Prima terapie celulară pentru diabetul de tip 1 a primit aprobarea FDA: Lantidra

Diabetul zaharat este o boală importantă care reduce calitatea vieții la nivel mondial. Una dintre formele sale, diabetul de tip 1, debutează la vârste mai mici și poate fi dificil de gestionat, în special pentru pacienții cu oscilații severe între valori crescute și scăzute ale glicemiei. Totuși, o nouă aprobare din partea FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) reprezintă o speranță importantă pentru acești pacienți. FDA a aprobat prima terapie celulară utilizată în tratamentul persoanelor cu diabet de tip 1. Aprobarea este un pas important în tratamentul diabetului și ar putea îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților în viitor.

O aprobare istorică din partea FDA: Lantidra

La 28 iunie 2023, FDA a aprobat Lantidra, prima terapie cu celule insulare pancreatice alogene, obținute din pancreasul unor donatori decedați, pentru tratamentul diabetului de tip 1. Lantidra a fost aprobată pentru adulții cu diabet de tip 1 care, în pofida gestionării intensive a diabetului și a educației specifice, nu pot atinge nivelurile-țintă ale hemoglobinei glicozilate (nivelurile medii ale glucozei din sânge), din cauza episoadelor severe de hipoglicemie (scăderea glicemiei).

Hipoglicemia severă este o situație periculoasă, care poate duce la leziuni provocate de pierderea cunoștinței sau de convulsii. Această aprobare privește prima terapie celulară pentru tratamentul pacienților cu diabet de tip 1. Ea oferă persoanelor cu diabet de tip 1 și hipoglicemie severă recurentă o opțiune terapeutică suplimentară pentru atingerea valorilor-țintă ale glicemiei.

Diabetul de tip 1 este o boală autoimună cronică, ce necesită îngrijire pe tot parcursul vieții; sistemul imunitar atacă celulele insulare pancreatice care produc insulină. Persoanele cu diabet trebuie să își verifice zilnic glicemia și să utilizeze insulină. Totuși, unele persoane cu diabet de tip 1 pot avea dificultăți în gestionarea cantității de insulină de care au nevoie zilnic pentru a preveni hiperglicemia (creșterea glicemiei). Lantidra oferă o posibilă opțiune terapeutică pentru acești pacienți.

Mecanismul de acțiune al Lantidra

Mecanismul principal de acțiune al Lantidra constă în administrarea la pacient a unor celule beta insulare alogene (provenite de la o altă persoană), care secretă insulină. Aceste celule sunt injectate în organism prin Lantidra. La unii pacienți, ele pot produce suficientă insulină, astfel încât administrarea din exterior a insulinei, prin injecții sau pompe, nu mai este necesară pentru controlul glicemiei.

Aceste celule beta insulare alogene sunt obținute din celule pancreatice prelevate de la donatori decedați. Atunci când Lantidra este perfuzată în organism, mai precis în vena portă hepatică, celulele beta insulare pot intra în circulația sanguină și ajunge în ficat.

Cercetarea clinică ce a dus la aprobarea Lantidra de către FDA 

Siguranța și eficacitatea Lantidra au fost evaluate în două studii nerandomizate, cu un singur braț, în care un total de 30 de participanți cu diabet de tip 1, care nu percepeau hipoglicemia, au primit cel puțin o perfuzie și cel mult trei.

Studiile au avut următoarele rezultate privind eficacitatea:

• 21 de participanți nu au mai avut nevoie de insulină timp de un an sau mai mult;
• 11 participanți nu au avut nevoie de insulină între un an și cinci ani, iar 10 participanți pentru mai mult de cinci ani.
• 5 participanți nu au atins niciodată independența față de insulină.

În cazul Lantidra, reacțiile adverse au variat în funcție de numărul de perfuzii primite de fiecare participant și de durata urmăririi și este posibil să nu reflecte ratele observate în practică. Cele mai frecvente au fost greața, oboseala, anemia, diareea și durerile abdominale. Majoritatea participanților au prezentat cel puțin o reacție adversă gravă legată de procedura de perfuzare a Lantidra în vena portă hepatică și de utilizarea medicamentelor imunosupresoare, necesare supraviețuirii celulelor insulare. Unele reacții adverse grave au impus oprirea medicamentelor imunosupresoare, ceea ce a dus la pierderea funcției celulelor insulare și a independenței față de insulină. Aceste reacții adverse trebuie luate în considerare la evaluarea beneficiilor și riscurilor Lantidra pentru fiecare pacient.

FDA a acordat aprobarea pentru Lantidra companiei CellTrans Inc.

*

Scurt istoric al transplantului de insule pancreatice

Conceptul transplantului de celule insulare pancreatice nu este, de fapt, nou. Primele cercetări au fost realizate la sfârșitul secolului al 19-lea de cercetători precum chirurgul britanic Charles Pybus. Totuși, cercetarea modernă a transplantului de insule pancreatice se bazează, în general, pe studiile începute de Paul Lacy la sfârșitul anilor 1960. Echipa lui Lacy a dezvoltat o metodă de izolare a insulelor bazată pe colagenază, deschizând calea viitoarelor experimente in vitro și in vivo. Studiile ulterioare au arătat că insulele transplantate puteau inversa diabetul atât la rozătoare, cât și la primate neumane.

Prima încercare reușită de transplant de celule insulare la om a fost realizată în 1990 la Universitatea din Pittsburgh. Totuși, în pofida îmbunătățirilor continue ale procedurilor, la sfârșitul anilor 1990 doar aproximativ 10% dintre primitorii de insule ajungeau la niveluri normale ale glicemiei (euglicemie).

În 2000, Dr. James Shapiro și colegii săi au publicat un raport despre șapte persoane care au atins euglicemia după transplantul de insule, folosind un protocol fără steroizi (cortizon) și insule provenite de la mai mulți donatori. Acest protocol este numit „protocolul Edmonton” și a fost adoptat de centre de transplant de insule din întreaga lume, crescând considerabil succesul procedurii.

Din această perspectivă istorică, diferența dintre Lantidra și eforturile anterioare de transplant de insule este faptul că reprezintă prima terapie celulară aprobată de FDA și că poate fi aplicabilă unei populații mai largi de pacienți. Metoda Lantidra de perfuzare a celulelor insulare în vena portă hepatică are, de asemenea, o importanță aparte. Totuși, trebuie reținut că ambele metode necesită medicamente imunosupresoare pentru suprimarea sistemului imunitar și că acestea pot avea reacții adverse.

*