Ce trebuie să știți despre cancerul vezicii urinare

Ce este vezica urinară?

Vezica urinară este un organ situat în partea inferioară a abdomenului, care depozitează urina produsă de rinichi. Vezica urinară, parte a tractului urinar, este conectată la rinichi prin tuburi lungi numite uretere. Urina provenită din rinichi trece prin aceste tuburi lungi și părăsește vezica urinară prin tubul scurt numit uretră, care este, de asemenea, conectat la vezica urinară. Peretele vezicii urinare este alcătuit din trei straturi numite stratul intern, stratul mijlociu și stratul extern. Stratul intern acoperă suprafața vezicii urinare. Atunci când vezica se umple cu urină, celulele epiteliale de la suprafața sa se întind, iar când urina este eliminată, aceste celule se contractă. În plus, stratul mijlociu este alcătuit din țesut muscular.

Mușchiul vezicii urinare asigură eliminarea urinei. Stratul extern este alcătuit din grăsime, vase de sânge și un strat fibros care acoperă vezica urinară. Se consideră că inactivarea multor gene supresoare tumorale joacă un rol important în apariția cancerului vezicii urinare. În țara noastră, la bărbați, cancerul vezicii urinare poate fi descris ca fiind, după cancerul pulmonar, de prostată și de colon, al patrulea cel mai frecvent tip de cancer întâlnit. La femei, însă, rata de apariție a cancerului vezicii urinare se situează pe poziții mai joase.

Cu cât se obțin mai multe informații despre un tip de cancer atât de frecvent, cu atât persoana va putea acționa mai conștient. Așadar, să analizăm împreună: ce este cancerul vezicii urinare? Care sunt factorii care joacă un rol cauzal? Ce simptome prezintă? Ce tipuri de tratament sunt utilizate?

Ce ar trebui să știți despre cancerul vezicii urinare?

• În primul rând, trebuie să știți că vi se poate întâmpla și dumneavoastră.
• Cele mai frecvente simptome ale cancerului vezicii urinare sunt prezența sângelui în urină. Totuși, și alte simptome, precum urinarea frecventă, usturimea și durerea la urinare, pot fi considerate semne ale acestei boli.
• Deși cancerul vezicii urinare apare mai rar la femei decât la bărbați, evoluția bolii este mai nefavorabilă, iar riscul de deces este mai mare. Motivul este că, de cele mai multe ori, ginecologii administrează tratamente cu antibiotice timp de luni pentru cistita și infecțiile tractului urinar, mai frecvente, în loc să ia în considerare posibilitatea existenței cancerului vezicii urinare.
• Fumatul și vopsirea frecventă a părului se numără printre cei mai cunoscuți factori de risc.
• Atunci când este diagnosticat cancerul vezicii urinare în stadiu avansat, există opțiuni chirurgicale care, după îndepărtarea completă a vezicii urinare, permit păstrarea organelor reproducătoare și crearea unui nou rezervor intern sau reconstrucția vezicii urinare.
• Cancerul vezicii urinare este foarte rar la femeile nefumătoare cu vârsta sub 40 de ani.

Poate fi depistat cancerul vezicii urinare prin teste imagistice?

Cancerul vezicii urinare poate fi vizualizat atunci când sunt detectate probleme urinare persistente și sânge în urină. Atunci când cancerul vezicii urinare apare în familie, riscul crește într-o anumită măsură. Cu toate acestea, cercetările au arătat că mulți pacienți cu acest tip de cancer nu prezintă factori de risc genetici și că multe persoane care prezintă acești factori de risc nu dezvoltă cancer al vezicii urinare. Grupul cu cel mai mare risc în această boală este alcătuit din femeile care au fumat timp de 20 ani sau mai mult, au peste 50 de ani și la care s-a constatat sânge vizibil, nedureros, în urină În astfel de cazuri, ar fi potrivit ca testele imagistice (tomografie computerizată [TC] sau pielogramă intravenoasă [PIV]) și cistoscopia efectuată direct în vezică pentru identificarea zonei afectate să fie utilizate împreună. Testul Papanicolau urinar, cunoscut și sub denumirea de citologie urinară, reprezintă o parte importantă a evaluării. Dacă toate aceste teste sunt negative, rata cancerului vezicii urinare va scădea sub %1.

Cum se dezvoltă cancerul vezicii urinare?

Aproape %80 dintre cancerele vezicii urinare rămân în vezica urinară sau în mucoasă. Aceste tipuri de cancer al vezicii urinare sunt numite cancer superficial al vezicii urinare sau carcinom in situ și, de cele mai multe ori, recidivează după tratament.

Atunci când boala s-a răspândit, cancerul se extinde până la peretele vezicii urinare și poate metastaza la oase, ganglioni limfatici, organele reproducătoare, plămâni, ficat și pelvis.

Care sunt simptomele cancerului vezicii urinare?

• Sânge în urină (culoarea urinei se poate schimba de la roșu la roșu închis)
• Durere la urinare
• Urinare frecventă sau senzația de a urina frecvent

Totuși, faptul că prezentați aceste simptome nu înseamnă că aveți cancer al vezicii urinare. Infecțiile, tumorile benigne, calculii vezicali și alte probleme similare pot provoca, de asemenea, aceste simptome. Persoanele care prezintă astfel de simptome trebuie să se adreseze fără întârziere medicului, ceea ce va permite depistarea precoce a problemei.

Cum este diagnosticat cancerul vezicii urinare?

Dacă pacientul prezintă simptome ale cancerului vezicii urinare, va fi supus unei examinări ample de către medic și vor fi solicitate, de asemenea, teste de laborator. Metodele utilizate pentru diagnosticarea cancerului vezicii urinare sunt prezentate mai jos.

Examinarea fizică: Medicul examinează abdomenul și regiunea pelvină pentru a căuta tumori. Examinarea fizică poate necesita și o examinare rectală sau vaginală.

Testul de urină: Laboratorul verifică prezența sângelui, a celulelor canceroase și a altor semne asociate bolii în urină. Cel mai frecvent utilizat test de urină pentru cancerul vezicii urinare este citologia urinară, similară testului Papanicolau.

Pielograma intravenoasă: În timpul acestei proceduri, se injectează o substanță colorantă în vasele de sânge. Substanța se colectează în urină și permite vizualizarea vezicii urinare și a rinichilor la radiografie

Cistoscopia: În cadrul acestei proceduri, interiorul vezicii urinare este examinat direct cu ajutorul unui tub subțire, iluminat, numit cistoscop. Cistoscopul este introdus prin tractul urinar, iar stratul vezicii urinare este examinat. În timpul acestei proceduri, pacientului i se poate administra anestezie generală.

Probăde țesut: Este prelevată cu ajutorul cistoscopului și trimisă la laborator pentru examinare patologică. Prelevarea unei probe de țesut pentru examinarea celulelor canceroase se numește biopsie. În multe cazuri, biopsia este singura modalitate de confirmare a prezenței cancerului. Uneori, la unii pacienți, întreaga zonă canceroasă este îndepărtată în timpul biopsiei. La acești pacienți, cancerul vezicii urinare poate fi diagnosticat și tratat prin aplicarea unei singure metode.

Cum este stadializat cancerul vezicii urinare?

Atunci când este diagnosticat cancerul vezicii urinare, trebuie stabilit stadiul acestuia sau gradul de răspândire. Astfel se stabilește planul de tratament care va fi aplicat. Stadializarea este determinată în funcție de răspândirea cancerului la peretele vezicii urinare sau la alte regiuni ale corpului și, dacă există răspândire, în funcție de regiunile corpului în care s-a extins. Cu alte cuvinte, aceasta poate fi numită și măsurarea profunzimii și extinderii bolii. Uneori, medicul poate stabili stadiul cancerului în timpul diagnosticului sau poate fi necesară efectuarea altor teste pentru confirmare. Pot fi efectuate și teste imagistice precum TC (tomografie computerizată), RMN (imagistică prin rezonanță magnetică), ecografie, PIV (pielogramă intravenoasă), scanare osoasă sau radiografie toracică. Uneori, stadializarea poate să nu fie finalizată până când pacientul nu este supus unei intervenții chirurgicale.

Caracteristicile reprezentate de fiecare stadiu al cancerului vezicii urinare sunt prezentate mai jos.

Stadiul 0: Celulele canceroase se află numai în stratul intern al vezicii urinare. Acest stadiu este cunoscut și sub denumirea de cancer superficial. Forma sa agresivă este numită cancer de grad înalt cu răspândire la suprafață, adică carcinom in situ.

Stadiul 1: Celulele canceroase se află în profunzimea stratului intern al vezicii urinare, dar nu sunt prezente în mușchiul vezicii. Deși s-a extins, cancerul este numit în continuare cancer superficial al vezicii urinare, deoarece în acest stadiu poate fi îndepărtat prin intervenție cistoscopică.

Stadiul 2: Celulele canceroase s-au extins la mușchiul vezicii urinare.

Stadiul 3: Celulele canceroase s-au extins de la stratul muscular al vezicii urinare la stratul de țesut care acoperă vezica. În acest stadiu, cancerul se poate fi extins și la organele reproductive.

Stadiul 4: Cancerul s-a extins în abdomen și pelvis. În acest stadiu, cancerul se poate extinde la ganglionii limfatici și chiar la plămânii aflați la distanță.

Cum clasifică specialiștii agresivitatea cancerului vezicii urinare?

Pe lângă aria de extindere a bolii, este important să se cunoască și cât de agresivă este aceasta. Anatomopatologul examinează la microscop celulele canceroase ale pacientului pentru a determina cât de agresiv este cancerul. În cancerul vezicii urinare, cancerul cel mai puțin agresiv (grad scăzut) este clasificat ca gradul 1, cel intermediar ca gradul 2, iar cancerul cel mai agresiv (grad înalt) ca gradele 3 și 4. Gradul cancerului este cel mai important factor determinant al progresiei cancerelor superficiale ale vezicii urinare. În stadiile avansate, crește și gradul cancerului.

Cum se tratează cancerul vezicii urinare?

În tratamentul cancerului vezicii urinare se utilizează intervenția chirurgicală, radioterapia, chimioterapia și metodele de tratament imunologic.

Intervenția chirurgicală: Intervenția chirurgicală este o metodă de tratament utilizată frecvent în cancerul vezicii urinare. Tipul intervenției chirurgicale care va fi efectuată depinde în principal de gradul și tipul tumorii.

• Rezecția transuretrală: Cancerul vezicii urinare în stadiu incipient (superficial) poate fi tratat prin rezecție transuretrală. În timpul acestei proceduri, cistoscopul este introdus în vezică prin tractul urinar. Cu ajutorul unei mici conexiuni cu fir aflate la capătul acestuia, zona canceroasă este curățată, apoi zona este cauterizată prin aplicarea unui curent electric pentru a distruge eventualele celule canceroase rămase.
• Cistectomia radicală: Pentru cancerul vezicii urinare care s-a extins (cancer superficial care s-a răspândit la o parte extinsă a vezicii), cea mai frecvent utilizată metodă chirurgicală este cistectomia radicală. În cadrul acestei proceduri se îndepărtează întreaga vezică, ganglionii limfatici din apropiere, o parte a tractului urinar și organele din apropiere care conțin celule canceroase. La bărbați se îndepărtează prostata, veziculele seminale și o parte a canalului spermatic. La femei se îndepărtează uterul, ovarele, trompele uterine și o parte a vaginului. Dacă întreaga vezică a fost îndepărtată, se efectuează o altă intervenție chirurgicală pentru crearea unui nou rezervor în care pacientul să își poată colecta urina. În plus, prin cistectomia parțială, vezica poate fi păstrată, iar cancerele mici, localizate, care s-au extins la stratul muscular pot fi îndepărtate.

Atunci când cancerul s-a extins în afara vezicii urinare, scopul intervenției chirurgicale este mai degrabă ameliorarea simptomelor bolii decât îndepărtarea cancerului. Ulterior, cancerul este tratat prin utilizarea unor metode suplimentare de tratament.

Radioterapia: Radioterapia este procesul de distrugere a celulelor canceroase dintr-o anumită zonă prin utilizarea unor radiații de energie înaltă. De asemenea, prin radioterapia administrată înaintea intervenției chirurgicale se urmărește micșorarea tumorii. Astfel, cancerul poate fi îndepărtat mai ușor în timpul intervenției chirurgicale. În plus, radioterapia administrată după intervenția chirurgicală poate fi utilizată pentru distrugerea eventualelor celule canceroase rămase după intervenție.

Se aplică două tipuri de radioterapie:

• Radioterapia externă: Această procedură se efectuează timp de câteva săptămâni, câteva zile pe săptămână, pacientul fiind tratat în regim ambulatoriu. Radiațiile de energie înaltă sunt direcționate din exteriorul corpului către zona canceroasă.
• Radioterapia internă: Această procedură, care necesită spitalizare, se efectuează prin realizarea unei incizii abdominale sau prin introducerea unei substanțe radioactive în vezică prin tractul urinar. După îndepărtarea implantului introdus, nu mai rămâne radioactivitate în organism.

Chimioterapia: Chimioterapia constă în utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase. Se poate utiliza un singur medicament sau o combinație de mai multe medicamente.

La pacienții cu cancer superficial al vezicii urinare, chimioterapia poate fi administrată în vezică după rezecția transuretrală. Cateterul (tubul) este introdus în vezică prin tractul urinar. Medicamentul introdus sub formă lichidă în vezică rămâne acolo câteva ore. Acest tratament se efectuează, de obicei, o dată pe săptămână, timp de câteva săptămâni. Ulterior, această administrare poate continua o dată sau de câteva ori pe lună timp de 1 an.

Atunci când cancerul s-a extins în alte părți ale corpului, medicamentele chimioterapice pot fi administrate intravenos (medicamentul administrat în venă este transportat în întregul organism). Medicamentele sunt administrate, de obicei, sub formă de cicluri, iar procesul de recuperare este urmărit pe parcursul fiecărui tratament. Uneori, tumora poate fi micșorată prin chimioterapie pentru a crește efectul terapeutic al intervenției chirurgicale. Această formă de tratament este cunoscută sub denumirea de tratament neoadjuvant și a oferit beneficii în ceea ce privește supraviețuirea multor pacienți care necesită cistectomie radicală.

Tratamentul imunologic: Cunoscută și sub denumirile de imunoterapie și tratament biologic, această metodă urmărește combaterea cancerului prin utilizarea capacității naturale a organismului, și anume a sistemului imunitar, și este utilizată cel mai adesea pentru prevenirea recurenței cancerului după rezecția transuretrală în cazul cancerului superficial al vezicii urinare (în stadiu incipient). Tratamentul imunologic începe, de obicei, în decurs de câteva săptămâni după îndepărtarea tumorii superficiale, adică aflate în stadiu incipient, prin rezecție transuretrală.

În cadrul acestui tratament se utilizează două metode. Una dintre acestea este vaccinul împotriva tuberculozei (Bacillus Calmette-Guerin-BCG), iar cealaltă este interferonul (o substanță care crește răspunsul sistemului imunitar).

• Vaccinul împotriva tuberculozei (Bacillus Calmette-Guerin-BCG) este cea mai frecvent utilizată metodă de imunoterapie. Vaccinul împotriva tuberculozei conține o bacterie vie și atenuată asociată tuberculozei bovine, care activează sistemul imunitar pentru a distruge celulele canceroase din vezică. Vaccinul introdus prin cateter rămâne în vezică timp de aproximativ 2 ore. Acest tratament se administrează, de obicei, pacienților o dată pe săptămână, timp de aproximativ 6 săptămâni.
• Interferonul este o altă metodă de tratament biologic. În cadrul acestui tratament se administrează o cantitate mare de proteină sintetică pentru stimularea sistemului imunitar și activarea organismului. Cercetările efectuate în trecut au sugerat că asocierea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) și a interferonului, administrate împreună, poate fi eficientă împotriva cancerului superficial (în stadiu incipient) al vezicii urinare, agresiv sau rezistent la tratament.
• Ca o evoluție importantă în domeniul cancerului, imunoterapiile de nouă generație numite modulatori ai punctelor de control ale sistemului imunitar s-au dovedit eficiente în cancerul vezicii urinare. Dintre aceste medicamente, Atezolizumab, 18 mai 2016 a primit aprobarea FDA.

Dragi cititori, în cancerul vezicii urinare, la fel ca în cazul multor tipuri de cancer, cel mai important aspect este diagnosticarea precoce. Prin urmare, efectuarea unui control medical 1-2 pe an și/sau prezentarea fără întârziere la medic atunci când vă confruntați cu simptomele menționate mai sus va permite începerea precoce a tratamentului și va crește șansele de vindecare.