De ce elefanții nu fac cancer?

Se știe de mulți ani că elefanții fac mult mai rar cancer, iar motivul a stârnit curiozitate. Cercetările recente au arătat că au un mecanism avansat de protecție anticancer.

În trecut se considera că riscul de cancer crește odată cu dimensiunea corpului animalelor. În urmă cu 40 de ani însă, un studiu publicat de cercetătorul Peto a stabilit că nu există o relație între dimensiunea corpului și riscul de cancer, constatare cunoscută și ca Paradoxul lui Peto. Elefanții constituie baza cercetării.

Elefanții au de 100 de ori mai multe celule decât oamenii, ceea ce ar trebui să le crească riscul. Totuși, frecvența cancerului este de 5 la sută la elefanți și de 25 la sută la oameni. Studiul publicat în octombrie a explicat cauzele acestei frecvențe foarte reduse.

Conform rezultatelor, elefanții au gene suplimentare care joacă un rol important în oprirea creșterii tumorilor. Gena analizată de cercetători este TP53. Oamenii au două copii ale genei TP53, una maternă și una paternă. La elefanți s-au descoperit 40 de copii. TP53, Proteina Tumorală 53, numită și p53, este o genă supresoare tumorală esențială în cancer. Datorită acestei importanțe, autoritățile științifice au numit-o molecula secolului și gardianul genomului, acestea fiind denumirile folosite.

Rolul principal al genei p53 este prevenirea creșterii tumorii. Când informația genetică celulară este lezată, oprește diviziunea pentru a preveni multiplicarea necontrolată și pornește mecanismele de reparare. Dacă leziunea este ireparabilă, elimină celula prin moarte programată, apoptoză. În peste 50 la sută dintre cancerele umane s-a observat mutația p53. Pentru funcționarea p53, ambele copii moștenite de la mamă și tată trebuie să fie intacte. Dacă una este deteriorată prin mutație, p53 nu își poate îndeplini funcția. Acest sindrom se numește sindrom Li Fraumeni. Persoanele respective au un risc foarte mare de cancer.

Cercetătorii au expus radiației probe sanguine de la oameni sănătoși, persoane cu sindrom Li Fraumeni și elefanți, încercând să măsoare moartea celulară. Deoarece p53 este activ în celulele sănătoase, cele lezate prin radiație ar trebui să moară. Cea mai mică mortalitate era așteptată la pacienții Li Fraumeni, cu p53 inactiv. Conform așteptărilor, cea mai mare mortalitate, 14.6 la sută, a fost în celulele sanguine de elefant. La oamenii sănătoși au murit 7.2 la sută dintre celule, iar la persoanele Li Fraumeni, 2.7 la sută. Rezultatele au arătat că elefanții elimină celulele lezate înainte de transformarea canceroasă, prin genele p53 suplimentare pe care le au,acesta fiind mecanismul demonstrat.

Ce posibilități noi pentru tratamentul cancerului pot oferi aceste rezultate?

Până acum cercetarea oncologică era centrată pe om. Studierea altor organisme poate deschide calea terapiilor bazate pe p53. Natura ar putea să fi descoperit deja mecanismele de prevenire a transformării canceroase!