Cum se diagnostichează și se tratează lipsa de aer — dispneea? Care sunt metodele de prevenție?

Diagnostic

Medicii pot diagnostica lipsa de aer (dispneea) în urma unui examen fizic complet. Trebuie stabilit în detaliu cum încep episoadele de dispnee ale persoanei, cât durează, cât de frecvent apar și cât de severe sunt.

Pentru diagnosticarea dispneei și examinarea inimii, plămânilor și a celorlalte regiuni relevante se pot utiliza radiografia pulmonară obișnuită sau tomografia computerizată (CT). Electrocardiograma (EKG) poate identifica urmele unui posibil infarct, una dintre cauzele lipsei de aer.

Măsurarea fluxului de aer și a capacității pulmonare a pacientului poate ajuta la stabilirea cauzei și gradului problemelor respiratorii. Se pot efectua și teste suplimentare, precum măsurarea cantității de oxigen din sângele pacientului și a capacității sângelui de a transporta oxigen.

Tratament

În tratamentul dispneei, medicii se concentrează asupra cauzei problemelor respiratorii și elaborează planuri terapeutice care să ajute persoana să respire mai bine.

Un curent de aer rece în zona feței și gâtului poate ajuta. Tratamentele specifice cauzei subiacente variază de la o persoană la alta și depind de cauza reală a problemei. Dacă dispneea este asociată cu astmul, bronhodilatatoarele (care dilată căile aeriene pulmonare) și tratamentele cu steroizi oferă rezultate bune. Însă, dacă dispneea provine din infecții precum pneumonia, antibioticele oferă ameliorare. Pot fi eficiente și medicamente precum opioidele (analgezice narcotice), antiinflamatoarele și medicamentele împotriva anxietății.

Problemele respiratorii pot proveni din BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică). În acest caz, tehnicile speciale de respirație (respirația cu buzele țuguiate și exercițiile de întărire) pot fi utile. Persoanele pot învăța aceste tehnici în programele de reabilitare respiratorie. În laboratoarele de dispnee specializate în lipsa de aer, s-a raportat că persoanele consideră aceste programe utile chiar dacă principala cauză a problemelor persistă.

Potrivit laboratoarelor de dispnee, multe persoane cu dispnee au afirmat că un curent de aer rece orientat spre față și gât este util pentru reducerea simptomelor.

Prevenție

• Renunțarea la fumat
• Evitarea pe cât posibil a locurilor în care se fumează
• Evitarea fumurilor chimice și a fumului de lemn și cărbune
• Scăderea în greutate (reduce presiunea asupra inimii și plămânilor și permite practicarea mai ușoară a exercițiilor. Ca urmare, sistemele cardiovascular și respirator se întăresc).
• Practicarea exercițiilor în regiuni cu altitudine mare

Dispneea la grupuri speciale de pacienți

Dispneea poate afecta în mod diferit persoane cu caracteristici diferite.

La gravide:

Simptomele dispneei în sarcină sunt ușoare și frecvente. Sarcina reduce capacitatea respiratorie a femeii în proporție de până la % 20, prin creșterea în greutate și prin dezvoltarea fătului în uter, care comprimă organele toracice. Însă numărul respirațiilor pe minut sau frecvența respiratorie nu se modifică, în general, pe durata sarcinii.

La vârstnici și/sau la persoanele cu probleme grave de sănătate:

Dispneea poate apărea la persoanele aflate în stadiul terminal al bolilor lor (de exemplu, cancere sau insuficiență cardiacă). În acest punct, lipsa de aer trebuie evaluată în cadrul tratamentelor de sfârșit de viață.

La copii:

Bolile care îngustează căile respiratorii superioare sunt urgențe pediatrice frecvente și cea mai frecventă cauză a lipsei de aer la copii. Infecțiile gâtului, pătrunderea unui corp străin în trahee și inflamațiile traheei sunt cauze frecvente ale dispneei la copii.

Privire de ansamblu

Abordarea generală a persoanelor cu dispnee depinde de cauza dispneei. Dacă acea cauză subiacentă (precum pneumonia sau astmul) este tratată și vindecată, problemele respiratorii dispar în mare măsură. Însă, dacă lipsa de aer provine dintr-o boală gravă și cronică, iar aceasta se agravează în timp (precum bolile cardiace, BPOC, cancerul pulmonar , de exemplu), ameliorarea poate fi limitată.

Pacienții cu dispnee trebuie să gestioneze această stare împreună cu medicii lor, printr-o bună planificare terapeutică.