Exercițiul fizic și cele 14 tipuri de cancer al căror risc îl reduce

Acest articol evidențiază unele cercetări și analize care arată relația dintre activitatea fizică, adică exercițiul fizic, și riscul de cancer. Totodată, exercițiul reduce și efectele adverse ale tratamentului și poate ajuta recuperarea după chimioterapie, radioterapie și chirurgie.

Persoanele recuperate după tratamentul cancerului mamar

Un studiu din Journal of Clinical Oncology a arătat că intensificarea antrenamentelor de forță și a exercițiilor aerobice la pacientele recuperate după tratamentul cancerului mamar, aflate sub tratament cu inhibitori de aromatază, reduce semnificativ durerea articulară (artralgia). Deși cercetătorii au precizat că reducerea durerii apărea după doar 3 luni, au menționat beneficii mari la femeile care continuau programul timp de 12 luni (reducerea durerii articulare cu 30%). Exercițiile constau în 150 de minute de activitate aerobică săptămânal și antrenament de forță supravegheat de două ori pe săptămână. Scorul inițial al celei mai intense dureri era de 5.6 la femeile care făceau exerciții și 5.9 la cele care alocau puțin timp exercițiului. La femeile active, scorul celei mai intense dureri a scăzut în medie cu 1.6 puncte (29%), iar la cele mai puțin active scăderea înregistrată a fost de 0.2 puncte.

Riscul de cancer mamar

Unul dintre studiile recente publicate în Cancer Epidemiology, „Biomarkeri și prevenire”, a arătat că exercițiul ușor și regulat este asociat reducerii riscului de cancer mamar invaziv la femeile după menopauză. La femeile care au mers pe jos timp de 4 ani câte 4 ore pe săptămână s-a observat o reducere de 10% a riscului bolii față de cele care făceau mai puțină mișcare în aceeași perioadă. Cercetătorii au subliniat importanța exercițiului regulat: dintre femeile care timp de 5 - 9 ani făcuseră peste 12 ore de exercițiu săptămânal, cele care au redus activitatea aveau un risc semnificativ mai mare de cancer mamar decât cele care au continuat constant.

Cancerul de prostată

Un studiu publicat în Oncology Nursing Forum a arătat că programele supravegheate de exerciții în grup îmbunătățesc sănătatea fizică și psihică a pacienților cu cancer de prostată și oferă sprijinul emoțional și social atât de necesar. Cercetătorii au intervievat 12 pacienți care participau la un program de exerciții în grup condus de un fiziolog. S-a constatat că participarea la grupul de exerciții specific cancerului de prostată ajuta la depășirea prejudecăților care împiedicau pacienții să primească sprijin pentru sănătate. Cercetătorii au concluzionat că programele de exerciții în grup trebuie incluse în serviciile de îngrijire de susținere pentru acești pacienți.

Cancerul pulmonar

Un studiu publicat în Journal of Thoracic Oncology a concluzionat că exercițiul și activitatea fizică trebuie să se numere printre opțiunile terapeutice pentru pacienții cu cancer pulmonar, deoarece reduc simptomele, îmbunătățesc toleranța la efort și calitatea vieții și reduc complicațiile postoperatorii și durata internării. Cercetătorii au constatat că majoritatea pacienților cu cancer pulmonar doreau îndrumare de la medici privind activitatea fizică și exercițiul și își încurajau medicii să recomande exerciții înainte, în timpul și după diagnostic și tratament.

Riscul de cancer ovarian

Deși dovezile privind relația dintre activitatea fizică și riscul de cancer ovarian sunt insuficiente, cercetătorii continuă studiile în acest grup de paciente. O analiză publicată în Gynecologic Oncology a concluzionat că medicii trebuie să încurajeze pacientele cu cancer ovarian să facă activitate fizică, în pofida dovezilor insuficiente. Analiza a inclus 26 de studii care au putut identifica un efect protector al activității fizice asupra riscului de cancer ovarian epitelial. Majoritatea au arătat o reducere a riscului între %30-60 la femeile foarte active. Totuși, studiile de cohortă nu au arătat o relație semnificativă.

Cancerul colorectal

Un studiu publicat în Journal of Clinical Oncology a analizat efectele activității fizice și ale timpului liber petrecut stând jos la pacienții diagnosticați cu cancer colorectal. Participanții au răspuns la chestionare privind activitatea fizică și timpul liber înainte și după diagnostic. La cei care efectuau săptămânal activitate fizică de 8.75 sau mai multe ore-echivalent metabolic (MET) (echivalentă cu aproximativ 150 de minute de mers pe jos pe săptămână), mortalitatea din orice cauză era mai mică decât la cei care efectuau sub 3.5 ore-MET săptămânal. În plus, la persoanele care petreceau zilnic 6 ore sau mai mult din timpul liber stând jos s-a observat o mortalitate din orice cauză mai mare decât la cele care stăteau jos sub 3 ore.

Riscul de cancer gastric

Un studiu publicat în British Journal of Sports Medicine a cercetat existența unei relații între riscul de cancer gastric și activitatea fizică. Cercetarea, bazată pe 7 studii prospective de cohortă și 4 studii caz-control, a găsit o asociere, deși mică, între activitatea fizică suficientă și riscul de cancer gastric. Alți factori, precum fumatul și subtipul cancerului, au slăbit această asociere.

Leucemia

Un studiu publicat în Integrative Cancer Therapies a testat fezabilitatea unui program de exerciții în spital pentru pacienții cu leucemie acută care continuau chimioterapia. Au participat 10 pacienți, fiind evaluate inițial și la sfârșitul tratamentului greutatea, compoziția corporală, rezistența cardiorespiratorie, slăbiciunea, depresia și calitatea vieții. Exercițiile aerobice și de forță au fost efectuate de două ori pe zi, câte 30 de minute, de 3 ori pe săptămână. S-a observat o creștere semnificativă a rezistenței cardiorespiratorii și o scădere a scorurilor de slăbiciune și depresie.

Cancerele capului și gâtului

Studiul a evaluat efectele exercițiului asupra capacității funcționale și calității vieții la 48 de pacienți cu cancer al capului și gâtului tratați prin chimioradioterapie. Pacienții au fost împărțiți în grup de exercițiu și grup de control. Grupul de exercițiu a urmat timp de 6 săptămâni un program supravegheat, iar grupul de control a primit educație privind activitatea fizică. Studiul a evaluat informațiile oferite de pacienți despre sănătatea și scorurile durerii lor, folosind distanța parcursă în 6 minute. După 6 săptămâni, distanța parcursă în 6 minute a crescut cu 42 m în grupul de exercițiu și a scăzut cu 96 m în grupul de control. În plus, starea psihică s-a îmbunătățit în grupul de exercițiu, iar în cel de control s-au deteriorat atât starea fizică, cât și cea psihică.

Cancerul pancreatic

Într-un studiu de caz unic, cercetătorii au evaluat eficacitatea și siguranța la un pacient de 49 de ani cu cancer pancreatic în stadiul IIb, aflat sub tratament adjuvant, a unui program supravegheat de exerciții timp de 6 luni. Programul consta în exerciții de rezistență și aerobice de două ori pe săptămână. S-a observat că pacientul a tolerat bine programul și, în cele 6 luni, a avut o participare de 73%. Au fost identificate îmbunătățiri la pacient privind capacitatea fizică și funcțională, calitatea vieții legată de boală, slăbiciunea asociată cancerului, calitatea somnului și suferința psihologică atât la 3 luni, cât și la 6 luni.

Mielomul multiplu

Un studiu australian a urmărit înțelegerea beneficiilor și barierelor activității fizice la pacienții tratați recent pentru mielom multiplu. Beneficiile (psihologice și sociale) și barierele (depășirea simptomelor și efectelor adverse ale tratamentului și motivația scăzută) au fost evaluate prin interviuri cu participanții. Deși toți participanții practicau activități fizice ușoare și moderate, precum mersul pe jos și grădinăritul, femeile au raportat beneficiile activității fizice mai frecvent decât bărbații. În plus, pacienții tratați prin transplant autolog de celule stem au declarat că activitatea fizică era benefică, în timp ce cei care primeau alte tratamente, precum chimioterapia și radioterapia, întâmpinau mai frecvent bariera durerii.

Riscul de cancer renal

Un studiu publicat în Medicine & Science in Sports & Exercise a constatat că riscul de cancer renal poate scădea prin mers pe jos și alergare, independent de alți factori de risc cunoscuți. După ajustarea pentru vârstă și sex, alergarea sau mersul săptămânal a redus riscul cu 1.9% pentru fiecare oră-echivalent metabolic (MET). Comparativ cu nivelurile de alergare sau mers recomandate mai jos (sub 7.5 ore-MET săptămânal), riscul de cancer renal a scăzut cu 61% la nivelul recomandat de activitate fizică, iar când activitatea era de 1-2 ori peste nivelul recomandat scăderea era de 67%, și când era de 2 sau de peste 2 ori mai mare, de 76.3%.

Riscul de cancer cerebral

Datele din The National Runners’ and Walkers’ Health Studies au fost utilizate pentru investigarea efectului exercițiului asupra mortalității prin cancer cerebral. După ajustarea pentru vârstă, sex, rasă, educație etc., riscul de deces prin cancer cerebral la persoanele care efectuau zilnic 1.8 - 3.5 ore-echivalent metabolic (MET) de exercițiu a scăzut cu 43.2%, iar la cele care efectuau zilnic ≥ 3.6 ore-MET a scăzut cu 39.8% (comparația având drept referință sub 1.8 ore-MET zilnic). Cercetătorii au concluzionat că energia consumată prin mers și alergare este asociată reducerii riscului de deces prin cancer cerebral.

Riscul de cancer endometrial (uterin)

The American Institute for Cancer Research și The World Cancer Research Fund International au publicat constatări care arată că aproximativ 60% dintre cazurile de cancer endometrial din America ar putea fi prevenite prin exercițiu regulat și menținerea unei greutăți sănătoase. La femeile obeze, riscul de cancer endometrial se dublează deoarece excesul de grăsime corporală este un factor de risc important. S-a observat că minimum 30 de minute de exercițiu zilnic și menținerea unui indice de masă corporală sănătos reduc frecvența cancerului endometrial cu 59%. Exercițiul poate preveni și recidiva cancerului.

Sarcomul

Un studiu publicat în Journal of Sports Science & Medicine a arătat că exercițiul continuu micșorează tumorile de sarcom la șoareci cu aproximativ 50%. Pornind de la ideea că exercițiul regulat poate reduce progresia și frecvența unor tipuri de cancer, cercetătorii au transplantat celule de sarcom murin la șoareci în 3 grupuri separate. Șoarecii din aceste 3 grupuri au fost împărțiți în șoareci de control, șoareci care făceau exerciții până la transplantarea tumorii și șoareci care continuau exercițiile după transplant. Cercetătorii au concluzionat că, deși mecanismul nu este cunoscut, dimensiunea tumorii a scăzut semnificativ la șoarecii care continuau exercițiile după transplant.