Legea Bell Megendie în 1811 — doi oameni de știință, o singură lege

Neuroanatomista Marian Diamond scrie despre creier: „Creierul este o masă de trei livre (1,36 kilograme) capabilă să cuprindă un univers cu o lățime de o sută de miliarde de ani-lumină.”

La oameni, creierul formează sistemul nervos împreună cu măduva spinării și nervii. Neuronii senzoriali (celulele nervoase) sunt activați de diferiți stimuli, de exemplu de atingerea pielii. Neuronii motori conectează sistemul nervos la mușchi și sunt folosiți pentru declanșarea mișcărilor musculare.

O dispută istorică științifică și etică

Una dintre legile importante din istoria medicinei, legea Bell-Magendie, afirmă că nervii senzoriali intră în măduva spinării dorsal (prin partea posterioară a măduvei spinării). În schimb, neuronii motori ies din măduva spinării ventral (prin partea anterioară). Cartea anatomistului scoțian Charles Bell, care circula într-un cerc restrâns, Idea of a New Anatomy of the Brain (1811) conține referiri la cercetări experimentale asupra funcțiilor motorii ale nervilor spinali ventrali. Deși este considerată una dintre bazele neurologiei clinice, nu a stabilit definitiv funcțiile senzoriale ale nervilor dorsali. 

În 1822, fiziologul francez François Magendie, lucrând independent de Bell, a descoperit că rădăcina ventrală are legătură cu funcțiile motorii, iar rădăcina dorsală este senzorială. Prin experimente pe mamifere și examinări anatomice, a arătat că putea produce paralizie sau pierderea sensibilității distrugând sistematic anumiți nervi. Deși au existat dispute serioase între Magendie și Bell privind adevăratul descoperitor, legea poartă astăzi numele ambilor oameni de știință.

Reglementarea experimentelor pe animale

Experimentele publice ale lui Magendie pe animale au dus la prezentarea în Anglia a unui proiect de lege care interzicea abuzul asupra animalelor. Într-un caz, Magendie a disecat un ogar viu, fixat cu cuie de urechi și picioare, tăindu-i jumătate din față. Câinele a fost lăsat în viață pentru alte tăieturi a doua zi. Chiar și medicii care susțineau folosirea animalelor în cercetarea medicală considerau că atitudinea lui Magendie față de acestea era foarte nepăsătoare și lipsită de scrupule.

Disputa dintre Bell și Magendie are și o dimensiune etică. Magendie a fost criticat frecvent pentru experimentele sale pe animale, iar în unele cazuri s-a afirmat că le provoca durere și suferință inutile. Bell a criticat atitudinea lui Magendie în această privință. Acesta este un punct de cotitură important în istoria medicinei, deoarece disputele au adus mai mult în atenție experimentele pe animale și importanța problemelor etice.

Descrierea imaginii articolului: Vedere posterioară a coloanei vertebrale și a nervilor marcați cu verde. Nervii senzoriali pătrund în măduva spinării, reprezentată cu portocaliu, prin partea sa posterioară, aproape de spatele persoanei. Neuronii motori ies prin partea anterioară a măduvei spinării, către abdomen.

Personalități istorice menționate în articol: Sir Charles Bell (1774–1842), François Magendie (1783–1855)

• Subiectul anterior: Funcția cerebelului în 1809 — creierul mic, cerebelul
• Subiectul următor: Anestezia cu zăpadă în 1812 — ameliorarea durerii