Este posibil tratamentul prin transplant hepatic? Cancerul colorectal și metastazele hepatice

Cancerul colorectal (KRK) este unul dintre cele mai frecvente cancere din lume, iar aproximativ 20-25% dintre pacienți prezintă la diagnostic metastaze hepatice. În plus, 50-60% dintre pacienții cu KRK riscă să dezvolte metastaze hepatice în cursul bolii. Aceste rate mari evidențiază importanța unor strategii eficiente pentru tratamentul KRK metastazat la ficat.

În KRK cu metastaze hepatice, intervenția chirurgicală poate fi adesea imposibilă, limitând considerabil opțiunile terapeutice. Supraviețuirea pe termen lung este redusă cu tratamentele tradiționale, iar mulți pacienți pot primi doar îngrijire paliativă. Studiile recente arată însă că transplantul hepatic poate oferi supraviețuire îndelungată și chiar vindecare la pacienți atent selectați.

De asemenea, transplantul hepatic a fost încercat ca opțiune terapeutică în colangiocarcinomul intrahepatic (cancerul căilor biliare din ficat) . Unele studii au găsit rate promițătoare de supraviețuire pe termen lung după transplant la acești pacienți.

De ce transplant hepatic și nu metastazectomie?

În metastazele hepatice ale cancerului colorectal se evaluează mai întâi posibilitatea îndepărtării chirurgicale a metastazei sau metastazelor din ficat, procedură numită metastazectomie hepatică. Dacă aceasta nu este posibilă, dar îndepărtarea metastazelor este considerată în continuare utilă, se poate lua în considerare transplantul la pacienți cu boală limitată la ficat, scoruri mici de recidivă, volum tumoral metabolic redus și răspuns bun la chimioterapie.

Istoria și situația actuală a transplantului hepatic pentru metastaze colorectale

Cu aproximativ 30 de ani în urmă, transplantul hepatic pentru metastazele cancerului colorectal (KRK) fusese în mare parte abandonat din cauza supraviețuirii reduse. Rezultatele mai bune la unii pacienți au încurajat însă cercetări noi. Un studiu efectuat în Norvegia, la Spitalul Universitar Oslo în perioada 2006-2020, a raportat că jumătate dintre cei 61 de pacienți cu transplant hepatic au supraviețuit 5 ani și aproximativ o cincime, 10 ani.

Studiul a fost condus de dr. Svein Dueland și echipa Grupului de Cercetare în Oncologia Transplantului de la Spitalul Universitar Oslo. Au fost analizate supraviețuirea globală și factorii prognostici. Supraviețuirea la 5 ani a fost de aproximativ 50,4%, iar la 10 ani, 20%. Constatarea cea mai remarcabilă a fost că 21,7% dintre pacienți (13 persoane) nu au avut recidivă după transplant.

Cine poate beneficia de transplant hepatic?

Rezultatele oferă indicii importante pentru identificarea celor mai potriviți pacienți. Scorurile Oslo și Fong de risc clinic (FCRS) au un rol esențial în evaluarea prognostică. La cei 10 pacienți cu scor Oslo zero, supraviețuirea mediană a fost 151,6 luni, iar ratele la 5 și 10 ani, aproximativ 89%. În mod similar, pacienții cu FCRS de 1 punct au avut o supraviețuire mediană de 164,9 luni. Datele arată că pacienții cu scoruri mici de risc beneficiază mai mult de transplant.

În plus, la examinările PET , pacienții cu volum tumoral metabolic (PET-MTV) sub 70 cm³ au avut o supraviețuire la 5 ani de aproape 67%, față de 23,3% la cei cu volum peste 70 cm³. Supraviețuirea a fost mai mică și la pacienții cu tumori peste 5,5 cm, progresie în timpul chimioterapiei, tumoră primară în colonul ascendent și nouă sau mai multe leziuni hepatice.

Transplantul hepatic și abordările noi

Un alt studiu prezentat la Gastrointestinal Cancers Symposium 2023 a evidențiat transplantul hepatic ca opțiune eficientă pentru metastazele KRK. Dr. Gonzalo Sapisochin de la Universitatea din Toronto a precizat că transplantul este eficient doar la pacienții cu boală limitată la ficat și răspuns obiectiv și susținut la tratamentul neoadjuvant . Sapisochin a subliniat și că transplantul nu este potrivit pentru orice pacient și că trebuie stabilite dinainte criterii clare de includere și excludere.

Dr. Rafik Mark Ghobrial de la Houston Methodist Hospital a arătat că disponibilitatea organelor pentru transplant hepatic crește, astfel încât mai mulți pacienți ar putea beneficia. Progresele în tratamentul hepatitei C și inovațiile tehnologice cresc în special numărul ficaturilor disponibile. Ghobrial a precizat că efectuase 800 de transplanturi în ultimii cinci ani, dintre care doar două pentru hepatita C. A adăugat că donațiile după deces circulator sunt și ele în creștere, atingând 50% în unele centre.

NOTĂ: Decesul circulator desemnează, în contextul donării, moartea prin oprirea inimii și a circulației la o persoană considerată eligibilă pentru donarea organelor. Aceste donații cresc disponibilitatea organelor pentru pacienții care așteaptă un transplant. Decesul circulator se produce atunci când persoana nu poate fi readusă la viață după un anumit interval de la oprirea cardiacă. În transplant se folosesc însă cel mai frecvent organe de la donatori aflați în moarte cerebrală. Moartea cerebrală este încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor creierului; conectarea la un ventilator poate păstra viabilitatea organelor acestor persoane. Ambele tipuri de donatori sunt esențiale pentru transplant și contribuie important la creșterea disponibilității organelor.

Concluzie

Transplantul hepatic pentru metastazele cancerului colorectal se conturează ca opțiune promițătoare, cu potențial de supraviețuire îndelungată și posibilă vindecare la pacienți atent selectați. Studiile desfășurate de dr. Svein Dueland și echipa sa la Universitatea Oslo din Norvegia evidențiază progresele importante și criteriile potrivite de selecție. Totuși, disponibilitatea limitată a organelor rămâne unul dintre cele mai mari obstacole pentru utilizarea pe scară largă. În viitor, abordări inovatoare precum grefele de la donatori cu criterii extinse și transplantul de la donatori vii ar putea permite accesul mai multor pacienți.

*

Scorurile Oslo și Fong de risc clinic

Scorurile Oslo și Fong de risc clinic sunt instrumente importante de evaluare prognostică în tratamentul metastazelor hepatice ale cancerului colorectal. Ele sunt utilizate pentru estimarea supraviețuirii pe termen lung și a riscului de recidivă.

Scorul Oslo

Scorul Oslo este folosit pentru evaluarea supraviețuirii globale a pacienților cu cancer colorectal supuși transplantului hepatic. Se calculează pe baza unor factori clinici și patologici, acordând câte un punct fiecărui factor prognostic nefavorabil. Factorii care alcătuiesc scorul sunt:

1. Dimensiunea tumorii: o tumoră mare (> 5,5 cm) este un factor nefavorabil.
2. Numărul leziunilor hepatice: nouă sau mai multe leziuni reprezintă un factor nefavorabil.
3. Răspunsul la chimioterapie: progresia bolii în timpul chimioterapiei este un factor nefavorabil.
4. Localizarea tumorii primare: localizarea tumorii primare în colonul ascendent (ascending colon) este un factor nefavorabil.
5. PET-MTV (volum tumoral metabolic): un volum tumoral metabolic peste 70 cm³ la PET este un factor nefavorabil.
6. Încărcătura tumorală: un scor al încărcăturii tumorale de 9 sau mai mare este un factor nefavorabil.

Se acordă câte un punct pentru fiecare factor nefavorabil, iar suma determină scorul Oslo al pacientului. Pe măsură ce scorul crește, supraviețuirea scade.

Scorul Fong de risc clinic (FCRS)

Scorul Fong de risc clinic este folosit pentru estimarea riscului de recidivă după rezecția metastazelor cancerului colorectal. Și acesta se calculează pe baza unor factori clinici, acordând câte un punct fiecărui factor prognostic nefavorabil. Factorii FCRS sunt:

1. Ganglioni limfatici pozitivi: prezența ganglionilor pozitivi la rezecție.
2. Interval scurt fără boală: mai puțin de 12 luni între rezecția tumorii primare și apariția metastazelor hepatice.
3. Nivelul CEA: antigenul carcinoembrionar (CEA) peste 200 ng/mL.
4. Numărul tumorilor: prezența mai multor tumori în ficat.
5. Dimensiunea tumorii: diametrul celei mai mari tumori hepatice peste 5 cm.

Se acordă câte un punct pentru fiecare factor nefavorabil, iar suma determină scorul Fong al pacientului. Pe măsură ce scorul crește, riscul de recidivă crește, iar supraviețuirea scade.

Cele două sisteme au un rol important în planificarea tratamentului și evaluarea prognosticului, ajutând la identificarea pacienților care pot beneficia cel mai mult de transplant hepatic.