Explorarea labirintului în 1772 — labirintul complex al urechii

Anatomistul David Bainbridge scrie: „Primul care s-a orientat în acest labirint este un italian numit Antonio Scarpa, arogant, sarcastic, dominator, grosolan, răzbunător, artist-anatomist-geniu.”

Devenit medic la numai 18 ani, anatomistul italian a condus ulterior Departamentul de Anatomie al Universității din Pavia timp de peste 50 de ani. Astăzi este cunoscut mai ales pentru publicația din 1772 care descrie disecțiile detaliate ale structurii labirintice a urechii interne. Lichidul din acest labirint complex al urechii este numit în onoarea sa „lichidul lui Scarpa”.

După moartea sa, asistentul i-a tăiat și expus craniul. Craniul lui Scarpa este și astăzi expus în muzeul universității.

Urechea poate fi împărțită în trei regiuni: externă, medie și internă. Urechea externă cuprinde pavilionul și lobul urechii. Urechea medie este plină cu aer și este alcătuită din timpan (tympanum) și trei oase mici numite oscioare (ossicles): ciocanul, nicovala și scărița. Urechea internă conține organele necesare echilibrului și auzului și o serie de tuburi osoase membranoase, pline cu lichid. Acest labirint osos complex are trei părți:

1. cohleea spiralată, care conține celule ciliate ce transmit sunetele prin vibrații către nervul auditiv
2. canalele semicirculare, care ajută la echilibru, și 
3. vestibulul, care unește cohleea cu canalele semicirculare și conține structuri suplimentare pentru echilibru.

Termenul sistem vestibular cuprinde canalele semicirculare și vestibulul. Mișcarea lichidului în cele trei canale semicirculare ale fiecărei urechi corespunde mișcării capului, iar celulele ciliate o transformă în semnale nervoase.

Organele otolitice din vestibul ajută la perceperea accelerațiilor mișcărilor corpului. Cristalele de carbonat de calciu din aceste organe, când se deplasează, afectează accelerația, pun în mișcare celulele ciliate și produc semnale senzoriale. În cohleea normală, frecvențele înalte produc vibrații la începutul spiralei, iar cele joase stimulează capătul îndepărtat. Labirintita, inflamația labirintului, poate provoca amețeli și greață.

Descrierea imaginii articolului: Secțiune a urechii interne, alcătuită din cohleea spiralată, canalele semicirculare și tuburi interconectate cu trei bucle.

Personalități istorice menționate în articol: Antonio Scarpa (1752–1832)

• Subiectul anterior: Lichidul cefalorahidian în 1764 - un lichid limpede și incolor
• Subiectul următor: Anatomia uterului gravid a lui Hunter în 1774