Dializa 1943 – Tratamentul insuficienței renale

Rinichii îndeplinesc numeroase funcții, inclusiv secreția de hormoni și eliminarea deșeurilor care sunt dirijate către vezica urinară. 

Când boli precum diabetul provoacă insuficiență renală, funcția renală pierdută poate fi preluată de aparatele de dializă, care folosesc o membrană artificială pentru filtrarea sângelui. În hemodializă, substanțele mai mari, precum globulele roșii și proteinele mari, rămân pe o parte a membranei aflate în contact cu sângele. Toxinele din sângele pacientului trec prin difuzie într-un lichid numit dializat și sunt eliminate împreună cu el. Sângele purificat este readus în organism, în timp ce excesul de lichid din sânge este îndepărtat.

Deși medicul german Georg Haas a efectuat dializă la un pacient în 1924, echipamentul său nu a fost suficient pentru a salva vieți. Medicul olandez Willem Kolff este considerat părintele dializei, după construirea primului aparat de dializă la scară completă în 1943. Versiunea inițială folosea învelișuri de cârnați și diverse piese de schimb. Prima pacientă salvată cu acest aparat original al lui Kolff a fost o femeie cu insuficiență renală acută, intrată în comă. În 1945, ea și-a recăpătat cunoștința după 11 ore de dializă, iar primele cuvinte inteligibile rostite la ieșirea din comă au fost: „Voi divorța de soțul meu!” .

În anii 1960, dializa nu putea fi repetată fără lezarea vaselor de sânge, deoarece lipseau dispozitivele de conectare, precum șuntul din Teflon inventat de doctorul Belding Scribner. În acea perioadă exista și un număr limitat de aparate de dializă. De aceea, comitete anonime hotărau cine urma să trăiască și cine să moară.

Doctorul John Maher scrie: 

„Ratele de supraviețuire ale pacienților de control tratați prin dializă, care se apropie de cele ale persoanelor cu funcție renală sănătoasă, reprezintă una dintre realizările tehnologice remarcabile. Totuși, înlocuirea funcției renale pierdute prin dializă este mai costisitoare și consumă mai mult timp decât prototipul divin. În plus, dializa nu poate îndeplini activitățile hormonale și metabolice ale rinichilor.”

Explicația imaginii articolului: Un aparat de hemodializă cu pompă rotativă, folosit de persoanele care așteaptă un transplant renal. Hemodializa presupune de obicei ședințe de patru ore, de trei ori pe săptămână.

Personalități istorice menționate: Georg Haas (1886–1971), Willem Johan Kolff (1911–2009), Belding Hibbard Scribner (1921–2003)

• Subiectul anterior: Autismul și componentele sale 1943 – O tulburare neurologică complexă
• Subiectul următor: Șuntul Blalock – Taussig 1944 – Tratamentul sindromului copilului albastru