Imunoterapia ar trebui limitată la maximum 2 ani la pacienții cu cancer pulmonar care beneficiază de ea?

Intrate în practica noastră odată cu prima aprobare FDA din 2011, imunoterapiile din clasa „inhibitorilor punctelor de control imun” au schimbat, putem spune, destinul oncologiei. Totuși, în ultimii ani, în cazul formei care reprezintă 85% dintre cancerele pulmonare, cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), unii pacienți continuă imunoterapia mai mult de 2 ani după un răspuns de durată. Cele mai bune date disponibile arată însă că tratamentul peste acești 2 ani probabil nu aduce un avantaj de supraviețuire. Situația indică o nepotrivire între practica clinică și date. De ce le recomandă atunci mulți oncologi pacienților să continue imunoterapia peste 2 ani? Articolul caută răspunsul și evidențiază importanța problemei.

4 idei principale:

1. Imunoterapia pe termen lung: O mare parte dintre pacienții cu NSCLC continuă imunoterapia mai mult de 2 ani, deși datele disponibile nu arată un avantaj suplimentar de supraviețuire după această perioadă.
2. Decizii clinice și incertitudini: Oncologii și pacienții ezită să oprească tratamentul cât timp pare că „funcționează”. Aceasta poate reflecta tendința unei populații de a prefera tratamentul excesiv chiar și în situații de incertitudine.
3. Lacune ale cercetării: Majoritatea studiilor importante de imunoterapie de primă linie în NSCLC limitează tratamentul la 2 ani, iar datele clinice prospective privind momentul opririi lipsesc.
4. Posibile strategii noi: În viitor, în loc să continue imunoterapia pe termen nedefinit, oncologii ar putea urmări menținerea pacientului la „cel mai bun răspuns posibil” și adăuga la nevoie intervenții precum radioterapia stereotactică corporală sau ablația radiologică.

Studii și rezultate importante

• Studiul Checkmate 153: acest studiu clinic de fază IIIb/IV, cu rezultate publicate în 2020, a evaluat nivolumabul la pacienți cu NSCLC avansat tratați anterior. Checkmate 153 a constatat că pacienții cu o durată fixă de 1 an aveau supraviețuire fără progresie și globală mai scurte decât cei care continuau tratamentul pe termen nedefinit.
• Studiul KEYNOTE-024: Stadiul 4 de NSCLC: peste 45% dintre pacienții cu pozitivitate tumorală PD-L1 ridicată au supraviețuit 5 ani fără alte tratamente sau progresia bolii, după 2 ani de pembrolizumab.
• Studiul KEYNOTE-407: la pacienții cu NSCLC scuamos avansat, indiferent de statusul PD-L1, au fost observate rezultate similare de supraviețuire la 5 ani la cei care au încheiat 2 ani de chimioterapie plus pembrolizumab și au primit apoi pembrolizumab de întreținere.
• JAMA Oncology a publicat analiza retrospectivă de cohortă realizată de Lova Sun și echipa sa, care evaluează supraviețuirea globală a pacienților cu NSCLC avansat. Dintre cei 14406 pacienți care au început imunoterapia de primă linie, au fost examinați cei 706 care încheiaseră 2 ani de tratament. Constatarea principală a fost că 84% au ales să continue tratamentul, în loc să-l oprească la sfârșitul celor 2 ani, ceea ce indică o tendință spre tratament excesiv. Totuși, nu s-a găsit o diferență semnificativă a supraviețuirii globale între cei tratați aproximativ 2 ani (760 de zile) și cei tratați mai mult: 79%, respectiv 81%. Studiul subliniază că oprirea la sfârșitul celor 2 ani oferă același avantaj de supraviețuire globală ca tratamentul prelungit, cu un risc mai mic de reacții adverse, o durată mai scurtă pentru pacient și costuri mai mici pentru sistemul de sănătate.

Concluzie

În lipsa unor „date” mai precise despre momentul opririi, mulți oncologi continuă tratamentul „pe termen nedefinit, cât timp pacientul îl tolerează și boala nu progresează”.

În viitor, în locul continuării imunoterapiei pe termen nedefinit, oncologii ar putea urmări menținerea pacientului la „cel mai bun răspuns posibil” și adăuga o intervenție la nevoie.

Mulți dintre acești pacienți cu boală controlată pe termen lung pot să nu fie vindecați în sensul tradițional, dar pot avea un cancer controlat ani sau chiar decenii, cu îngrijire continuă.