Deteriorarea vieții sexuale prin tratamentul cancerului mamar precoce și recomandări

Tratamentul standard al cancerului mamar în stadiu precoce este operația. Totuși, majoritatea pacientelor primesc după operație un tratament care reduce riscul de recidivă, și anume tratament endocrin de supresie a hormonilor feminini. Aceste tratamente de supresie hormonală pot provoca reacții adverse precum oboseală, slăbiciune, modificări ale glicemiei, fluctuații ale greutății și schimbări de dispoziție. De asemenea, pot provoca disfuncție sexuală, care este adesea trecută cu vederea și despre care nu se discută.

Problemele funcției sexuale sunt adesea supărătoare pentru femeile care urmează tratament endocrin și le afectează negativ calitatea vieții. Deși rar, unele paciente pot să nu dorească să continue tratamentul endocrin din cauza acestor probleme.

Evaluarea simptomelor de disfuncție sexuală la femei și intervențiile pot îmbunătăți calitatea vieții în acest context.

Intervențiile de sprijin pentru viața sexuală bazate pe dovezi, precum educația și consilierea, fizioterapia și recomandarea de produse, pot ameliora problemele funcției sexuale în timpul tratamentului endocrin. Este necesară evaluarea de rutină pentru a identifica femeile cu astfel de probleme care ar putea beneficia de aceste intervenții.

De ce este important?

Inhibitori de aromatază (AI), tamoxifen și supresia sau ablația funcției ovariene, incluse în tratamentele endocrine pentru cancerul mamar cu receptori hormonali pozitivi (HR+), sunt opțiuni adjuvante (protectoare după operație) care pot provoca

• uscăciune vaginală,
• dispareunie (durere la contactul sexual),
• dificultăți de orgasm și
• pierderea libidoului.

De asemenea, radioterapia poate afecta negativ răspunsul la stimulii senzoriali.

Tratamentele, împreună cu problemele de imagine corporală asociate operației pentru cancer mamar, pot duce la disfuncție sexuală.

Este necesară evaluarea de rutină a femeilor cu cancer mamar precoce pentru simptomele fizice și psihologice ale supresiei hormonale. Aceste evaluări pot permite intervenții mai timpurii pentru îmbunătățirea funcției sexuale.

Un studiu recent

A fost conceput un studiu care a inclus 300 de femei cu cancer mamar în stadiile 0-3, care au început tratament endocrin adjuvant din martie 2012 până în decembrie 2016.

Participantele au completat chestionare privind simptomele raportate de paciente în timpul tratamentului endocrin, în lunile 3, 6, 12, 24, 36, 48 și 60. Funcția sexuală a fost evaluată cu chestionarul Medical Outcomes Study Sexual Problems (MOS-SP).

Respondentele au fost evaluate în patru domenii ale funcției sexuale:

• lipsa interesului sexual
• incapacitatea de a se relaxa și de a se bucura de sex
• dificultatea de a se excita sexual
• dificultatea de a ajunge la orgasm

Participantele au completat și alte chestionare care evaluau reacțiile adverse frecvente în timpul tratamentului endocrin adjuvant. Măsurătorile suplimentare au inclus formularele Patient-Reported Outcomes Measurement Information System (PROMIS) pentru durere, oboseală, depresie, anxietate, funcție fizică și tulburări de somn, precum și scala simptomelor endocrine din Functional Assessment of Cancer Therapy (FACT-ES).

Rezultate remarcabile

Vârsta mediană a celor 300 de participante a fost de 62 de ani, iar 84,3% erau femei cu cancer mamar în stadiile 1-2.

Înainte de tratamentul endocrin adjuvant, 44% dintre femei au suferit mastectomie (îndepărtarea chirurgicală a întregului sân), 28,2% au primit chimioterapie și 66,3% au urmat radioterapie.

Dintre tratamentele începute, 55% au constat doar în AI (inhibitor de aromatază), 39,7% doar în tamoxifen, iar 5% în tamoxifen plus supresia funcției ovariene; o pacientă a primit AI plus supresie ovariană. Cinci paciente au trecut de la un tip de tratament endocrin la altul, iar la celelalte tratamentul nu s-a schimbat.

În acest studiu clinic prospectiv, realizat la femei cu cancer mamar precoce HR+ care primeau tratament endocrin adjuvant, problemele funcției sexuale au fost frecvente, iar 55% dintre paciente au raportat cel puțin o problemă de funcție sexuală la includerea în studiu, iar 45,7% au prezentat o deteriorare sexuală semnificativă clinic.

Constatările studiului sunt în concordanță cu studii anterioare care arată o asociere între agravarea reacțiilor adverse endocrine și problemele sexuale în timpul tratamentului endocrin adjuvant. Bufeurile și uscăciunea vaginală se numără printre cele mai frecvente reacții adverse endocrine pe care pacientele le prezintă în timpul tratamentului endocrin adjuvant. Uscăciunea vaginală duce adesea la dispareunie, care poate provoca probleme în mai multe domenii, inclusiv dificultăți de relaxare și de a se bucura de sex, precum și dificultăți în atingerea orgasmului. La rândul lor, bufeurile au fost asociate cu tulburări de dispoziție și de somn, care pot duce la probleme ale funcției sexuale. Într-un studiu transversal amplu și recent, problemele de somn și oboseala au fost asociate cu probleme ale funcției sexuale.

În plus, studiul a arătat că deteriorarea funcției fizice în timpul tratamentului endocrin adjuvant era asociată cu deteriorarea funcției sexuale.

Studiul a confirmat și asocierea demonstrată anterior între mastectomie (îndepărtarea chirurgicală a întregului sân) și problemele funcției sexuale. Pacientele care au suferit mastectomie pot avea îngrijorări legate de imaginea corporală, care prezic rezultate nefavorabile privind sănătatea sexuală.

O problemă trecută cu vederea

Deși sunt frecvente și supărătoare pentru paciente, problemele sexuale sunt adesea insuficient raportate și tratate în îngrijirea clinică de rutină. Aproximativ 60% dintre pacientele cu cancer mamar care au probleme ale funcției sexuale și simt nevoia unei intervenții nu se adresează unui profesionist din sănătate.

Printre barierele frecvente raportate de paciente în accesarea sprijinului pentru problemele funcției sexuale se numără rușinea sau disconfortul de a vorbi despre îngrijorările sexuale. Multe paciente spun că ar dori ca medicii să inițieze aceste discuții, în timp ce medicii pot fi reticenți să o facă din cauza lipsei de timp, de cunoștințe și de pregătire, precum și a temerii de a jigni pacienta.

Există diverse intervenții despre care dovezile arată că îmbunătățesc funcția sexuală în timpul tratamentului hormonal. Hidratantele vaginale, comprimatele, ovulele, gelurile, uleiurile, vitaminele D și E aplicate local și acidul hialuronic pot ajuta la ameliorarea uscăciunii vaginale, iar lubrifianții pot fi folosiți în timpul activității sexuale pentru dispareunia asociată acesteia. S-a demonstrat că și lidocaina topică ameliorează dispareunia la acest grup de paciente. Pot fi folosite și tratamente hormonale locale, inclusiv estrogen vaginal sau dehidroepiandrosteron (DHEA); totuși, există unele îngrijorări legate de absorbția sistemică a estrogenului și nu toate pacientele și nu toți medicii sunt confortabili cu folosirea acestor produse în acest context.

În plus, antrenarea mușchilor planșeului pelvin (regiunea inghinală) poate îmbunătăți funcția sexuală la supraviețuitoarele cancerelor ginecologice, iar dilatatoarele vaginale pot ameliora dispareunia cauzată de atrofia vaginală.

Concluzie

Având în vedere existența intervențiilor bazate pe dovezi pentru problemele funcției sexuale, evaluarea de rutină a funcției sexuale la pacientele cu cancer mamar care primesc tratament endocrin adjuvant este esențială.

*

• Toate articolele: Cancerul și viața sexuală