Radiațiile folosite în tratamentul cancerului afectează membrii familiei?

Acest articol prezintă riscul expunerii membrilor familiei la radiații în timpul tratamentului cancerului și strategiile pentru limitarea contactului accidental cu produsele secundare potențial nocive ale radioterapiei.

Este una dintre întrebările principale ale multor pacienți cu cancer și ale apropiaților: „Radioterapia mea sau investigațiile radiologice pot face rău celor de acasă? Trebuie să îi evit?” La această întrebare răspundem, cu excepția câtorva situații, „Puteți sta liniștiți în această privință” . Articolul de față răspunde tocmai acestor întrebări importante.

Pacienții cu cancer pot exprima îngrijorări legate de membrii familiei și / sau de îngrijitorilor, privind siguranța acestora în perioada în care ei primesc tratament cu radiații. În această privință, regula generală este că pacienții tratați cu radiații pot părăsi centrul oncologic sau de radioterapie dacă doza efectivă echivalentă totală transmisă altei persoane nu este estimată să depășească 5 mSv. De cele mai multe ori nu ajunge la 5 mSv, dar poate depăși 1 mSv. Astfel, radioterapia externă clasică nu prezintă risc pentru familie sau îngrijitori, însă terapiile sistemice în doze mari, precum iodul radioactiv, necesită precauții suplimentare.

Radioterapia externă sau brahiterapia temporară, radioterapie internă

Orice radioterapie temporară , inclusiv cea externă sau brahiterapia, nu prezintă risc pentru membrii familiei. La aceste tratamente, pacientul este expus numai în timpul administrării active și nu emite radiații din corp. Familia și îngrijitorii pot fi informați că nu sunt expuși și că pot interacționa cu pacientul ca de obicei.

Brahiterapia permanentă și tratamentul sistemic cu radiații

Brahiterapia permanentă presupune implantarea unor mici semințe metalice care iradiază țesutul din jur. De fapt, și efectul lor radiant este temporar. Se utilizează cel mai frecvent în cancerul de prostată și de col uterin. Implantul emite radiații timp de câteva luni și rămâne în țesut după diminuarea radiațiilor.

Tratamentul sistemic folosește un agent înghițit sau injectat care emite radioactivitate, de exemplu iod radioactiv, RAİ, pentru cancerele tiroidiene. În ambele metode, pacientul emite o anumită radioactivitate după plecarea din centru, astfel că sunt necesare unele precauții pentru membrii familiei sau alte persoane.

Totuși, multe studii arată că și în aceste tratamente expunerea familiei este foarte mică. Într-un studiu la pacienți cu brahiterapie pentru cancer de prostată, semințele Pd-103 au prezentat un risc foarte redus pentru familie, iar cercetătorii au concluzionat că nu erau necesare precauții suplimentare. Pentru semințele I-125 nu se recomandă măsuri suplimentare colegilor de serviciu și adulților, gravide sau negravide. Pentru soțiile gravide ale bărbaților cu cancer de prostată tratați prin semințe radioactive I-125, precauțiile suplimentare sunt evitarea dormitului în poziția „linguriță” și a ținerii îndelungate a copiilor în brațe timp de 2 luni.

Iod radioactiv a produs niveluri similare în alt studiu la pacienți cu cancer tiroidian. În propriul pat, baie și living, timp de 4 săptămâni, radiația totală după iod radioactiv a fost 0.45 mSv, interval 0,088-1,38 mSv, sub valorile considerate riscante pentru familie. Alt studiu a găsit la îngrijitorii pacienților cu doze mari niveluri de la 0.123 mSv la 0.718 mSv, în funcție de doza pacientului.

Într-un studiu cu 50 de tratamente oncologice pediatrice cu 131 I-mIBG, 177 Lu-DOTATATE și 131 I-NaI, numai 1 dintre 100 de îngrijitori a depășit nivelurile recomandate. Alt studiu a găsit o doză medie de 1.88 mSv la îngrijitorii copiilor care primeau I-mIBG pentru neuroblastom. % 97 din expunerea familiei a apărut în primele 120 de ore după administrarea I-mIBG.

Strategii pentru reducerea expunerii accidentale

Am arătat mai sus că radioterapia externă clasică nu prezintă risc pentru alte persoane. În cazul implanturilor radioactive sau tratamentului sistemic, doza familiei depinde de distanța fizică față de persoană și / sau implanturi. Pacienții nu sunt externați până când se consideră că expunerea personalului medical sau a altora poate fi redusă corespunzător.

A fost elaborat un ghid bazat pe situația individuală de expunere care estimează mai bine durata precauțiilor necesare pentru însoțitorii pacienților tratați cu Pd-103 și I-125. Astfel, clinicienii pot recomanda măsuri mai specifice, adesea mai puțin restrictive decât recomandările arbitrare.

După iod radioactiv, se recomandă păstrarea distanței față de ceilalți pentru evitarea contaminării prin contact accidental cu lichidele corporale. De exemplu, pacientul trebuie să doarmă singur, într-un pat separat, până la 11 zile și să rămână acasă, fără serviciu, până la 5 zile după tratament. Alte precauții, de obicei până la 3 zile, includ evitarea transportului public și a călătoriilor lungi cu mașina, a pregătirii mâncării pentru alții sau a împărțirii obiectelor; tragerea apei la toaletă de 2 până la 3 ori și păstrarea unei distanțe de aproximativ 6 metri față de ceilalți. Timp de 5 zile, pacienții trebuie să rămână la cel puțin 6 metri de gravide și copii.

În brahiterapie, instrucțiunile variază după formularea semințelor radioactive. Pacienții trebuie să se informeze și să citească atent indicațiile echipei de radioterapie. Pentru semințele autonome, riscul de a expune alte persoane prin împrejurimile lor este foarte mic, dar radiația lor poate exista încă în lichidele corporale. În acest caz, nu trebuie împărțite, de exemplu, obiectele și prosoapele. Totuși, majoritatea pacienților nu au radioactivitate în lichidele corporale.

Concluzie

Radioterapia temporară nu expune familia la radiații. Implanturile și tratamentul sistemic pot expune alte persoane în funcție de doza și formularea materialului radioactiv. Pacienții cu iod radioactiv pentru cancer tiroidian au cel mai mare risc de a-i expune pe ceilalți, dar se pot lua măsuri pentru limitarea expunerii nesigure.