SARS-CoV-2 (noul coronavirus) SE TRANSMITE PRIN AER! Iată 10 dovezi

Până de curând, se considera că noul coronavirus (SARS-CoV-2) se transmite prin picături respiratorii (droplets) care ies din gura și nasul unei persoane. Totuși, potrivit constatărilor și concluziilor unei sinteze finanțate de OMS (Organizația Mondială a Sănătății), publicată ca preprint în martie 2021, coronavirusul se transmite prin aer, iar această cale de răspândire ar putea fi chiar mai importantă decât transmiterea prin picături.

Noțiunile de aerosol, airbone (transportat prin aer) și droplet (picătură)

Aerosol

Aerosol înseamnă particulă suspendată în aer. Aerosol este un termen general pentru orice particulă solidă sau lichidă atât de mică și ușoară încât poate rămâne suspendată și pluti în aer. Fumul și praful sunt exemple. Unele virusuri se pot transforma în aerosoli, ceea ce permite transmiterea prin aer.

OMS definește transmiterea prin aerosoli, cunoscută și ca transmitere pe cale aeriană, ca „picături foarte mici care pot rămâne suspendate în aer mai mult timp”.

Airbone

Potrivit OMS, o picătură care conține virusul trebuie să fie suficient de mică pentru a pluti în aer, iar transmiterea pe cale aeriană are loc când particula infecțioasă este inhalată de altcineva.

Organizația Mondială a Sănătății a afirmat că există tot mai multe dovezi că transmiterea pe cale aeriană a COVID-19 ar putea fi posibilă, având în vedere focarele de COVID-19 raportate în unele spații închise, precum restaurante, cluburi de noapte, lăcașuri de cult sau locuri de muncă, în special în cele slab ventilate. În aceste medii, oamenii ar putea striga, vorbi sau cânta.

Notă: Expresiile „răspândire prin aerosoli” și „airbone” sunt folosite adesea pentru a desemna aceeași situație, adică transmiterea prin aer.

Picături

Picăturile sunt particule mari de mucus sau salivă, mai grele decât aerul, care cad spre sol imediat ce sunt eliminate. Transmiterea prin picături are loc de obicei când o picătură care conține virus intră în contact cu ochii, nasul sau gura altei persoane. Un exemplu ar fi o persoană care vorbește tare, ale cărei picături ajung pe fața dumneavoastră.

Potrivit OMS, dovezile disponibile arată că principala cale de răspândire a COVID-19 este transmiterea de la o persoană la alta prin contact apropiat, deoarece picăturile sunt eliberate din gură sau nas când o persoană infectată tușește, strănută, vorbește sau cântă. De exemplu, persoanele aflate în contact apropiat cu o persoană infectată se pot infecta când aceste picături infecțioase ajung în gură, nas sau ochi.

10 dovezi că noul coronavirus se transmite pe cale aeriană

Dacă un virus care provoacă boală se răspândește prin picături respiratorii mari care cad rapid, principalele măsuri de control includ reducerea contactului direct, împiedicarea contactului fizic, păstrarea distanței sociale, utilizarea măștilor și curățarea suprafețelor de care se pot fixa picăturile respiratorii. Deoarece gravitația necesară căderii și răspândirii picăturilor nu depinde de un spațiu interior sau exterior, aceste măsuri nu ar trebui aplicate diferit. Dacă însă virusul infecțios este transportat în principal prin aer, o altă persoană se poate infecta inhalând particulele aeriene produse când o persoană infectată expiră, vorbește, strigă, cântă, strănută sau tușește.

1. Factorii care pot fi numiți și super-răspânditori ar putea constitui principalele forțe ale răspândirii SARS-CoV-2. Analizele detaliate ale comportamentelor umane și tipurilor de interacțiune, ale dimensiunilor camerelor, ventilației și altor factori din spațiile de locuit colective, precum și ale evenimentelor cu mulți participanți, cum sunt concertele, au arătat tipare compatibile cu răspândirea aeriană a SARS-CoV-2, care nu pot fi explicate suficient prin picături sau fomite (obiecte neînsuflețite care transportă infecții microbiene). Raportarea frecventă a unor astfel de evenimente indică puternic importanța transmiterii prin aer.
2. Răspândirea SARS-CoV-2 de la persoane care nu tușesc și nu strănută, fie simptomatice, fie asimptomatice, ar putea reprezenta cel puțin o treime și poate chiar 59% din totalul transmiterilor la nivel mondial. Acesta este un argument important care susține că răspândirea SARS-CoV-2 în întreaga lume are loc predominant prin aer.
3. Răspândirea SARS-CoV-2 este mai mare în interior decât în exterior și poate fi redusă semnificativ prin ventilarea spațiilor închise. Observațiile din ambele medii susțin, din nou, transmiterea pe cale aeriană.
4. În unitățile medicale s-a documentat că infecțiile nosocomiale (infecții spitalicești) pot apărea chiar și atunci când se folosește echipament individual de protecție (KKE) conceput pentru protecția împotriva picăturilor, fără a proteja însă împotriva expunerii la particulele aeriene.
5. SARS-CoV-2 viabil a fost detectat în aer. În experimente de laborator, SAR-CoV-2 a rămas infecțios în aer până la 3 ore, cu un timp de înjumătățire de 1-1,5 ore. Virusul SARS-CoV-2 viabil a fost detectat în probe de aer din camere cu pacienți cu COVID-19 și într-o probă de aer din mașina unei persoane infectate. Este normal ca alte studii să nu fi captat SARS-CoV-2 în aer, deoarece prelevarea virusului răspândit pe cale aeriană întâmpină dificultăți tehnice de captare, precum deteriorarea virală, pierderea viabilității din diverse cauze și reaerosolizarea în timpul colectării. De exemplu, agenții rujeolei și tuberculozei, boli transmise pe cale aeriană, nu au fost niciodată obținuți din aerul unei camere.
6. SARS-CoV-2 a fost identificat în filtrele și canalele de aer ale spitalelor în care se aflau pacienți cu COVID-19, locuri unde pot ajunge doar particule aeriene.
7. Studiile în care cuștile animalelor infectate erau conectate printr-un canal de aer la cuștile animalelor neinfectate arată că transmiterea SARS-CoV-2 prin particule aeriene poate fi explicată în mod adecvat.
8. Nu există studii care să ofere dovezi solide sau consecvente care să infirme ipoteza răspândirii SARS-CoV-2 pe cale aeriană. Există persoane care nu contractează virusul SARS-CoV-2 deși respiră același aer cu persoane infectate, însă această situație poate fi explicată prin numeroși factori, inclusiv diferențe de câteva ordine de mărime ale cantității de virus transmis de persoanele infecțioase și diferențe ale condițiilor de mediu (în special ventilația). Diferențele individuale și de mediu înseamnă că o mică parte a cazurilor primare (mai ales persoane care elimină cantități mari de virus în spații închise, aglomerate și slab ventilate) este responsabilă de majoritatea infecțiilor secundare, fapt susținut de date de calitate ridicată privind urmărirea contacților din mai multe țări.
9. Există puține dovezi care susțin alte căi dominante de răspândire, adică picăturile respiratorii sau fomitele. Ușurința transmiterii infecției între persoane aflate în relații apropiate a fost prezentată ca dovadă că SARS-CoV-2 se transmite prin picături respiratorii. Presupunerile greșite potrivit cărora transmiterea la distanță mică indică picături respiratorii mari sau fomite au fost folosite, istoric, timp de ani, și pentru a respinge transmiterea aeriană a tuberculozei și rujeolei. Uneori este discutată ideea că picăturile respiratorii conțin mai mult virus deoarece sunt mai mari decât particulele aeriene. Totuși, în bolile în care concentrațiile agenților patogeni au fost măsurate în funcție de dimensiunea particulelor, particulele aeriene mai mici au prezentat concentrații mai mari de agenți patogeni decât picăturile, atunci când ambele au fost măsurate.
10. Răspândirea la distanță mare a SARS-CoV-2 între persoane aflate în camere alăturate din hoteluri de carantină nu a fost documentată până acum. Însă răspândirea la distanță mare poate fi demonstrată numai în absența completă a transmiterii comunitare.

În concluzie, echipa susține că folosirea lipsei unor dovezi directe privind SARS-CoV-2 din anumite probe de aer pentru a pune la îndoială răspândirea aeriană, ignorând calitatea și forța ansamblului dovezilor, este o eroare științifică. Există dovezi consecvente și solide privind răspândirea SARS-CoV-2 pe cale aeriană, motiv pentru care, chiar dacă alte căi pot contribui, se consideră că transmiterea prin aer este mai dominantă. Comunitatea de sănătate publică trebuie să țină cont de această situație și să acționeze fără alte întârzieri.

SUBIECTE CONEXE

• Covid-19 – Statistici actuale la nivel mondial și în Turcia
• Știri de ultimă oră și progrese științifice despre coronavirus

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern