De ce nu abordăm preocupările sexuale ale femeilor care au supraviețuit cancerului?

Puncte-cheie

• Un studiu asupra pacienților cu cancer a raportat modificări ale funcției sexuale la 87% dintre pacienți.
• S-a constatat că femeile erau întrebate despre sănătatea sexuală mai rar decât bărbații.
• Tratamentul cancerului poate provoca diverse reacții adverse care afectează funcția sexuală a femeilor, precum uscăciunea vaginală, durerea la contactul sexual și libidoul scăzut.
• Oncologii sunt bine poziționați pentru a aborda preocupările legate de sănătatea sexuală a pacientelor după tratament. Pot recomanda hidratante vaginale, lubrifianți și estrogen vaginal și, dacă este necesar, pot îndruma pacientele către un terapeut sexual și un terapeut al planșeului pelvin.

Problemele sexuale sunt extrem de frecvente la femei după diagnosticul și tratamentul cancerului; cu toate acestea, majoritatea femeilor nu sunt niciodată întrebate de oncologii lor despre aceste simptome și plângeri supărătoare.

Ca parte a unei serii de postări despre sănătatea sexuală a femeilor cu cancer, Dr. Laila S. Agrawal a realizat pe Twitter un sondaj informal, întrebând dacă li se adresaseră întrebări despre problemele de sănătate sexuală. Optzeci la sută dintre cele 497 de răspunsuri au fost „nu”.

Agrawal a spus: „Acest răspuns a fost înfricoșător, dar nu ar fi trebuit să fiu surprinsă. Consult paciente într-un program de sănătate sexuală pentru femei, într-un centru oncologic de stat. Știu că, după tratamentul cancerului, femeile nu pot avea relații sexuale și deplâng pierderea vieții sexuale sănătoase. Aud adesea că aceste femei au fost «luate prin surprindere» de schimbările sexuale și s-au simțit complet nepregătite pentru aceste schimbări ale corpului lor.”.

Specialiștii, pacienții și apropiații lor nu reușesc să discute despre problemele sexuale.

Se știe că disfuncția sexuală este o problemă frecventă și supărătoare după tratamentul cancerului. Simptomele acesteia sunt raportate de 70% dintre femeile cu cancer mamar, femeile cu cancere ginecologice (specifice femeilor), dintre care 65% până la 90% raportează simptome, și femeile cu cancer colorectal, dintre care 60% raportează simptome.

Ghiduri cuprinzătoare pentru tratarea problemelor de sănătate sexuală ale pacienților cu cancer au fost publicate în 2016 de Rețeaua Națională Comprehensivă pentru Cancer din SUA și în 2018 de ASCO. Întrebarea este: „De ce în practică încă nu abordăm consecvent sexualitatea și, în schimb, îi lăsăm pe pacienții noștri să ‘sufere în tăcere’ ?”

Specialiștii din medicină au raportat că, în privința vieții sexuale în cancer,

• nu sunt suficient de bine instruiți,
• se simt jenați,
• timpul este insuficient și
• au o cunoaștere limitată a tratamentului.

Oncologii tind să aducă în discuție subiectul atunci când preocupările sexuale sunt foarte importante pentru pacient. Însă, de obicei, acest lucru nu se întâmplă. Marea majoritate a pacienților nu cer ajutor pentru preocupările sexuale, chiar dacă își doresc tratament pentru această problemă. Responsabilitatea de a întreba pacienții despre problemele de sănătate sexuală îi revine oncologului.

Inegalitatea de gen

Există o inegalitate de gen evidentă în abordarea problemelor de sănătate sexuală ale persoanelor cu cancer, iar femeile au o probabilitate mai mică decât bărbații de a avea funcția sexuală evaluată.

Un studiu asupra pacienților cu cancer a raportat că 87% prezentau modificări ale funcției sexuale, dar femeile erau mai puțin probabil să fie întrebate despre sănătatea sexuală decât bărbații (53% dintre bărbați și 22% dintre femei; P < .001). Similar, un studiu anterior a raportat că 80% dintre pacienții cu cancer de prostată primiseră informații despre modificările sănătății sexuale, dar numai 33% dintre pacientele cu cancer mamar primiseră aceste informații.

Deși dezamăgitoare, această diferență izbitoare dintre îngrijirea medicală a bărbaților și cea a femeilor este de așteptat. În educația medicală tradițională, faptul că femeile nu simt plăcere în timpul actului sexual nu a fost considerat o preocupare medicală validă. Dr. Laila S. Agrawal a spus: „Ca studentă la medicină, am învățat să obțin istoricul sexual al unei femei privind sarcinile, avorturile spontane, întreruperile de sarcină, utilizarea contracepției, numărul partenerilor sexuali și riscurile de infecție — concentrându-ne, în esență, doar pe aspectele reproductive ale sexualității lor. Totuși, nu am fost învățați să întrebăm femeile dacă sexul este dureros sau plăcut. Nu am fost instruiți să întrebăm dacă are un libido scăzut care o deranjează sau preocupări privind atingerea orgasmului. Este timpul ca medicina să recunoască faptul că sexualitatea feminină este o problemă medicală importantă.”

Efectele tratamentului cancerului asupra vieții sexuale a femeilor

Funcția sexuală este influențată de factori fizici,, psihologici și sociali , iar diagnosticul și tratamentul cancerului pot afecta toate cele trei dimensiuni ale sănătății. Chimioterapia, îndepărtarea ovarelor și radioterapia pelvină (în regiunea inghinală) pot provoca menopauză precoce. Femeile pot prezenta uscăciune vaginală, lubrifiere redusă, durere la contactul sexual și simptome urinare, precum și manifestări sistemice, cum ar fi libidoul scăzut, bufeurile, durerile articulare, tulburările de somn și schimbările de dispoziție.

Femeile aflate după menopauză care primesc tratamente ce blochează hormonii, precum inhibitorii de aromatază, pot prezenta și ele aceste simptome. La femeile cu cancer mamar, operațiile la sân, cum ar fi mastectomia, pot duce la pierderea sensibilității mamelonului și sânului, asociată pentru multe femei cu excitația sexuală, plăcerea și orgasmul. Intervențiile pentru cancere ginecologice pot provoca pierderea sensibilității clitoridiene sau formarea de cicatrice în țesutul vulvar ori vaginal. Radioterapia pelvină poate provoca frecvent îngustarea și scurtarea vaginului. Aceasta nu afectează doar activitatea sexuală vaginală, ci poate face și examinările medicale pelvine extrem de dureroase, imposibile sau traumatizante.

Uscăciunea vaginală

Tratamentul uscăciunii vaginale și al lubrifierii reduse include hidratante vaginale, lubrifianți și terapie hormonală vaginală locală (vedeți tabelul de mai jos). Pentru femeile cu cancere sensibile la hormoni, precum cancerul mamar cu receptori estrogenici pozitivi, ghidurile recomandă folosirea hidratantelor vaginale de trei sau mai multe ori pe săptămână ca primă linie. În timp ce hidratantele sunt folosite regulat pentru menținerea țesutului vaginal, lubrifianții pe bază de apă și silicon sunt utilizați pentru a reduce disconfortul produs de frecare în timpul activității sexuale.

 Tabel: Opțiuni potențiale de tratament pentru uscăciunea vaginală

Pentru pacientele ale căror simptome și plângeri nu se ameliorează cu hidratante vaginale și lubrifianți, se poate utiliza terapia hormonală vaginală locală, așa cum prevăd ghidurile ASCO, Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor și Societății Nord-Americane de Menopauză. Studiile au arătat că nu există o creștere a riscului de cancer mamar sau uterin la femeile care folosesc estrogen vaginal. La femeile cu cancer mamar care iau inhibitori de aromatază, unele cercetări au arătat ușoare creșteri ale nivelurilor serice de estradiol; însă acest lucru nu este asociat cu vreun rezultat clinic, precum recidiva cancerului.

Contactul sexual dureros

Dispareunia, adică durerea la contactul sexual, este, din păcate, o plângere frecventă după tratamentul cancerului și poate rezulta din îngustarea vaginală provocată de radioterapia pelvină. Tratamentul poate include dilatatoare vaginale progresive (dispozitive de lărgire) și fizioterapie a planșeului pelvin. Unele femei simt durere la intrarea sau deschiderea vaginului. Un studiu a arătat că lidocaina apoasă 4% (anestezic local diluat), aplicată pe vestibul înaintea activității sexuale, reducea simptomele dispareuniei. Disfuncția planșeului pelvin poate provoca și ea dispareunie; colaborarea cu un terapeut al planșeului pelvin și folosirea unor tratamente precum biofeedback, terapie manuală, exerciții și terapie cu dilatatoare vaginale pot fi eficiente.

Libidoul scăzut

Libidoul scăzut este o plângere frecventă și adesea supărătoare pentru femei după tratamentul cancerului. Dacă o femeie are un libido scăzut pe care îl consideră supărător, ar trebui oferit tratament. Consilierea psihosexuală, exercițiul fizic, mindfulness și focalizarea senzorială pot ajuta. Mai multe medicamente prescrise frecvent, inclusiv unele antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, pot afecta negativ libidoul. Un studiu recent a constatat că bupropionul nu a fost mai bun decât placebo în îmbunătățirea funcției sexuale. O limitare a acestui studiu a fost că alte probleme sexuale, precum sexul dureros, uscăciunea vaginală și lubrifierea redusă, este posibil să nu fi fost abordate cu participantele. Există 2 medicamente aprobate de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) pentru tratarea libidoului scăzut la femeile premenopauzale cu tulburare hipoactivă a dorinței sexuale care nu este cauzată de medicamente sau efecte medicale: flibanserină și bremelanotidă. Un studiu în curs al flibanserinei la femeile cu cancer mamar (cod de studiu: NCT03707340) încearcă să înțeleagă eficacitatea acestor medicamente în tratarea femeilor cu libido scăzut după diagnosticul de cancer; sunt necesare studii suplimentare.

În concluzie, ca specialiști în oncologie, suntem într-o poziție unică pentru a înțelege consecințele cancerului și ale tratamentului său asupra funcției sexuale feminine, pentru a evalua preocupările pacientelor, a recomanda intervenții de bază și a le îndruma către îngrijire specializată. Aș dori să îi invit personal pe toți specialiștii medicali în oncologie care citesc acest articol să întrebe fiecare pacientă despre funcția sexuală. Făcând acest lucru, ne putem apropia de abordarea sexualității ca aspect fundamental al calității vieții pentru persoanele care au încheiat tratamentul cancerului.