Ravulizumab-cwvz a fost aprobat de FDA pentru tratamentul hemoglobinuriei paroxistice nocturne

În acest articol
La 21 decembrie 2018, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA), a aprobat ravulizumab-cwvz (denumire comercială Ultorimis, compania Alexion) pentru pacienții adulți cu hemoglobinurie paroxistică nocturnă (PNH).
Ce este hemoglobinuria paroxistică nocturnă (PNH)? Simptome și tratament
Hemoglobinuria paroxistică nocturnă (PNH)este o afecțiune care se manifestă prin semne de hemoliză (distrugerea globulelor roșii numite eritrocite), insuficiență medulară și tromboză (cheaguri), o boală a celulelor stem sanguine. În gena PIG-A apare o mutație, responsabilă de apariția bolii. Pacienții fără simptome sunt urmăriți la intervale regulate. La pacienții cu hemoliză și complicații asociate, medicamentele din grupa inhibitorilor complementului C5 au îmbunătățit calitatea vieții, iar speranța de viață a devenit similară populației generale. Totuși, costul este foarte mare și trebuie utilizate pe viață. De aceea, necesitatea lor trebuie stabilită foarte atent. Transplantul alogen de celule stem este singurul tratament curativ. Totuși, din cauza riscului ridicat de morbiditate (boală) și mortalitate (deces), trebuie aplicat la pacienții cu insuficiență medulară, transformare canceroasă și lipsă de răspuns la inhibitorul complementului.
Studiile clinice care au adus aprobarea FDA pentru ravulizumab-cwvz
Aprobarea s-a bazat pe două studii deschise, randomizate, cu control activ, de tipul unui studiu clinic de fază 3. Aceste studii au fost de non-inferiority . Numele acestor studii clinice au fost ALXN1210-PNH-301 și ALXN1210-PNH-302. Într-o cercetare de non-inferiority acest tip se testează dacă medicamentul nou este la fel de eficient ca tratamentul standard al bolii.
Studiile 301 și 302
În studiul 301 au fost incluși 246 de pacienți cu hemoglobinurie paroxistică nocturnă (PNH) care nu primiseră anterior medicamente din clasa inhibitorilor complementului și aveau hemoliză activă.
În studiul 302 au fost incluși 195 de pacienți cu PNH clinic stabili după cel puțin 6 luni de tratament cu eculizumab (denumire comercială Soliris). În ambele studii, pacienții au fost împărțiți aleatoriu în două brațe, pentru ravulizumab-cwvz sau eculizumab. Pacienții care primeau ravulizumab-cwvz au primit o doză de încărcare, apoi o doză de întreținere la fiecare 8 săptămâni. Pacienții repartizați la eculizumab au primit o doză în zilele 1, 8, 15 și 22, apoi tratament de întreținere în ziua 29 și la fiecare 2 săptămâni.
Rezultatele studiilor
În studiul 301, eficacitatea medicamentului, a fost stabilită pe baza evitării transfuziei, un indicator al reducerii hemolizei, măsurată direct prin normalizarea nivelurilor LDH. Evitarea transfuziei a fost definită prin pacienții care nu au primit transfuzie până în ziua 183. Evitarea transfuziei, la pacienții care primeau ravulizumab-cwvz și eculizumab, a fost observată, respectiv, la 73.6%și la 66.1%dintre aceștia. Normalizarea LDH a fost observată la 53.6% și, respectiv, 49.4% (tot în favoarea ravulizumab-cwvz). Astfel, studiul a demonstrat că ravulizumab-cwvz este cel puțin la fel de eficient ca eculizumab.
În studiul 302, eficacitatea medicamentului, a fost stabilită ca hemoliză măsurată prin schimbarea procentuală a LDH de la începutul tratamentului până în ziua 183. Schimbarea procentuală a LDH a fost de -0.82% și, respectiv, 8.4% la pacienții care primeau ravulizumab-cwvz și eculizumab. Datele de eficacitate de susținere au fost evitarea transfuziei, proporția pacienților cu hemoglobină stabilă și proporția pacienților cu hemoliză. Pentru toate criteriile de evaluare s-a demonstrat că ravulizumab-cwvz nu este inferior eculizumabului ca eficacitate.
La cel puțin 10% dintre pacienții care primeau ravulizumab-cwvz, cele mai frecvente reacții adverse, au fost infecția căilor respiratorii superioare și durerea de cap.
Pentru ravulizumab-cwvz, recomandată ca doză, în funcție de greutatea corporală a pacientului, administrarea prin perfuzie intravenoasă constă într-o încărcare urmată de întreținere la fiecare 8 săptămâni.
Surse
fda.gov - 21 December 2018
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.