Autismul și componentele sale 1943 – O tulburare neurologică complexă

„Se plimba zâmbind, cu mișcări stereotipe ale degetelor. Când era dus într-o cameră, se îndrepta imediat spre obiecte, fără să acorde atenție oamenilor.” 

Aceste descrieri apar în articolul scris în 1943 de psihiatrul austriac Leo Kanner, „Autistic Disturbances of Affective Contact” (Tulburări autiste ale contactului afectiv) . Articolul constituie un reper important în istoria cercetării autismului și cuprinde și prima utilizare, în sensul modern, a termenului autism. Majoritatea trăsăturilor descrise de Kanner la 11 copii sunt încă considerate componente ale spectrului tulburărilor autiste.

Autismul este o tulburare de comportament care poate fi identificată înainte de vârsta de trei ani și se caracterizează prin afectarea interacțiunii sociale și a abilităților de comunicare. Spectrul autismului cuprinde numeroase tipuri, inclusiv sindromul Asperger, despre ale cărui comportamente similare a scris pediatrul german Hans Asperger în 1944. Sindromul Asperger se aseamănă cu autismul clasic, dar copiii cu sindrom Asperger au de obicei abilități lingvistice și cognitive mai bune.

Numărul persoanelor diagnosticate cu autism a crescut spectaculos începând cu anii 1980, ca urmare a unor factori precum schimbările practicilor de diagnostic și interesul public sporit. Copiii cu autism prezintă adesea comportamente repetitive, interese restrânse și comportamente alimentare atipice. 

Din păcate, psihologul pentru copii Bruno Bettelheim, născut în Austria, a răspândit în mod eronat ideea că autismul era cauzat de părinți reci și lipsiți de susținere (mai ales de mame, pe care le numea „mame-frigider”). Astăzi știm că autismul este o tulburare neurologică complexă, cu o bază genetică puternică, și că poate implica perturbări ale ritmului de dezvoltare a sistemelor cerebrale.

Terapia comportamentală intensivă în primii ani de viață poate ajuta unii copii cu autism să dezvolte abilități prin care să facă față mai bine dificultăților și să interacționeze. În timp ce unele persoane nu pot comunica deloc, un procent mic poate avea abilități extraordinare legate de memorie, artă sau calcul. Acesta este numit „sindromul savantului” . Potrivit statisticilor, una din zece persoane cu tulburare autistă are astfel de capacități excepționale, în grade diferite.

Explicația imaginii articolului: Persoanele cu autism simt uneori nevoia de a stivui sau ordona obiecte. De exemplu, în copilărie se pot juca ore întregi aranjând mașinuțele în anumite tipare.

Personalități istorice menționate: Leo Kanner (1894–1981), Bruno Bettelheim (1903–1990), Hans Asperger (1906–1980)

• Subiectul anterior: Terapia electroconvulsivantă 1938 – Stimularea electrică a creierului
• Subiectul următor: Dializa 1943 – Tratamentul insuficienței renale