Glutationul și cancerul – Să ridicăm vălul misterului prin știință

Celulele canceroase, spre deosebire de cele normale, nu suferă moartea celulară programată numită apoptoză; astfel se pot multiplica permanent și nelimitat. În plus, aceste celule, devenite parțial străine organismului, reușesc să evite celulele sistemului imunitar. Pe lângă metodele terapeutice existente, continuă cercetările asupra unor terapii țintite mai eficiente și mai precise și asupra imunoterapiilor. Anumiți micronutrienți considerați implicați în apariția și progresia cancerului sunt testați și ca „suplimente” în cercetarea tratamentelor oncologice, precum vitaminele și antioxidanții.

Antioxidanții sunt substanțe care pot preveni sau încetini deteriorarea celulelor produsă de molecule instabile numite radicali liberi, generate de corp ca răspuns la presiuni de mediu sau de altă natură.

Ce este glutationul?

Glutationul, o moleculă naturală, este un antioxidant puternic, important în numeroase procese celulare, inclusiv diferențierea, proliferarea și apoptoza. În engleză se numește glutathione și se abreviază GSH. Formula sa chimică este C10H17N3O6S și este solubil în apă.

Se cercetează dacă tulburările metabolismului glutationului, care funcționează ca antioxidant în plante, animale, fungi și unele bacterii, joacă un rol în cauzele multor boli, inclusiv cancerul.

Suplimentele sau perfuziile cu glutation ca tratament oncologic

Deși o afirmație populară actuală susține că suplimentele cu glutation ajută tratamentul pacienților oncologici, nu există suficiente studii științifice bazate pe dovezi care să confirme aceasta. Rezultatele studiilor de laborator și pe animale au necesitat de obicei cercetări umane mai ample și detaliate. Studiile recente atrag chiar atenția că suplimentarea poate duce la agravarea cancerului și până la deces.

O altă modalitate de comercializare este afirmația că, deoarece digestia ar distruge glutationul obișnuit, ar trebui luat un supliment de „glutation lipozomal” care îl trece prin stomac. Se mai spune că am putea suplimenta cu N-acetilcisteină (NAC), pe care corpul o poate folosi pentru a produce singur glutation, și cu acid alfa-lipoic... Chiar aceste recomandări conțin contradicții serioase: glutationul nu este ceva preluat din alimente, ci o moleculă produsă de celulele corpului.

Suplimentarea cu glutation în cancer este benefică sau dăunătoare? 8 studii științifice

Studiul 1: Utilizarea suplimentelor antioxidante în tratamentul cancerului de sân: o analiză amplă (2009)

Cancerul de sân este tratat frecvent în paralel cu utilizarea suplimentelor antioxidante. Se estimează că 45–80% dintre pacienți încep să le utilizeze după diagnostic. Suplimentele alimentare cu efect antioxidant includ vitamine, minerale, nutrienți vegetali și alte produse naturale.

Cercetătorii au analizat amplu literatura despre relația dintre suplimentarea antioxidantă în tratamentul cancerului de sân și rezultatele pacienților. Au examinat utilizarea suplimentelor (vitaminele C și E, combinații antioxidante, multivitamine, glutamină, glutation, melatonină sau izoflavone din soia) în timpul chimioterapiei, radioterapiei și/sau hormonoterapiei cancerului de sân în 22 de articole, privind reacțiile adverse, răspunsul tumoral, recidiva sau supraviețuirea.

În concluzie, constatările nu au susținut vreun rezultat asociat suplimentării antioxidante în timpul tratamentului cancerului de sân asupra aspectelor enumerate. Dovezile sunt în prezent insuficiente pentru ghiduri destinate medicilor și pacienților privind utilizarea acestor suplimente în tratament. Concluzia studiului a fost că sunt necesare studii clinice bine concepute și studii observaționale pentru stabilirea efectelor pe termen scurt și lung ale acestor suplimente.

Studiul 2: Rolul glutationului în progresia cancerului și rezistența la chimioterapie (2013)

Printre sistemele enzimatice implicate în menținerea echilibrului redox intracelular, glutationul are un rol principal, participând atât la apărarea antioxidantă, cât și la numeroase procese metabolice. În diverse tumori se observă niveluri mari de glutation, care fac țesuturile canceroase mai rezistente la chimioterapie. Conținutul unor celule tumorale se asociază și cu niveluri crescute ale enzimelor legate de glutation, precum activitățile G-glutamilcistein-ligazei (GCL) și G-glutamil-transpeptidazei (GGT), precum și cu expresia crescută a pompelor de export care transportă GSH. Nu este surprinzător că sistemul glutationului atrage cercetătorii care descoperă medicamente ca posibilă țintă de intervenție împotriva progresiei cancerului și rezistenței la chimioterapie.

Pe baza ideii că un stimul oxidativ suplimentar peste stresul oxidativ constitutiv al celulelor tumorale ar trebui să prăbușească sistemele antioxidante și să provoace moarte celulară, se consideră că terapia antioxidantă ar putea proteja de cancer. Abordarea a dat însă rezultate insuficiente, deoarece multe tumori supraexprimă enzime antioxidante la niveluri foarte mari, ducând la rezistența celulelor canceroase la dozele medicamentelor. Studiul concluzionează că rolul glutationului în carcinogeneză și rezistența la medicamente este clar, dar că studii suplimentare pentru înțelegerea căilor moleculare legate de glutation pot fi importante în proiectarea unor strategii medicamentoase noi care să combată progresia cancerului și să depășească rezistența la chimioterapie. Așadar, administrarea suplimentelor cu glutation în tratamentul oncologic poate să nu acționeze printr-un mecanism atât de simplu precum se crede și poate chiar spori efectul medicamentelor oncologice existente prin declanșarea rezistenței la chimioterapie. De aceea trebuie luate în considerare abordări care țintesc mai specific metabolismul glutationului.

Studiul 3: Antioxidanții în tratamentul cancerului (2017)

Diverse studii clinice au dat rezultate contradictorii privind beneficiul antioxidanților în tratamentul oncologic, punând astfel sub semnul întrebării includerea lor în schemele standard. Vitaminele E și C, seleniul, carotenoizii, licopenul, glutationul, produsele din soia și extractul de ceai verde sunt câteva substanțe cu proprietăți antioxidante studiate detaliat. Acest studiu a analizat rezultatele obținute în ultimii 20 de ani în diverse cancere și etape de tratament prin cercetări in vitro și in vivo.

În ciuda anilor de cercetare, datele consecvente care susțin utilizarea antioxidanților în cancer rămân neclare. Se consideră că neconcordanțele provin din numeroase variabile, inclusiv, dar fără a se limita la nivelurile antioxidanților endogeni (interni, produși în corp), doza suplimentului antioxidant, calea administrării, tipul antioxidantului, biodisponibilitatea, momentul intervenției, polimorfismele enzimelor antioxidante, mecanismul medicamentului chimioterapic, doza chimioterapiei și patologia tumorii.  

În concluzie, antioxidanții pot fi cercetați în continuare în anii următori printr-o abordare modificată și atent adaptată. Deocamdată însă, în ciuda popularității comerciale și a multor studii privind suplimentarea, rolul real al antioxidanților nu a fost încă stabilit și trebuie cercetată suplimentar natura lor favorizantă, cauzală sau protectoare.

Studiul 4: Metabolismul glutationului în progresia cancerului și rezistența la tratament (2018)

Glutationul joacă un rol dublu în progresia cancerului. Carcinogenii sunt eliminați și detoxificați cu o contribuție importantă a glutationului, iar modificările acestei căi pot influența profund supraviețuirea celulară. Totuși, nivelurile mari de glutation din celulele tumorale le pot proteja de medicamente în cancerele măduvei osoase, sânului, colonului, laringelui și plămânului, conferind rezistență la diverse chimioterapice. Efectul glutationului asupra stresului oxidativ și inițierii și progresiei cancerului este complicat și de rolul dublu al ROS (specii reactive de oxigen). Nivelurile moderate de ROS pot sprijini supraviețuirea și proliferarea (progresia) în mediul stresant al micromediului tumoral prin activarea căilor de semnalizare care pot contribui la creșterea tumorii. Acumularea excesivă de ROS, când mecanismele adecvate de eliminare eșuează sau antioxidanții sunt insuficienți, provoacă însă deteriorarea gravă a biomoleculelor și moarte celulară. Celulele canceroase trebuie astfel să mențină echilibrul complex al nivelurilor antioxidante pentru a supraviețui. ROS pot regla și potențialul metastazării la distanță a celulelor canceroase, mai ales în melanom și cancerul hepatic.

Aceste informații arată că glutationul și componentele asociate joacă un rol important în inițierea tumorii, progresie și rezistența la medicamente. Deși importanța glutationului în aceste procese este cunoscută de ceva timp, rolul său diferit în fiecare etapă nu a fost încă elucidat. În plus, interacțiunea dintre metabolism și micromediu și relația lor cu nivelurile glutationului tumoral nu au fost studiate. Glutationul are în celulele canceroase și funcții independente de activitatea antioxidantă. Cercetările în acest domeniu abia au început și nu există încă suficiente studii. Înțelegerea mai bună a acestor căi și a rolului glutationului este importantă; trebuie subliniat și că inhibitorii glutationului bazați pe mecanism, care pot fi folosiți ulterior împreună cu alte medicamente pentru a limita eficient creșterea tumorală, nu au fost încă dezvoltați. Cu alte cuvinte, dincolo de suplimentele cu glutation în cancer, se cercetează inhibitori ai glutationului.

Studiul 5: Glutationul în cancerul ovarian (ovarele feminine): o sabie cu două tăișuri (2018)

Acest studiu prezintă unele perspective privind rolul glutationului în prognosticul cancerului ovarian (evoluția bolii) și atrage atenția asupra folosirii suplimentare a unor strategii bazate pe dependența celulelor ovariene canceroase de glutation pentru a îmbunătăți eficacitatea tratamentului.

S-a sugerat că antioxidanții pot fi benefici ca adjuvanți ai chimioterapiei la pacientele cu cancer ovarian. Di Re și colegii au raportat că dependența de glutation era sigură, bine tolerată și foarte eficientă la pacientele care primeau chimioterapie cu cisplatină în doze mari. Smyth și colegii au confirmat studiul după mai mulți ani, arătând într-un studiu clinic că suplimentarea cu glutation alături de cisplatină era mai puțin toxică și îmbunătățea calitatea vieții în cancerul ovarian avansat. Totuși, niciunul dintre cele două studii nu a evaluat parametri precum supraviețuirea mediană, recidiva (reapariția) tumorii și rata creșterii tumorale, ci doar parametrii calității vieții. De aceea rămâne neclar dacă suplimentarea cu glutation influențează supraviețuirea. Într-un alt studiu, Ladas și colegii au examinat eficacitatea și siguranța antioxidanților în tratamentul cancerului și au concluzionat că există o lipsă de dovezi că suplimentele individuale de vitamine antioxidante reduc reacțiile adverse asociate tratamentelor anticancer.

În concluzie, nu există suficiente dovezi pentru utilizarea glutationului ca adjuvant al medicamentelor chimioterapice.

Studiul 6: Analiza nutrienților pentru susținerea glutationului – abordare fitoterapeutică (2019)

Optimizarea nivelurilor de glutation a fost propusă ca strategie pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor, dar relațiile cauzale dintre starea glutationului și riscul sau tratamentul bolii așteaptă clarificări și probabil sunt complexe.

Pe de altă parte, există „paradoxul antioxidant”, complexitatea antioxidanților sau situația în care antioxidanți precum glutationul pot avea activitate prooxidantă și pot produce un efect hormetic care permite întărirea propriilor apărări antioxidante endogene. Echilibrul redox poate fi cauza sau consecința unei boli, iar uneori este greu de știut nivelul la care un antioxidant devine prooxidant. De aceea, rămân multe de înțeles despre rolul nivelurilor glutationului în sănătate.

Nu există încă studii ale intervențiilor alimentare multicomponente concepute special pentru creșterea stării glutationului. Intervențiile nutriționale bazate pe alimente, destinate optimizării nivelurilor de glutation, pot fi un domeniu fertil pentru cercetări viitoare. Există și incertitudini în dovezile privind capacitatea intervențiilor alimentare de a îmbunătăți starea glutationului; sunt necesare studii suplimentare pentru dozele și formele optime de administrare și pentru identificarea subgrupurilor care răspund cel mai probabil anumitor nutrienți sau alimente. În cele din urmă, capacitatea alimentelor bogate în glutation de a influența starea acestuia este o posibilitate interesantă care necesită clarificare.

Studiul 7: Sinteza glutationului în celulele canceroase (2020)

Controlul mecanismului sintezei glutationului în tumorile maligne nu este pe deplin înțeles. Studiul discută caracteristicile sintezei glutationului și reglarea ei în celulele tumorale.

Scăderea glutationului intracelular prin inhibarea sintezei sale și/sau creșterea formării ROS poate fi un eveniment comun în declanșarea simultană a diferitelor forme de moarte programată a celulelor tumorale. Totuși, mecanismele care controlează sinteza glutationului în tumorile benigne și maligne nu sunt încă pe deplin înțelese. Cercetarea suplimentară a reglării sintezei glutationului poate deschide căi pentru inhibitori mai selectivi și mai puțin toxici ai sintezei sale, utilizabili în asociere cu medicamente anticancer pentru a inhiba eficient creșterea tumorilor maligne.

Studiul 8: Suplimentele alimentare în timpul chimioterapiei și supraviețuirea pacientelor cu cancer de sân înscrise într-un studiu clinic de grup cooperativ (2020)

Studiul a examinat dacă utilizarea suplimentelor în chimioterapie, în special a antioxidanților, influențează rezultatele supraviețuirii.

În concluzie, există constatări care susțin recomandările ca suplimentele antioxidante să nu fie consumate în timpul tratamentului oncologic. Constatările arată că, asemenea fierului și vitaminei B12 în timpul chimioterapiei, și suplimentele antioxidante pot crește riscul recidivei cancerului de sân și al decesului. Dovezile insuficiente privind siguranța suplimentelor înseamnă că încă nu se poate vorbi cu certitudine despre aceasta.

Concluzie

Chimioterapicele sunt molecule toxice speciale care distrug celulele canceroase, însă antioxidanții ajută la repararea deteriorării celulare și pot interfera cu acest proces; nu trebuie ignorat că și celulele canceroase folosesc antioxidanți pentru a se repara. Folosirea în doze mari a antioxidanților precum glutationul ca suplimente seamănă, de aceea, cu jocul cu un cuțit cu două tăișuri. Faptul că mecanismele multiple și complexe ale glutationului nu au fost elucidate clar în toate studiile prezentate, mai ales efectul în timpul tratamentului oncologic, arată că utilizarea sa în acest proces nu este potrivită. Până la înțelegerea completă a efectelor antioxidanților asupra cancerului, utilizarea lor implică riscuri.