Funcția cerebelului în 1809 — creierul mic, cerebelul

Ori de câte ori vedeți un balerin, un practicant de arte marțiale sau un pianist, ar trebui să îi mulțumiți cerebelului: o regiune de mărimea unei nuci, cu suprafață striată, situată sub emisferele cerebrale, în spatele trunchiului cerebral.

Denumirea cerebel provine din termenul latin „cerebellum”. În latină, „cerebellum” înseamnă „creier mic”, iar cerebelul este o structură mică din partea posterioară a creierului, cu funcții precum coordonarea motorie, echilibrul și reglarea mișcării. În ultimii ani au fost descoperite și alte funcții. Numele reflectă astfel dimensiunea sa mai mică față de creier și funcțiile importante pe care le îndeplinește. 

• În 1809, anatomistul italian Luigi Rolando a observat că lezarea cerebelului animalelor producea tulburări evidente ale mișcărilor. 
• În 1824, fiziologul francez Jean Pierre Flourens a realizat experimente suplimentare care au arătat că animalele cu cerebel lezat se puteau încă mișca, dar mișcările erau neobișnuite și necoordonate. Flourens a propus că cerebelul coordonează mișcările, fără a le iniția sau planifica în mod conștient.

Astăzi știm că cerebelul facilitează mișcările prin integrarea semnalelor nervoase provenite din ureche (din regiunea sa labirintică, care furnizează informații despre orientarea corpului pentru echilibru) și din mușchi, jucând totodată un rol în percepția limbajului și reacțiile emoționale.

Din punct de vedere anatomic, emisferele stângă și dreaptă ale cerebelului sunt unite printr-o structură numită „vermis”. Cerebelul conține și peste 50% din numărul total de neuroni ai creierului, sub forma unor „mici celule granulare cerebeloase”. Din cauza numeroaselor sale pliuri, numai aproximativ o șesime din organ este vizibilă din exterior.

Pe lângă controlul mișcărilor musculare, cerebelul influențează formarea personalității și stările emoționale de moment. Cercetările recente arată că pacienții cu cerebel anormal sau leziuni cerebeloase pot avea probleme precum afectarea fluenței vorbirii, depresie, ritualuri obsesive asemănătoare celor din autism și dificultăți de înțelegere a vieții sociale. 

Descrierea imaginii articolului: Cerebelul, care seamănă ca dimensiune și structură cu o versiune mai mică a creierului, este un organ al sistemului nervos central situat în partea posterioară inferioară a creierului. Ca și creierul, este alcătuit din două emisfere. Deși reprezintă o zecime din greutatea creierului, aproximativ jumătate dintre neuronii acestuia se află în cerebel.

Personalități istorice menționate în articol: Luigi Rolando (1773–1831), Marie Jean Pierre Flourens (1794– 1867)

• Subiectul anterior: Vaccinul împotriva variolei în 1798 — primul vaccin din istorie
• Subiectul următor: Legea Bell Megendie în 1811 — doi oameni de știință, o singură lege