Riscul cancerului gastric — maxim când factorii ereditari se combină cu Helicobacter

S-a constatat că riscul cancerului gastric este maxim când infecția cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) se combină cu anumite mutații ale genelor implicate în repararea DNA.

H. pylori este asociată cu ulcerul și cancerul gastric și se estimează că jumătate din populația lumii este infectată. Totuși, numai o mică proporție dintre persoanele infectate va dezvolta cancer gastric.

Cel mai amplu studiu

Studiul japonez publicat în NEJM la 30 martie 2023 arată că asocierea anumitor mutații ale genelor de reparare a DNA cu infecția H. pylori crește semnificativ riscul cancerului gastric. Rezultatele sugerează o contribuție a factorilor de mediu la riscul ereditar mai importantă decât se credea.

Cercetătorii au analizat probe de la 10426 de pacienți cu cancer gastric și 38153 de controale din biobanca japoneză. Au examinat inițial asocierea dintre mutațiile patogene germinale (ereditare) din 27 de gene de susceptibilitate la cancer și cancerul gastric. Apoi au calculat efectul combinat al mutațiilor și infecției H. pylori și riscul total din probele cazurilor și controalelor.

Rezultate

Studiul este un pas important pentru reducerea riscului de cancer gastric asociat H. pylori și evaluarea opțiunilor de depistare precoce și tratament, mai ales la cei cu modificări ereditare. Atrage atenția și că alți factori de mediu care lezează DNA și contribuie la cancer ar putea fi subestimați. Astfel, combinația factorilor genetici și de mediu ar putea ajuta la stabilirea riscului și prevenirea bolii.

*

Pentru cei interesați: detalii despre legătura H. pylori cu cancerul gastric

H. pylori (Helicobacter pylori) este o bacterie spiralată care trăiește în stomac și în porțiunea superioară a intestinului subțire. Se estimează că aproximativ jumătate din populația mondială este infectată. Infecția este asociată cu ulcerul și cancerul gastric.

Deși nu există un mecanism cert prin care H. pylori provoacă cancer gastric, se consideră că bacteria influențează apariția lui astfel:

1. Lezarea mucoasei gastrice: H. pylori trăiește pe mucoasa gastrică și produce amoniac pentru neutralizarea acidului. Procesul deteriorează stratul protector și inflamează peretele stomacului. În timp, inflamația cronică poate leza celulele și favoriza creșterea anormală, crescând riscul de cancer.

2. Reducerea producției de acid gastric: Infecția H. pylori poate reduce producția acidului gastric și leza mucoasa. Aciditatea redusă permite și multiplicarea altor bacterii care contribuie la creșterea celulară anormală și la cancer.

3. Producția de citokine: H. pylori secretă substanțe care stimulează producerea citokinelor, proteine asociate inflamației. Citokinele favorizează inflamația care lezează celulele gastrice și stimulează creșterea lor anormală.

4. Modificări genetice și epigenetice: Infecția H. pylori poate produce leziuni ale DNA și modificări epigenetice în celulele gastrice. Acestea pot influența expresia genelor ce favorizează creșterea anormală și apariția cancerului.

Deși riscul nu este același pentru toate persoanele expuse, infecția H. pylori este un factor important în apariția cancerului gastric. Diagnosticul și tratamentul precoce au un rol important în reducerea acestui risc.

Cum se diagnostichează și tratează H. pylori?

Diagnosticul infecției H. pylori se stabilește de obicei prin următoarele metode:

1. Test respirator cu urează: Este un test neinvaziv care detectează ureaza, o enzimă produsă de H. pylori. Pacientul înghite o tabletă de uree cu carbon radioactiv. Dacă există infecție, ureaza transformă ureea în dioxid de carbon și amoniac. Dioxidul de carbon este expirat, iar infecția se identifică prin măsurarea proporției carbonului radioactiv.

2. Test antigenic din scaun: Detectează antigenele H. pylori în proba de scaun. Are sensibilitate și specificitate ridicate pentru diagnosticul infecției.

3. Analiză de sânge: Măsoară anticorpii produși de organism împotriva H. pylori. Poate identifica prezența infecției, dar nu este potrivită pentru evaluarea succesului tratamentului, deoarece anticorpii pot persista o perioadă după acesta.

4. Endoscopie și biopsie: Endoscopia gastrică poate diagnostica infecția H. pylori, mai ales la pacienții cu simptome gastrointestinale superioare. Un endoscop (tub subțire și flexibil) este introdus prin gură în stomac și sunt recoltate probe de țesut din peretele gastric. Probele sunt examinate în laborator pentru depistarea H. pylori.

5. Test rapid cu urează (test CLO): Identifică enzima urează a H. pylori în țesutul recoltat prin biopsie endoscopică. Proba este pusă în contact cu o substanță care conține uree; dacă H. pylori este prezentă, se observă schimbarea culorii.

Cum se tratează H. pylori?

Tratamentul actual al infecției H. pylori presupune de obicei asocierea mai multor medicamente: antibiotice, medicamente care suprimă aciditatea și uneori protectoare digestive. Medicamentele preferate sunt:

1. Inhibitori ai pompei de protoni (PPI): PPI sunt medicamente care reduc producția de acid gastric prin suprimarea acesteia. Exemple: omeprazol, esomeprazol, lansoprazol, pantoprazol și rabeprazol.

2. Antibiotice: Sunt folosite pentru eradicarea H. pylori. Cele mai frecvente sunt:

   • Claritromicină
   • Amoxicilină
   • Metronidazol
   • Tetraciclină
   • Levofloxacină

3. Antagoniști ai receptorilor H2: Antagoniștii H2 sunt o altă clasă care reduce producția de acid gastric. Ranitidina și famotidina aparțin acestui grup.

4. Medicamente protectoare digestive: Pot accelera vindecarea prin protejarea mucoasei gastrice. Sulfacrat, subsalicilatul de bismut și misoprostolul intră în această categorie.

Medicii aleg de obicei o schemă numită „terapie triplă” sau „terapie cvadruplă”. Prima conține un PPI și două antibiotice, iar a doua un PPI, două antibiotice și un protector digestiv. Tratamentul durează de obicei 10-14 zile.

Pentru evaluarea succesului și verificarea eradicării complete a H. pylori, medicii efectuează teste după tratament. Dacă infecția persistă, pot lua în considerare alte combinații de medicamente și recomanda o altă schemă.