Factorii care influențează evoluția bolii după progresie în cancerul de sân în stadiul 4

Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer la femei la nivel mondial. La diagnostic, aproximativ 10% dintre paciente sunt în stadiul al patrulea, adică au boală metastatică . În plus, dintre pacientele diagnosticate în stadii mai timpurii, aproximativ 20% dezvoltă în timp metastaze. Subtipul de cancer de sân HR pozitiv, HER2 negativ reprezintă aproximativ 70% dintre cancerele mamare și este de obicei sensibil la terapia endocrină. În acest grup, inhibitorii kinazelor dependente de ciclină 4 și 6 (CDK4/6), aprobați și introduși după 2015 (Reampla, Valamor și Yulareb), s-au dovedit foarte eficienți și au contribuit substanțial la prelungirea vieții. Totuși, în cancerul mamar hormonopozitiv în stadiul 4, rezistența dezvoltată în timp la tratamente rămâne o problemă importantă.

Nu există un consens ferm despre factorii care influențează supraviețuirea după progresia bolii sub inhibitori CDK4/6 și despre cea mai potrivită opțiune terapeutică. Pentru a clarifica incertitudinea, un studiu condus la Institutul European de Oncologie din Italia de dr. Pier Paolo Maria Berton Giachetti și publicat la 25 februarie 2025 în revista JAMA Network Open a examinat în detaliu efectele duratei tratamentului cu inhibitori CDK4/6, ale caracteristicilor clinice ale bolii metastatice și ale diferitelor chimioterapii asupra supraviețuirii.

Factorii care influențează evoluția bolii după CDK4/6

Au fost analizate datele a 506 paciente cu cancer de sân metastatic HR pozitiv, ERBB2 negativ, la care boala progresase în timpul terapiei endocrine asociate inhibitorilor CDK4/6. Principalele constatări sunt:

• Tratamentul cu inhibitori CDK4/6, utilizat pentru o durată mai lungă (peste 12 luni), a fost asociat cu o supraviețuire globală mai bună (HR: 0.55).

• Prezența metastazelor viscerale (în organele interne) a influențat supraviețuirea globală în mod negativ (HR: 1.63).

• Boala metastatică prezentă la diagnostic și metastazele viscerale au fost identificate ca factori independenți de creștere a riscului de progresie (HR: 1.45 și, respectiv, 1.25).

• Chimioterapia orală (în principal capecitabină, mai rar vinorelbină) s-a remarcat ca opțiune posibil de preferat pentru anumite paciente. La cele cu metastaze viscerale, comparativ cu chimioterapia intravenoasă, pacientele tratate oral au avut rezultate de supraviețuire mai bune (HR: 1.52, P = .04).

• Chimioterapia intravenoasă și terapia endocrină au fost asociate cu o supraviețuire fără progresie mai scurtă decât chimioterapia orală (HR: 1.45 și, respectiv, 1.38), dar nu s-a identificat o diferență semnificativă în supraviețuirea globală.

Metodologia studiului

Vârsta mediană la diagnostic a pacientelor incluse a fost de 52.4 ani.

• 67.6% dintre paciente au primit terapie endocrină asociată inhibitorilor CDK4/6 ca tratament de primă linie.

• Iar 32.4% au primit acest tratament în linia a doua.

• După progresie, 221 de paciente au continuat cu terapie endocrină (everolimus + exemestan sau numai terapie endocrină), iar 285 au primit chimioterapie (intravenoasă sau orală).

În studiu, criteriul principal de evaluare a fost stabilit ca intervalul de la începerea primei terapii sistemice până la progresia bolii sau decesul din orice cauză, adică supraviețuirea fără progresie (PFS) . Criteriul secundar de evaluare a fost definit ca intervalul de la progresia bolii în timpul terapiei endocrine + inhibitor CDK4/6 până la decesul din orice cauză, adică supraviețuirea globală (OS) .

Concluzie și comentariu

Studiul a arătat că durata inhibitorilor CDK4/6 este un determinant esențial în gestionarea cancerului de sân metastatic, în timp ce metastazele viscerale sunt asociate unei evoluții nefavorabile. S-a subliniat în special că chimioterapia orală oferă, la paciente selectate, supraviețuire similară celei intravenoase și poate fi mai practică, cu mai puține reacții adverse .

Limitările studiului

Fiind retrospectiv, studiul poate avea părtinire de selecție și variabile necontrolate. Nu au fost incluse paciente retratate cu un inhibitor din aceeași clasă după terapia inițială CDK4/6. Din lipsa datelor suficiente despre modificările genetice tumorale, nu a putut fi evaluată influența factorilor genetici asupra răspunsului.