Ce este pașaportul de vaccinare? Ce ar trebui să includă? Dezbateri etice în perioada Covid-19

Pe măsură ce tot mai mulți oameni din lume își finalizează vaccinarea COVID-19, dezbaterile despre „pașapoartele de vaccinare” s-au intensificat. Situația aduce dileme etice.
Mark A. Hall, de la Facultățile de Drept și Medicină ale Universității Wake Forest, și David M. Studdert, de la Facultățile de Drept și Medicină ale Universității Stanford, prezintă unele dintre cele mai importante aspecte etice într-un articol publicat online la 31 martie 2021 în New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase reviste medicale din lume.
Pașaportul de vaccinare și dorința revenirii la normalitate
Pe măsură ce pandemia Covid-19 intră în etapa următoare, dorința revenirii la normalitate și extinderea vaccinurilor eficiente au declanșat dezbateri despre pașapoartele de vaccinare.
Pașaportul de vaccinare este un certificat care reduce restricțiile de sănătate publică pentru deținătorul său.
Administrația Biden, guvernul britanic și Uniunea Europeană evaluează în prezent fezabilitatea lor. Australia, Danemarca și Suedia s-au angajat să le implementeze, iar Israelul, lider mondial al vaccinării pe cap de locuitor, oferă deja cetățenilor vaccinați „permise verzi”.
Deși „eligibilitatea pentru călătorie” a fost până acum principalul obiectiv, pare apropiată utilizarea unor pașapoarte pentru a reglementa accesul la reuniuni sociale și recreative, locuri de muncă sau școli. De exemplu, permisele verzi israeliene permit accesul în locuri altfel restricționate: hoteluri, săli de sport, restaurante, teatre și spații de muzică live; un model similar aplicat la New York permite participarea la teatre, arene, spații de evenimente și nunți mari.
De ce un pașaport de vaccinare?
Rațiunea principală a acestor programe este că restricțiile de sănătate publică, care limitează libertățile și activitățile valoroase social, trebuie adaptate riscului verificabil.
În general, o asemenea adaptare nu este un obiectiv controversat; reprezintă de mult un principiu central al drepturilor civile și practicii de sănătate publică. Argumentul adaptării este deosebit de convingător când restricțiile sunt severe, opinia publică largă cere o relaxare, iar aceasta ar fi probabil sigură pentru anumite persoane identificabile, dar nu pentru toată lumea.
Preocupări privind pașaportul de vaccinare
Totuși, utilizarea pașapoartelor Covid-19 pentru adaptarea restricțiilor a deschis o dezbatere solidă, bazată pe câteva preocupări serioase:
- În primul rând, cât timp aprovizionarea cu vaccinuri rămâne limitată, privilegierea celor suficient de norocoși să aibă acces timpuriu poate fi discutabilă moral.
- În al doilea rând, chiar după ameliorarea limitărilor de aprovizionare, ratele vaccinării vor rămâne probabil disproporționat de mici în rândul minorităților rasiale și populațiilor cu venituri reduse. În plus, dacă istoria ne poate ghida, programele care acordă privilegii sociale pe baza „eligibilității” pot duce la discriminare nedreaptă.
- În al treilea rând, mai ales împotriva noilor variante, amploarea protecției oferite de vaccinare și potențialul transmiterii virale de către vaccinați nu sunt încă pe deplin înțelese.
- În al patrulea rând, privilegierea vaccinaților îi va penaliza pe cei cu obiecții religioase sau filozofice față de vaccinare.
- În al cincilea rând, pentru persoanele care au primit vaccinuri neaprobate de FDA (vaccinul Oxford/AstraZeneca, vaccinul Sinovac din China sau vaccinul Sputnik V din Rusia), nu este clar dacă pașapoartele naționale de vaccinare vor fi valabile internațional.
- În al șaselea rând, pașaportul trebuie acordat pe baza vaccinării sau a anticorpilor dezvoltați împotriva Covid-19? Adică ar trebui să includă nu doar vaccinații, ci și persoanele care au trecut prin infecție; dar pentru cât timp?
- În cele din urmă, nu avem o abordare de consens pentru certificarea corectă a vaccinării.
Poate pașaportul de vaccinare acorda privilegii?
Publicul pare profund împărțit privind oportunitatea privilegiilor asociate imunității. Vara trecută, am solicitat opiniile unui panel reprezentativ la nivel național. În sondajul privind Covid-19, pentru programele de certificare bazate pe teste pozitive de anticorpi, sprijinul public nu a depășit jumătate. În plus, spre deosebire de opiniile despre multe alte politici de control al pandemiei, divergențele privind pașapoartele de imunitate depășesc granițele ideologice, rasiale și socioeconomice. Sondajul a fost realizat într-o etapă mai timpurie a epidemiei și nu aborda explicit imunitatea prin vaccinare, dar sondajele mai recente care au făcut-o au arătat și ele opinii profund împărțite.
Natura și gradul imunității prin vaccinare trebuie înțelese mai bine
Opiniile amestecate și argumentele concurente sugerează că adoptarea unei politici oficiale de stat care să impună utilizarea largă a pașapoartelor ar fi prematură și extrem de improbabilă în SUA. Confuzia privind pașapoartele de vaccinare nu este specifică doar SUA. Totuși, credem că obiecțiile formulate nu sunt suficiente pentru a justifica interzicerea oricărei utilizări a certificării, așa cum propun unii comentatori.
Accesul la vaccinuri crește rapid, cu eforturi speciale pentru grupurile dezavantajate. Deși trebuie să înțelegem mai bine natura imunității oferite de vaccinare și gradul acesteia, pare suficient de clar că vaccinarea reduce substanțial riscul, mai ales pentru formele grave de Covid-19.
Mecanismele de certificare fiabile și corecte sunt importante. Totuși, dezvoltarea lor este în mare parte o problemă tehnică, abordată de unele companii tehnologice de vârf, și nu ar trebui să blocheze complet o politică altfel rezonabilă. În cele din urmă, pare just să cerem celor care refuză vaccinarea să suporte restricții ca urmare a refuzului, mai ales dacă o asemenea ezitare colectivă face imposibilă imunitatea de grup.
De aceea, respingerea extremelor – un plan public obligatoriu amplu sau interzicerea tuturor utilizărilor private ale certificării – este relativ ușoară. Dar cum ar trebui să navigheze decidenții prin spațiul vast și complex dintre ele? Ceea ce este acceptabil sau optim poate varia mult după context. Două caracteristici sunt deosebit de importante pentru evaluarea măsurilor: natura activităților privilegiate și identitatea autorității care le reglementează.
Va crește vaccinarea prin impunerea pașaportului de vaccinare?
Un punct de plecare important este deosebirea pașapoartelor de obligațiile de vaccinare. Când guvernul condiționează participarea la activități esențiale, precum munca sau educația, certificatul funcționează practic ca un program obligatoriu de vaccinare. Pericolele juridice și etice ale unei obligații guvernamentale privind vaccinurile SARS-CoV-2 au fost bine analizate în altă parte. De aceea, aici ne concentrăm pe utilizările politice ale certificării, în afara restricționării de către guvern a accesului fizic în medii esențiale precum locurile de muncă, școlile și instituțiile medicale.
Conceptul de pașaport se aplică cel mai clar CĂLĂTORIILOR
Multe țări impun carantină celor care trec frontierele internaționale. Se prevede ca pașaportul de vaccinare să creeze o excepție, dar țările nu au ajuns la un consens. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (US-CDC) acceptă antecedentele de infecție Covid-19 ca motiv pentru eliminarea carantinei și, pentru călătoriile din majoritatea țărilor, instituția a recomandat ridicarea restricțiilor pentru cei vindecați de Covid-19. Pare doar o chestiune de timp până când aceleași principii se vor aplica celor care pot dovedi completarea vaccinării.
Preluând inițiativa în politica de călătorie legată de vaccinare, guvernul poate începe prin stabilirea standardelor pentru documentarea fiabilă a vaccinurilor. Este probabil ca ele să apară în curând din parteneriatul public-privat al sectorului de călătorii, înaintea altor sectoare, și apoi să se extindă în alte medii.
Pașaportul de vaccinare în afara călătoriilor
Aceste alte medii includ reuniunile sociale și recreative. Aici justificarea controlului statului este mai slabă, deoarece elaborarea și aplicarea politicilor la nivel direct le revin mai firesc participanților individuali sau colectivi. Ar fi rezonabil ca ligile sportive, sălile de concerte și sport, cluburile, restaurantele și barurile să poată stabili accesul după statutul vaccinal al clienților; aceasta poate susține și eforturile mai largi de încurajare a vaccinării. Deși nu sunt actorii principali, guvernele vor trebui să ajute la orientare. Participanții individuali sau colectivi au nevoie de standarde și limite, inclusiv reguli clare care interzic utilizarea certificării pentru discriminare ilegală. Mai general, guvernul poate reduce inegalitățile rezultate din certificarea privată prin sporirea aprovizionării și distribuției vaccinurilor și dublarea eforturilor către populațiile insuficient deservite.
În plus, pentru a evita încălcarea legilor împotriva discriminării persoanelor cu dizabilități, politicile de vaccinare ale angajatorilor trebuie bazate pe riscul real pentru sănătatea lucrătorilor sau clienților. Pe măsură ce programele se multiplică, vor fi necesare îndrumări suplimentare și aplicarea atentă a regulilor, inclusiv atenție la plângeri și rapoartele avertizorilor de integritate.
Un alt rol important al statului este să asigure autorilor regulilor de certificare acces rapid la cele mai bune și actuale informații științifice despre eficacitatea și limitele vaccinurilor. Sintetizându-le, guvernul trebuie să recunoască faptul că scopul principal al orientării participanților individuali sau colectivi nu este eliminarea totală a riscului. Mai degrabă, complexitatea socială a Covid-19 necesită îndrumare privind nivelurile de risc pe care diferiții participanți ar putea dori în mod rezonabil să le evite.
În cele din urmă, adaptarea flexibilă este esențială. Ultimul an ne-a învățat că politicile pandemice rezonabile într-o lună ar putea necesita regândire luna următoare. Politica rațională și etică de certificare va evolua regulat pe măsură ce disponibilitatea vaccinurilor crește, imunitatea de grup se apropie și dovezile științifice despre eficacitate sau limitări se acumulează. Stabilirea duratei eficacității și a protecției față de noile variante va fi esențială. Totuși, faptul că schimbarea este inevitabilă nu justifică retragerea îndrumării până la clarificarea situației. Condițiile actuale necesită politici urgente, care oferă un spațiu rezonabil pentru echilibrarea protecției sănătății publice cu revenirea la viața de dinaintea pandemiei.
SUBIECTE CONEXE
- Covid-19: statistici actuale în lume și în Turcia
- Ultimele știri și progrese științifice despre coronavirus
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.