Digoxina și degețelul — din 1785 până astăzi, povestea de la vindecători la medicina modernă

În anii 1930, medicul și istoricul Ralph Major spunea: “Digoxina este, fără îndoială, cel mai valoros medicament cardiac descoperit și unul dintre cele mai valoroase din întreaga farmacopee.”

Digitalis purpurea, cunoscută și ca degețel, este o plantă cu flori, în cea mai mare parte originară din Europa. De secole se știa că degețelul are diferite efecte asupra corpului uman. Botanistul și medicul britanic William Withering a devenit cunoscut pentru testele cu degețel în tratamentul edemului, umflarea corpului și acumularea de lichide cauzate de insuficiența cardiacă.

Insuficiența cardiacă este o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge către corp și plămâni. Ca urmare, organismul nu primește oxigenul și nutrienții necesari, organele nu funcționează corespunzător și apar frecvent simptome precum lipsa de aer și edemul.

Cauzele insuficienței cardiace includ:

1. Boala coronariană: apare prin blocarea sau îngustarea arterelor coronare care alimentează mușchiul cardiac.
2. Hipertensiunea arterială: presiunea constant crescută obligă inima să lucreze mai mult, slăbind-o în timp.
3. Bolile mușchiului cardiac: numite cardiomiopatii, acestea determină slăbirea sau rigidizarea mușchiului cardiac.
4. Bolile valvelor cardiace: îngustarea sau lipsa etanșeității valvelor obligă inima să lucreze mai mult și o slăbesc în timp.
5. Ritmurile cardiace anormale: ritmuri precum tahicardia sau bradicardia împiedică pomparea unei cantități suficiente de sânge.
6. Alți factori: diabetul, obezitatea, apneea în somn și bolile tiroidiene se numără printre celelalte cauze ale insuficienței cardiace.

Știința care a început cu observația

Withering a aflat prima dată despre utilizarea digoxinei, care avea să devină ulterior numele substanței active, de la o femeie în vârstă care lucra ca vindecătoare populară. Amestecul ei conținea 20 de componente diferite care ajutau la tratarea edemului. Withering a stabilit că degețelul era componenta importantă. În 1785, și-a publicat experimentele pe pacienți, împreună cu avertismente despre toxicitatea letală a dozelor mari, în cartea “An Account of the Foxglove and Some of Its Medical Uses”. 

Principalele toxine ale degețelului sunt digitoxina și digoxina. Totuși, în doze adecvate, aceste toxine:

• Cresc nivelurile de calciu intracelular
• Măresc forța contracțiilor mușchiului cardiac și 
• Acționează ca agenți antiaritmici pentru controlul frecvenței cardiace
• Fluxul sanguin către rinichi se îmbunătățește și 
• Lichidele acumulate sunt eliminate prin vezica urinară

Autorul H. Panda a spus despre acest subiect: „Pe lângă oferirea unui medicament cardiac important, care încetinește și întărește bătăile inimii, îmbunătățește circulația și elimină excesul de lichid, experimentele sale riguros controlate au oferit un exemplu pentru revitalizarea farmacognoziei, studiul utilizării plantelor sau substanțelor naturale ca surse potențiale de medicamente. Datorită eforturilor lui Withering, călătoria farmacognoziei, începută de Dioscorides cu 1700 de ani înainte, a primit un nou impuls.”

Descrierea imaginii articolului: Digitalis purpurea, cunoscută ca degețel

Personalități istorice menționate în articol: William Withering (1741–1799)

• Subiectul anterior: Respirația lui Lavoisier în 1784 - mașina animală
• Subiectul următor: Ambulanța în 1792 - din Antichitate până astăzi