Escara – ce trebuie să știți despre ulcerul de decubit

Ce este escara – ulcerul de decubit?

Ulcerul de decubit este cunoscut și ca ulcer de presiune, leziune de presiune sau escară. Reprezintă o rană deschisă pe pielea pacientului. Ulcerele de decubit apar de obicei pe pielea care acoperă regiunile osoase. Cele mai frecvente localizări sunt:

• șoldul
• spatele
• gleznele 
• fesele

Această afecțiune este frecventă la persoanele:

• mai în vârstă
• cu mobilitate redusă
• care petrec mult timp în pat sau în scaunul cu rotile
• care nu își pot mișca anumite părți ale corpului fără ajutor
• cu piele sensibilă / fragilă

Escarele pot fi tratate, însă ulcerele cronice profunde pot fi dificil de tratat. Vindecarea depinde de diverși factori, inclusiv aspectul specific, afecțiunile medicale subiacente și stadiul / etapa ulcerului.

Care sunt simptomele escarei?

Fiecare stadiu al escarei are simptome diferite. În funcție de aspect, pacientul poate prezenta oricare dintre următoarele:

• modificarea culorii pielii 
• durere în regiunea afectată 
• infecție 
• deschiderea pielii
• piele mai moale sau mai tare decât cea din jur

Care sunt stadiile escarei?

Ulcerele de decubit apar în stadii. Există un proces de stadializare care îi ajută pe profesioniștii din sănătate să vă diagnosticheze și să vă trateze.

Stadiul 1

Pielea nu este deschisă și integritatea sa este păstrată, însă culoarea s-a schimbat. Dacă aveți pielea subțire, zona poate părea roșie. Dacă aveți pielea închisă la culoare, modificarea poate varia de la albastru la violet. Poate fi și puțin mai caldă decât pielea normală și se poate umfla.

Stadiul 2

La nivelul pielii apare un ulcer superficial sau o eroziune și există o deschidere. Poate exista și o umflătură plină cu lichid.

Stadiul 3

Ulcerul este mai profund în piele. Afectează stratul de grăsime și are aspect de crater.

Stadiul 4

În această etapă sunt afectate multe straturi, inclusiv mușchiul și osul.

Nestadializabil

Escara necrotică este o placă închisă la culoare și tare, cu un aspect care îngreunează evaluarea completă și stadializarea. Pentru a defini complet ulcerul, sunt necesare imagini suplimentare sau evaluarea chirurgicală a zonei. Ulcerul poate conține și resturi de țesut decolorat, cunoscute ca depozite difuze (galbene, cafenii, verzi sau maro), care îngreunează evaluarea completă.

De ce apar escarele?

Presiunea prelungită, umezeala pielii, circulația sanguină slabă și alimentația deficitară sunt cauzele principale ale escarelor. Statul întins mult timp pe o anumită parte a corpului poate duce la deteriorarea pielii. Regiunile din jurul șoldului, călcâielor și coccisului sunt deosebit de vulnerabile la leziunile de presiune.

Pe lângă umezeala excesivă, iritanții pielii precum urina și materiile fecale, ca urmare a igienei precare, pot contribui la apariția escarelor. Și cearșafurile de sub o persoană imobilizată la pat pot contribui prin frecare.

Cine prezintă risc de escare?

Există mai mulți factori de risc pentru ulcerele de decubit:

• Puteți fi expus riscului dacă nu vă puteți mișca sau schimba singur poziția când stați în pat sau în scaunul cu rotile. 
• Dacă sunteți un adult vârstnic, pielea poate fi mai fragilă și sensibilă, ceea ce vă poate expune unui risc mai mare. 
• Obiceiurile alimentare deficitare sau aportul insuficient de nutrienți (în special proteine) pot afecta starea pielii și vă pot crește riscul.
• Afecțiuni precum diabetul pot limita circulația sanguină, ceea ce poate provoca distrugerea țesuturilor pielii și crește riscul.

Cum se diagnostichează escara?

Profesionistul din sănătate care observă primul afecțiunea vă poate îndruma către o echipă de îngrijire a rănilor, cu medici, specialiști și asistente cu experiență în tratarea leziunilor de presiune (îngrijire paliativă, chirurgie plastică, oncologie și terapie intensivă, de exemplu). Echipa vă poate evalua ulcerul după câteva criterii. Acestea includ: 

• dimensiunea și profunzimea ulcerului 
• tipurile de țesut afectate direct de ulcer, precum piele, mușchi sau os 
• culoarea pielii afectate de ulcer
• cantitatea de țesut mort provocată de ulcer
• starea ulcerului, precum prezența infecției, miros puternic și sângerare

Profesionistul din sănătate poate preleva probe de lichid și țesut din ulcerul de decubit. De asemenea, poate căuta semne de înmulțire bacteriană și cancer.

Tratamentul escarei

Tratamentul depinde de stadiul și starea ulcerului. Poate include: 

• medicamente
• îngrijire locală a rănii și creme, inclusiv recomandări speciale de pansament 
• modificări ale stilului de viață, precum repoziționarea frecventă, utilizarea pernelor speciale și alegeri alimentare sănătoase 
• o dietă bogată în proteine 
• tratarea oricărei infecții existente 
• chirurgie

Medicamentele antibacteriene pot trata infecția. Puteți primi și medicamente pentru înlăturarea sau reducerea oricărui disconfort.

Medicul poate recomanda îndepărtarea țesutului mort sau infectat prin procedura numită debridare.

Menținerea regiunii de decubit curate, uscate și ferite de iritanți este importantă pentru favorizarea vindecării.

Înlăturarea presiunii și repoziționarea frecventă sunt foarte importante în tratamentul ulcerului de decubit. Este importantă și reducerea frecării în regiunea rănii.

Echipa medicală poate schimba frecvent pansamentele rănii.

Unele tratamente sunt mai importante pentru ulcerele avansate (precum debridarea chirurgicală și terapia rănii cu presiune negativă în stadiile 3 și 4), însă toate ulcerele pot beneficia de strategii generale precum menținerea curățeniei și reducerea frecării și umezelii în zonă. Înlăturarea presiunii, repoziționarea frecventă a pacientului și o alimentație bună, bogată în proteine, îmbunătățesc rezultatele.

Strategia specifică de tratament depinde de mai mulți factori, iar medicul va discuta cu dumneavoastră ce ar putea fi cel mai bine pentru ulcer.

Observații finale

Procesul de vindecare depinde de stadiul escarei. Cu cât este diagnosticată mai devreme, cu atât puteți începe mai devreme tratamentul și vindecarea.

Medicul vă poate recomanda schimbarea alimentației. Escarele avansate necesită de obicei tratamente mai agresive și perioade de vindecare mai lungi.