Mirvetuximab a primit aprobarea completă FDA pentru cancerul ovarian, al trompelor uterine sau peritoneal primar

La 22 martie 2024, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a aprobat mirvetuximab soravtansine-gynx (Elahere, ImmunoGen, Inc., acum parte a AbbVie) pentru adulții cu cancer epitelial ovarian, al trompelor uterine sau peritoneal primar, FRα-pozitiv și rezistent la platină.

Pentru acest tratament, pacienții trebuie să fi primit anterior între una și trei linii de tratament sistemic. Pozitivitatea receptorului alfa pentru folat (FRα) trebuie stabilită printr-un test aprobat de FDA. Mirvetuximab soravtansine-gynx primise anterior aprobarea accelerată pentru această indicație în 2022.

În oncologia medicală, inovațiile terapeutice pot aduce transformări care salvează vieți. Un exemplu remarcabil este dezvoltarea mirvetuximab soravtansine-gynx (Elahere), conceput pentru pacienții cu cancer epitelial ovarian, al trompelor uterine sau peritoneal primar, pozitiv pentru receptorul alfa pentru folat (FRα) și rezistent la platină. Medicamentul, aprobat inițial în regim accelerat în 2022, a primit acum aprobarea completă FDA, la 22 martie 2024, pe baza unui set mai amplu de date clinice. Aceasta înseamnă recunoașterea mai largă a potențialului său terapeutic și a siguranței.

Importanța receptorului alfa pentru folat

Receptorul alfa pentru folat (FRα) este o proteină exprimată în anumite cancere, în special în cancerul epitelial ovarian, în proporție de 35-40% , care crește absorbția folatului în celulele canceroase. Folatul este esențial pentru creșterea celulară și sinteza ADN-ului, astfel că supraexpresia acestui receptor favorizează creșterea și răspândirea celulelor canceroase. Expresia ridicată FRα oferă o oportunitate deosebită pentru dezvoltarea terapiilor țintite, iar mirvetuximab soravtansine-gynx este un pas important în valorificarea acestui potențial.

Cum este testat FRα?

Evaluarea receptorului alfa pentru folat (FRα) se realizează prin mai multe metode, în principal imunohistochimie (IHK), citometrie în flux și tehnici de imagistică fluorescentă.

Metode de evaluare

1. Imunohistochimie (IHK): Este folosită frecvent pentru stabilirea expresiei FRα. Metoda utilizează anticorpi pentru a determina prezența și intensitatea FRα în secțiuni de țesut. Are un rol important mai ales în studiile clinice și în procesele de diagnostic.
2. Citometrie în flux: Tehnica măsoară expresia FRα de pe suprafața celulelor. Folosește anticorpi marcați fluorescent pentru a identifica antigenele de suprafață ale celulelor individuale.
3. Imagistică fluorescentă: Folosind agenți fluorescenți țintiți pe FRα, tumorile pot fi vizualizate intraoperator. Metoda poate ajuta la îndepărtarea mai eficientă a țesutului tumoral în timpul operației.

Metoda folosită cel mai frecvent

În prezent, metoda folosită cel mai frecvent este imunohistochimia (IHK), preferată pentru determinarea și clasificarea expresiei FRα. De exemplu, în studiul clinic MIRASOL, testul imunohistochimic (IHK) pentru pozitivitatea FRα a utilizat clona VENTANA FOLR1 (FOLR1-2.1). Aceasta a fost folosită ca instrument diagnostic aprobat de FDA, conceput în special pentru identificarea pacientelor cu cancer ovarian cu expresie FRα ridicată. Studiul a impus colorare membranară FRα la cel puțin 75% dintre celulele tumorale, cu o intensitate a expresiei de cel puțin 2+.

Semnificația celei de-a doua aprobări FDA, bazată pe MIRASOL

Eficacitatea a fost evaluată în studiul MIRASOL, multicentric, deschis, randomizat, cu control activ și două brațe, la 453 de paciente cu cancer epitelial ovarian, al trompelor uterine sau peritoneal primar rezistent la platină.

Pacientele puteau să fi primit cel mult trei linii anterioare de tratament sistemic. Au fost înrolate cele ale căror tumori aveau expresie FRα pozitivă determinată prin VENTANA FOLR1 (FOLR1-2.1) RxDx Assay.

Pacientele au fost randomizate 1:1 pentru mirvetuximab soravtansine-gynx în doză de 6 mg/kg, pe baza greutății corporale ideale ajustate, prin perfuzie intravenoasă o dată la 3 săptămâni, sau pentru chimioterapia aleasă de investigator: paclitaxel, doxorubicină lipozomală pegilată ori topotecan. Tratamentul a continuat până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Rezultate

Principalii indicatori de eficacitate au fost supraviețuirea globală (OS), supraviețuirea fără progresie (PFS) evaluată de investigator și rata globală de răspuns (ORR) confirmată prin evaluarea investigatorului.

• Supraviețuirea globală mediană în brațul cu mirvetuximab soravtansine-gynx a fost de 16,5 luni (95% CI: 14,5, 24,6), iar în brațul cu chimioterapie de 12,7 luni (95% CI: 10,9, 14,4), cu raport al hazardurilor (HR) 0,67 [95% CI: 0,50, 0,88] și valoarea p 0,0046.
• Supraviețuirea mediană fără progresie a fost de 5,6 luni (95% CI: 4,3, 5,9) și, respectiv, 4 luni (95% CI: 2,9, 4,5), cu HR 0,65 [95% CI: 0,52, 0,81] și valoarea p <0,0001.
• Rata de răspuns obiectiv a fost de 42% (95% CI: 36, 49) și, respectiv, 16% (95% CI: 12, 22), cu valoarea p <0,0001.

În studiul SORAYA, care a stat la baza aprobării accelerate FDA anterioare, mirvetuximab a produs o rată de răspuns obiectiv de 31,7%, inclusiv cinci răspunsuri complete (95% interval de încredere [GA]: 22,9, 41,6).

Cum acționează Elahere (mirvetuximab soravtansine-gynx)?

ELAHERE (mirvetuximab soravtansine-gynx) este primul conjugat anticorp-medicament din clasa sa. Conține un anticorp care se leagă de receptorul alfa pentru folat, un linker clivabil și chimioterapicul maytansinoid DM4, un inhibitor puternic al tubulinei conceput pentru a distruge celulele canceroase țintite.

Această aprobare accelerată a Elahere este o dovadă a eforturilor de decenii dedicate dezvoltării conjugatelor anticorp-medicament de nouă generație. În perioada următoare vom auzi despre aprobarea mult mai multor conjugate anticorp-medicament pentru tratamentul cancerului.

Ce este un conjugat anticorp-medicament?

Conjugatele anticorp-medicament folosesc abordarea „calului troian“: un anticorp conceput să se lege de ținta moleculară din tumoră este atașat unui agent chimioterapic și permite transportarea acestuia către o anumită celulă tumorală.