Ce este masajul reflexologic? Poate fi utilizat la pacienții cu cancer ca metodă de medicină complementară și alternativă?

Reflexologia; este o metodă de medicină complementară și alternativă prin care se aplică presiune asupra anumitor puncte, cel mai adesea de pe picioare (uneori și de pe mâini), pentru ameliorarea unor simptome. În reflexologie, despre care se consideră că are o istorie de aproximativ 5000 de ani, se crede că anumite puncte specifice de pe picior sunt conectate cu anumite organe sau sisteme ale corpului prin canale energetice și că aplicarea presiunii asupra acestor puncte determină și relaxarea organului/sistemului corespunzător.

Totuși, până în prezent nu s-a obținut nicio dovadă privind aceste conexiuni și mecanisme pretinse ale reflexologiei. De fapt, studiile realizate până acum s-au concentrat mai degrabă asupra efectelor reflexologiei în reducerea simptomelor decât asupra acestor conexiuni și mecanisme. Unele studii au obținut anumite rezultate favorabile, în special pentru durere și tulburările de anxietate. Însă și aceste studii prezintă deficiențe metodologice. În concluzie, în prezent nu există dovezi fiabile privind utilizarea reflexologiei în vreo situație clinică. Totuși, având în vedere că este considerată o metodă sigură din perspectiva efectelor nedorite, poate fi evaluată oferirea ei pacienților ca serviciu auxiliar de îngrijire.

Ce este reflexologia?

Metodele de medicină complementară și alternativă ocupă un loc tot mai important în viața pacienților cu cancer, sub supraveghere sau fără supraveghere. Potrivit datelor obținute din sondaje realizate în Europa, aproximativ %36 dintre pacienții cu cancer apelează la metode de medicină complementară și alternativă. Reflexologia, care face parte din grupul practicilor manipulative și corporale, este și una dintre cele 6 metode de medicină complementară cel mai frecvent utilizate în general în America.

Reflexologia este o metodă de medicină complementară bazată pe principiul obținerii relaxării și ameliorării prin aplicarea sistematică a presiunii asupra punctelor reflexe specifice, cel mai adesea de pe picioare, iar în unele practici și de pe mâini. În această metodă se crede că anumite canale energetice trec prin puncte specifice ale piciorului și că, atunci când asupra lor se aplică presiune, canalele blocate se deschid, restabilind echilibrul organelor, glandelor sau sistemelor corespunzătoare acelor puncte. În plus, unii reflexologi (practicieni ai reflexologiei) susțin că sensibilitatea sau senzația de nisip pe care o simt la atingerea anumitor puncte ale piciorului indică un dezechilibru în organe sau sisteme, afirmând astfel că această metodă este și o metodă de diagnostic.

Istoria reflexologiei

Deși se susține că tratamentul prin aplicarea presiunii pe mâini și picioare a apărut pentru prima dată în China în urmă cu 5000 de ani, cele mai vechi dovezi ale utilizării sale se găsesc în papirusuri egiptene datând din jurul anului 2300 înaintea erei noastre. În Europa a început să se răspândească în secolul 14 sub denumirea de „terapie zonală”. La începutul secolului 20, dr. William Fitzgerald, considerat părintele reflexologiei, a observat că aplicarea presiunii pe anumite proeminențe osoase producea amorțeală în alte puncte ale corpului și a considerat că aceste răspunsuri reflexe puteau fi folosite ca metodă de tratament. Ulterior, fizioterapeuta Eunice Ingham a cartografiat punctele reflexe ale mâinilor și picioarelor, punând bazele punctelor de reflexologie de astăzi. Mai târziu, reflexologia a devenit o metodă preferată de multe persoane deoarece este sigură, se bazează pe tehnici manuale simple, fără medicamente sau intervenții, și poate fi aplicată ușor.

Cum se aplică reflexologia?

Ședințele de reflexologie durează de obicei 1 oră și se efectuează săptămânal. Mediul în care se desfășoară ședința trebuie neapărat să fie relaxant. Pentru un pacient care vine pentru prima dată la reflexologie, trebuie mai întâi obținut un istoric medical atent, pentru a cunoaște pe deplin starea actuală de sănătate și simptomele sale. Apoi trebuie întrebat dacă a consultat un medic pentru aceste simptome, iar dacă nu, trebuie explicat că este necesar să o facă. De asemenea, trebuie precizat că în această perioadă nu trebuie să întrerupă niciun medicament fără a consulta medicul. După istoricul medical, al doilea pas al reflexologului este observarea atentă a picioarelor. Dacă în această etapă vede o situație care împiedică efectuarea procedurii (precum răni, edem, infecție sau boală vasculară la nivelul picioarelor), nu trebuie să o efectueze. Dacă, în timpul observației, are îndoieli privind sănătatea pacientului și suspectează o problemă specifică, nu trebuie să îi comunice aceasta pacientului, ci doar să îi spună să consulte medicul. Reflexologul nu are autoritatea și competența de a pune un diagnostic. După încheierea ședinței, pacientul trebuie informat despre posibilele efecte adverse și îndemnat să ia legătura cu practicianul dacă apare un efect neașteptat.

Atunci când reflexologia se aplică pacienților cu cancer, oncologul trebuie obligatoriu să fie informat. Este necesară prudență în special la persoanele care primesc chimioterapie, tratament cu radiu sau tratament hormonal, iar reflexologul care o efectuează trebuie să fie pe deplin pregătit.

Care este mecanismul de acțiune?

Posibilele mecanisme de acțiune ale reflexologiei sunt explicate prin teoria canalelor energetice, teoria acidului lactic și teoria neuromatricei durerii. Teoria canalelor energetice susține că închiderea canalelor energetice ale corpului perturbă echilibrul organelor și sistemelor, iar reflexologia deschide aceste canale și restabilește echilibrul. În teoria acidului lactic se crede că presiunea și masajul fragmentează cristalele de acid lactic acumulate în picior și cresc fluxul de energie. Teoria neuromatricei este și teoria pe care se bazează, în sens general, efectul masajului. Potrivit acesteia, stimulii produși prin atingere și presiune sunt transmiși mai rapid decât durerea, închizând porțile nervoase din măduva spinării și blocând transmiterea durerii. Conform unei alte opinii, reflexologia relaxează pacientul doar ca metodă simplă de îngrijire, reducând astfel tensiunea și stresul.

Care sunt rezultatele studiilor clinice privind efectele reflexologiei în cancer?

În literatura de specialitate există numeroase studii privind efectele reflexologiei în reducerea simptomelor în cancer și în multe boli neoncologice. La pacienții cu cancer sunt analizate în special efectele asupra durerii, grețurilor, depresiei, tulburărilor de anxietate și dificultății de respirație. Deși multe dintre aceste studii au avut rezultate negative, există și studii cu rezultate favorabile. Totuși, și acestea prezintă deficiențe metodologice considerabile. În prezent, singura concluzie posibilă despre efectele favorabile ale reflexologiei ar putea fi că reduce stresul printr-o relaxare generală și oferă beneficii în ameliorarea durerii, chiar dacă pentru scurt timp.

O analiză publicată în 2008, care a inclus 5 studii clinice, a evaluat efectul reflexologiei în ameliorarea simptomelor asociate cancerului. În final, s-a constatat că studiile aveau limitări metodologice care împiedicau formularea unei concluzii clare. O altă analiză publicată tot în 2008 a precizat că nu există dovezi fiabile privind vreun efect specific al reflexologiei în vreo afecțiune, aceasta putând fi utilă doar pentru problemele de urinare la pacienții cu MS (scleroză multiplă). O altă analiză, publicată în 2009 și care a evaluat 18 studii clinice, a concluzionat că nu există date convingătoare privind utilizarea reflexologiei pentru vreo afecțiune. Într-o analiză publicată în 2010, cu participarea pacientelor cu cancer mamar, s-a observat că reflexologia ajută la reducerea durerii, slăbiciunii și grețurilor. Însă probabilitatea de eroare este ridicată din cauza numărului insuficient de cazuri, a grupurilor de control necorespunzătoare și a perioadelor scurte de observație sau tratament. O metaanaliză publicată în 2015 a evaluat efectele reflexologiei pe care persoanele o aplicau singure după instruire asupra simptomelor precum stresul, tulburările de anxietate și slăbiciunea, precum și asupra unor parametri precum cortizolul sanguin, tensiunea arterială și pulsul, concluzionând din nou că nu există dovezi suficiente pentru recomandarea utilizării sale.

Într-un studiu clinic amplu publicat în 2012, care a evaluat 385 de femei cu cancer mamar avansat aflate sub chimioterapie și/sau tratament hormonal, în grupul care a primit reflexologie s-a observat îmbunătățirea funcției fizice, în special mai puține dificultăți de respirație. Totuși, fiabilitatea studiului este scăzută din cauza deficiențelor metodologice. Un alt studiu clinic, publicat în 2010 și realizat cu 183 de femei cu cancer mamar în stadiu precoce, a arătat că reflexologia aplicată după intervenția chirurgicală a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții. Însă, din cauza designului studiului, este dificil de afirmat că acesta este un efect specific reflexologiei. În două studii clinice diferite efectuate în 2000 cu 23 de pacienți și în 2007 cu 86 de pacienți cu cancer, reflexologia a redus intensitatea durerii și tulburările de anxietate, dar aceste efecte au fost de scurtă durată.

Într-un studiu mic, cu participarea a 35 de pacienți cu cancer metastatic (răspândit la țesuturi îndepărtate), realizat în 2003, reflexologia a ajutat la reducerea durerii, dar evaluarea efectuată la 3 ore după procedură nu a arătat o diferență semnificativă. Cu alte cuvinte, deși reflexologia a oferit un anumit beneficiu în ameliorarea durerii, acesta a fost de scurtă durată. Într-un studiu publicat în 2016, realizat cu 26 de paciente cu cancer mamar care prezentau limfedem după îndepărtarea ganglionilor limfatici axilari, reflexologia aplicată piciorului a oferit un anumit beneficiu în limfedemul asociat cancerului mamar. Într-un alt studiu, cu 17 pacienți cu cancer avansat, unui grup i s-a aplicat reflexologie, iar celuilalt masaj simplu al picioarelor; s-a constatat că ambele metode au oferit o relaxare temporară, fără ca reflexologia să fie superioară masajului simplu al picioarelor. Într-un alt studiu, din 2013, care a analizat efectele reflexologiei asupra tensiunii arteriale, frecvenței cardiace, ritmului cardiac și vitezei fluxului sanguin, nu s-a observat un efect semnificativ asupra acestor parametri.

Este reflexologia o metodă sigură?

Reflexologia este considerată o metodă sigură deoarece se bazează pe tehnici manuale simple, fără medicamente sau intervenții. De fapt, în literatura de specialitate nu există raportări importante privind efectele nedorite ale reflexologiei, în afara câtorva rapoarte și avertismente. Unele studii au raportat efecte adverse precum slăbiciune și modificări ale funcției renale și intestinale. Într-un studiu cu 130 de pacienți operați abdominal, reflexologia a fost aplicată timp de 10 zile, începând cu ziua anterioară operației, fiind evaluate efectele asupra stării generale și durerii. S-a constatat că, pe lângă faptul că nu a redus semnificativ durerea, reflexologia a accentuat durerile abdominale postoperatorii. Un alt studiu a precizat că ședințele repetate pot crește și mai mult sensibilitatea punctelor sensibile ale piciorului și pot provoca mici disconforturi suplimentare. Unele surse subliniază că pot apărea efecte nedorite precum oboseala, umflarea zonei tratate și creșterea frecvenței urinării și că pacienții trebuie avertizați în prealabil despre acestea.

Situațiile care împiedică efectuarea procedurii sunt ulcerațiile, infecțiile, rănile și contuziile din zona tratată, limfedemul, guta, boala vasculară periferică și tromboza venoasă profundă (cheaguri în vene). Avertismentul cel mai accentuat este că reflexologii nu au autoritatea și competența de a diagnostica sau trata, iar metoda nu poate fi utilizată ca abordare principală pentru diagnosticarea sau tratarea vreunei afecțiuni medicale, în afara îngrijirii de susținere.

Atunci, ce trebuie făcut?

Studiile clinice realizate până acum nu au oferit nicio constatare semnificativă potrivit căreia punctele specifice ale piciorului ar corespunde anumitor organe sau sisteme din corp și ar fi utile în afecțiunile acestora, așa cum se susține în reflexologie. În literatura de specialitate există multe studii privind efectele reflexologiei la pacienții cu cancer, în special asupra durerii, tulburărilor de anxietate, depresiei și dificultății de respirație, iar unele au obținut rezultate favorabile. Însă și acestea prezintă un risc ridicat de eroare din cauza problemelor metodologice precum numărul insuficient de cazuri, lipsurile grupului de control și diferențele în efectuarea procedurii. Totuși, având în vedere siguranța metodei și existența unor constatări privind relaxarea de scurtă durată și ameliorarea durerii, chiar dacă dovezile nu sunt suficient de solide, aceasta poate fi aplicată de persoane de încredere, care nu vor abuza de ea. Aspectul care necesită atenție deosebită este că această metodă nu poate diagnostica sau trata nicio boală și poate fi utilizată doar ca tehnică de îngrijire pentru relaxare.