Ce înseamnă antioxidant? Alimentele antioxidante protejează întotdeauna?

Reacțiile chimice ale oxigenului utilizat în transformarea hranei în energie produc radicali de oxigen. Moleculele instabile provoacă stres oxidativ. Pentru stabilizare atacă alte molecule și chiar DNA. Celula care detectează stresul se orientează astfel spre apoptoză, moarte programată. Potrivit articolului din prestigioasa Cell, publicat la 11 august, utilizarea antioxidanților a provocat progresie, agravare, în cancerul pancreatic.

Deoarece celulele au nevoie de energie și producerea ei necesită oxigen, formarea în corp a radicalilor de oxigen este naturală și inevitabilă. Sunt un fel de reziduuri ale materiei prime, iar antioxidanții sunt reciclatori. Pentru protecție avem substanțe proprii, enzimele glutation-peroxidază și superoxid-dismutază, dar și aport exterior de substanțe antioxidante, care există în acest scop. Ne pot proteja de stresul oxidativ, dar la pacienții tratați pentru cancer procesul poate îngreuna terapia.

Studiul a examinat efectul proteinei KRAS mutante, modificată genetic, asupra unei căi de semnalizare intracelulară, NRF2, și efectul asupra pancreasului. În celulele normale, KRAS transmite semnalul de înmulțire. Mutația KRAS produce semnal continuu. Fenomenul este cel mai bine descris în cancere colorectale, pancreatice și pulmonare.

Cancerul pancreatic,în proporție de %95, prezintă mutații KRAS și ale genelor supresoare. KRAS mutantă a crescut și activitatea căilor de echilibru oxidativ, în special NRF2.

Diviziunea necesită multă energie, a cărei producere generează mulți radicali, reziduuri. Celulele canceroase se divid foarte rapid și produc mulți radicali. Stresul oxidativ crescut și mutația KRAS accelerează NRF2.

Calea NRF2 crește activitatea genelor răspunsului antioxidant pentru reducerea stresului. Un efect al NRF2 este activarea sintezei glutationului, unul dintre cei mai importanți antioxidanți. Reacționează cu radicalii și îi stabilizează. Susține repararea DNA la leziuni DNA și stimulează enzimele căii pentozo-fosfat, sprijinind metabolismul normal al celulei canceroase.

Când NRF2 a fost dezactivată, radicalii au crescut; au apărut tulburări ale formării mRNA, etapă a sintezei proteice, și semnalului EGFR al diviziunii. Diviziunea s-a încetinit.

Observațiile permit următoarea interpretare: Creșterea stresului oxidativ în celula canceroasă poate conduce la moarte. Substanțele antioxidante care îl reduc pot fi deci dăunătoare.

În concluzie, antioxidanții, în celulele sănătoase, protejează de stres oxidativ și leziuni DNA, permițând ciclul și diviziunea normale. Proprietatea favorabilă celulelor normale poate permite diviziunea cancerului, progresia și răspunsul redus. Încetinind NRF2 antioxidantă, celula nu mai funcționează normal și se orientează spre moarte, oferind speranța creșterii succesului. De aceea trebuie să utilizăm medicamentele și produsele vegetale cu vitamine și antioxidanți cu știrea medicilor.