Influențează atitudinea pozitivă supraviețuirea persoanelor cu cancer de sân?

Sentimentul că suntem obligați să avem permanent o atitudine pozitivă pune o presiune foarte mare asupra noastră. În familie, în anturaj și pe rețelele sociale ni se spune fără încetare că, pentru a învinge cancerul, în special cancerul de sân, trebuie să avem o atitudine pozitivă. Majoritatea oamenilor adoptă, de obicei, această atitudine atunci când o persoană dragă primește diagnosticul de cancer de sân. Dar funcționează cu adevărat?

O atitudine pozitivă este, desigur, un factor important, de dorit în viață, care ne permite să ne bucurăm de ea. Totuși, unii consideră că bolile pot fi învinse doar prin gândire pozitivă. Potrivit cercetărilor, aceste abordări nu sunt nici constructive, nici corecte.

Această atitudine poate împovăra și mai mult pacienții cu cancer, care se confruntă deja cu teama de tratament, reacțiile adverse, grijile financiare și responsabilitățile familiale. Dacă unei persoane cu cancer, aflate într-o stare emoțională complexă, i se spune permanent că trebuie să fie pozitivă, aceasta se poate simți vinovată atunci când boala nu evoluează favorabil. Din acest motiv, pacienții cu cancer nu își pot exprima adesea sentimentele deoarece trăiesc emoții opuse unei atitudini pozitive. Aceasta îi poate izola și mai mult tocmai atunci când au nevoie de sprijin.

Din păcate, pacienții și apropiații lor nu au o putere magică de a controla această boală. Pacienții care vor să creadă în acest lucru pot începe să se învinovățească și mai mult atunci când observă că nu produce rezultate bune.

Potrivit majorității cercetărilor, în realitate nu există o legătură între personalitate și cancer. Există foarte puține studii care susțin contrariul, iar acestea nu sunt acceptate deoarece nu au fost bine concepute și rezultatele lor nu au fost confirmate prin studii mai ample.

De exemplu, într-un studiu efectuat în 2007 la Facultatea de Medicină a Universității din Pennsylvania au fost urmăriți peste 1.000 de pacienți cu cancer. La finalul studiului nu s-a găsit o legătură între starea emoțională a pacienților și supraviețuirea lor. Cercetătorii afirmă că ideile în acest sens nu au o bază științifică.

Unul dintre studiile ample și bine concepute a fost publicat în 2010. În cadrul cercetării au fost monitorizate timp de cel puțin 30 de ani consumul de tutun și alcool, ceilalți factori de risc oncologic și trăsăturile de personalitate la 60.000 de persoane. Rezultatele nu au arătat nicio legătură între personalitate și riscul general de cancer și au indicat, de asemenea, lipsa unei legături între trăsăturile de personalitate și supraviețuirea în cancer. În schimb, cancerul a apărut mai frecvent la persoanele care fumau, consumau alcool sau prezentau alți factori de risc oncologic bine definiți.

Unele cercetări pe această temă au analizat și efectul psihoterapiei și al reducerii stresului asupra supraviețuirii pacienților cu cancer. Aceste studii au oferit rezultate diferite. Totuși, concluzia generală a studiilor este că terapiile ajută la gestionarea dificultăților din timpul tratamentului oncologic, fără a influența durata de viață.

Într-un studiu efectuat în 2007 s-a observat însă că psihoterapia a avut un efect favorabil asupra duratei de viață a pacienților cu cancer.

În concluzie, cercetările arată că oferirea către pacienții cu cancer a unor informații corecte și suficiente despre boală și a sprijinului psihologic, chiar dacă nu le prelungește în mod clar supraviețuirea, le reduce tensiunea, neliniștea și oboseala , îi poate ajuta să facă față depresiei și le îmbunătățește calitatea vieții .