Ce este mutația ereditară PTEN? Ghid de supraveghere oncologică și tratament pentru purtători

Informații generale despre mutația ereditară PTEN

• PTEN (Phosphatase and Tensin Homolog) este o genă care reglează creșterea, diviziunea și supraviețuirea celulară, având rol de genă supresoare tumorală. PTEN controlează căile de semnalizare intracelulară, împiedicând proliferarea celulară și metastazarea . De obicei, inhibă dezvoltarea cancerului prin suprimarea căii fosfoinozitid-3-kinazei (PI3K).
• În gena PTEN pot apărea mutații care perturbă funcția sa de supresie tumorală și pot contribui la formarea și progresia tumorilor în numeroase tipuri de cancer.
• În PTEN, variantele patogene germinale (mutațiile ereditare) sunt asociate cu sindromul tumorilor hamartomatoase PTEN (PHTS), care se transmite autozomal dominant.
• PHTS include sindromul Cowden, sindromul Bannayan-Riley-Ruvalcaba și sindromul de tip Proteus.
• PHTS cuprinde diverse tulburări multisistemice asociate cu proliferări hamartomatoase și crește riscul de cancer mamar, tiroidian și renal, precum și, posibil, de alte cancere (endometrial, colorectal și melanom).
• Boala Lhermitte-Duclos (LDD) este o gangliocitoză displazică a cerebelului și reprezintă o afecțiune asociată PHTS (dar nespecifică).
• La purtătorii unei mutații ereditare PTEN, pentru orice tip de cancer, riscul estimat pe parcursul vieții este de 85-89%. Aceste riscuri se manifestă predominant la vârsta adultă. Pentru riscurile unor cancere specifice trebuie consultate informațiile de mai jos.
• Nu există recomandări specifice pentru manifestările nemaligne ale PHTS.
• Manifestările din copilărie pot include macrocefalie, dizabilitate intelectuală, întârziere în dezvoltare și tulburări din spectrul autist.
• Supravegherea oncologică nu este recomandată în copilărie. Ghidurile de conduită pediatrică pentru persoanele cu PHTS sunt abordate separat.

Riscuri asociate mutației ereditare PTEN

Cancer mamar:

• Riscul de cancer pe parcursul vieții ≈ 67-85% (la femei).
• Vârsta medie la diagnostic: 38-46 de ani.
• Boala fibrochistică mamară este frecventă.

Cancer tiroidian:

• Riscul de cancer pe parcursul vieții ≈ 6-38% (de obicei folicular, rareori papilar; riscul de cancer medular nu este crescut).
• Vârsta mediană la diagnostic: 37 de ani.
• Riscul altor boli tiroidiene poate ajunge la 75% (gușă multinodulară, noduli adenomatoși și adenoame foliculare).

Cancer endometrial (uterin):

• Riscul de cancer pe parcursul vieții ≈ 2-28%.
• Riscul crește spre sfârșitul anilor 30 ai vieții și la începutul anilor 40.
• Fibroamele uterine benigne sunt frecvente.

Cancer renal:

• Riscul de cancer pe parcursul vieții ≈ 2-34% (predominant de tip papilar).
• Riscul crește spre sfârșitul anilor 40 ai vieții.

Cancer gastrointestinal (stomac-intestin):

• Riscul de cancer colorectal pe parcursul vieții ≈ 9-20%.
• Vârsta medie la diagnostic: 44-58 de ani.
• Polipii sunt frecvenți și pot prezenta structuri histologice variate între stomac și colon (hamartomatoși, hiperplazici, adenoame, inflamatori și ganglioneuroame).
• Polipii se pot manifesta acut în copilărie prin sângerare rectală (din cauza invaginației intestinale).

Cancer cutanat (al pielii):

• Melanomul are un risc pe parcursul vieții de ≈ 0-6%.
• Pot exista numeroase leziuni nemaligne.

Recomandări de conduită:

Supraveghere:

• Sân: Anual între 30-50 de ani, IRM (rezonanță magnetică) și mamografie anuală începând de la vârsta de 40 de ani.
• Tiroidă: Ecografie anuală începând de la 18 ani. Supravegherea poate începe mai devreme dacă există antecedente familiale de cancer tiroidian înainte de 16 ani sau dacă este necesară clinic.
• Rinichi: Ecografie la fiecare 2 ani începând de la vârsta de 40 de ani.
• Colorectal: La vârsta de 35-40 de ani, o investigație inițială prin colonoscopie evaluează numărul polipilor. Dacă este necesar, aceștia sunt supravegheați. Dacă rezultatul este normal, se aplică ghidurile de screening corespunzătoare vârstei. Poate fi luată în considerare o colonoscopie mai precoce dacă există necesitate clinică.
• Piele: Examinare inițială de către dermatolog începând de la 30 de ani și supraveghere după necesități.
• Ginecologie: Supravegherea endometrială nu este recomandată de rutină, dar poate fi luată în considerare în studii clinice. Pacientele trebuie informate despre simptomele ginecologice importante , precum sângerarea după menopauză sau sângerările neregulate.
• Creier: Se recomandă IRM pentru evaluarea bolii Lhermitte-Duclos dacă apar simptome precum ataxie sau creșterea presiunii intracraniene.

Chimioprevenție:

Nu există date privind chimioprevenția în sindromul tumorilor hamartomatoase PTEN (PHTS) (de exemplu, tamoxifen pentru cancerul mamar, aspirină pentru polipi/cancer intestinal).

Chirurgie:

• Intervenția conservatoare a sânului sau mastectomia bilaterală de reducere a riscului pot fi evaluate individual. Totuși, în general nu sunt recomandate pacientelor sub 30 de ani sau peste 60 de ani. Sunt importante consimțământul informat al pacientelor și procesul decizional comun.
• Nu există dovezi privind histerectomia de reducere a riscului.

Recomandări privind stilul de viață:

• Pacienților trebuie să li se explice detaliat simptomele importante ale cancerelor menționate mai sus. În special, trebuie asigurate recunoașterea și intervenția la timp pentru manifestări precum obstrucția intestinală (invaginație) sau cancerul tiroidian, care pot apărea în copilărie.
• Pacienților trebuie explicate beneficiile renunțării la fumat, reducerii consumului de alcool, menținerii unei greutăți sănătoase și ale unui stil de viață activ fizic pentru reducerea riscului de cancer.

Aspecte legate de familie:

• Se recomandă trimiterea către servicii de genetică clinică pentru îndrumarea membrilor familiei aflați la risc spre testare genetică.
• Se recomandă trimiterea către servicii de genetică clinică pentru discutarea opțiunilor reproductive.

*

Subiect conex: Moștenirea genetică poate fi schimbată – calea de a opri cancerul ereditar