Scala Karnofsky 1948-49: o cifră pentru ziua pacientului, ECOG și starea de performanță | Ziua 113

O cifră pentru ziua pacientului: scala Karnofsky (1948-49)

Aceeași boală, același medicament, oameni diferiți

Imaginați-vă doi pacienți cu același diagnostic, cărora li s-a dat același medicament. Unul vine pe picioare la consultație și își continuă munca; celălalt își petrece cea mai mare parte a zilei în pat. Dacă unul se ameliorează după medicament, iar celălalt se agravează, este efectul medicamentului sau diferența de la care au pornit? Aceasta nu este o scenă istorică, ci un experiment de gândire; dar descrie exact problema medicilor care, la sfârșitul anilor 1940, au început să încerce sistematic chimioterapia.

Medicul care a transformat această întrebare într-o cifră, David A. Karnofsky, s-a născut la Los Angeles pe 28 martie 1914 și a primit diploma de medic la Stanford în 1940. În același an, ca medic rezident la Laboratorul Huntington de Cercetare a Cancerului al Harvardului, a început cercetarea clinică a cancerului. În 1942 a început să studieze efectele biologice ale gazului muștar la Laboratorul Biologic Mount Desert Island din Maine; după ce a trecut la serviciul armatei care se ocupa de agenți chimici, l-a interesat azotiprita (mecloretamina). Povestea aceasta am rezervat-o pentru 1942-43; aici ținem doar capătul firului. Potrivit The ASCO Post, în 1945 a trecut la comandantul său C. P. Rhodes, la spitalul de cancer din New York, și a început, împreună cu Joseph H. Burchenal, ceea ce este descris ca primul program clinic organizat de chimioterapie din țară.

Unsprezece trepte: de la 100 la 0

Scala descrie ce poate face un pacient pe unsprezece trepte între o sută și zero, din zece în zece. Pe scurt: 100 înseamnă „normal, fără acuze”; 90 și 80 activitate normală, cu efort sau cu simptome minore; 70 se îngrijește singur, dar nu poate munci normal; 60 și 50 are nevoie de ajutor ocazional sau frecvent; 40 și 30 are nevoie de îngrijire specială, se are în vedere internarea; 20 foarte bolnav, necesită tratament de susținere; 10 boală gravă cu progresie rapidă; 0 sfârșitul vieții.

Scopul ei, așa cum îl descriu sursele, era să le permită medicilor să judece mai obiectiv dacă un pacient poate suporta chimioterapia; de asemenea, să clasifice pacienții după pierderea de funcție, să compare tratamentele și să urmărească evoluția bolii. Ca rezumat conceptual: măsura nu mărimea tumorii, ci pacientul.

Reducerea celor unsprezece trepte la cinci

Pasul următor a fost să se facă scala suficient de simplă încât să o poată folosi grupurile de studii clinice. C. Gordon Zubrod, care a început primul grup cooperativ al Institutului Național al Cancerului, și colegii săi au publicat în 1960 în Journal of Chronic Diseases (volumul 11, paginile 7-33) un studiu care compara azotiprita și tiofosforamida; nota istorică a NRG Oncology consideră această lucrare precursoarea stării de performanță ECOG. Scala ECOG s-a impus apoi în 1982, odată cu publicarea ei de către Oken și colegii în American Journal of Clinical Oncology (volumul 5, numărul 6, paginile 649-655).

Scala ECOG merge de la 0 la 5: 0 pe deplin activ; 1 limitat în munca grea, dar în stare de muncă ușoară; 2 se îngrijește singur, dar nu poate munci, este în picioare mai mult de jumătate din orele de veghe; 3 autoîngrijire limitată, în pat sau în fotoliu jumătate sau mai mult din orele de veghe; 4 total dependent; 5 sfârșitul vieții. O sursă dă o echivalență aproximativă, validată la pacienți cu cancer pulmonar: ECOG 0 corespunde aproximativ cu Karnofsky 90-100, 1 cu circa 70-80, 2 cu circa 50-60, 3 cu circa 30-40 și 4 cu circa 10-20 (Buccheri și colab. 1996; nu am citit textul original). Schema de mai jos arată această echivalență; treptele sunt aproximative, nu exacte.

O cifră, o poartă

Starea de performanță este azi unul dintre cele mai folosite criterii de eligibilitate în studiile clinice. Un grup de lucru comun al ASCO și Friends of Cancer Research a arătat în 2021 (Clinical Cancer Research, online 9 februarie 2021, prima autoare Allison Magnuson) că aceste criterii sunt subiective și expuse părtinirii investigatorului și că criteriile restrictive fac participanții la studii diferiți de populația reală de pacienți. Grupul a concluzionat că extinderea criteriilor „poate fi justificată în multe cazuri”. Într-o simulare, când proporția participanților cu ECOG 2 era mică, efectul asupra raportului de risc și asupra puterii a rămas modest, chiar dacă acești pacienți nu aveau niciun beneficiu din tratament.

Cum sunt folosite aceste scale în Turcia?

Nu am putut ajunge la date verificate despre istoria sau nivelul de utilizare al acestor scale în Turcia; această parte este o concluzie generală. Scalele sunt independente de țară și acceptate în comun în studiile internaționale. Concluzia practică pentru un pacient sau o rudă este aceasta: „ce pot face azi acasă?” este o informație concretă de discutat cu medicul; acest text nu este un sfat, ci o aducere aminte istorică.

Acest text este ziua 113 din seria „365 de zile de istorie a cancerului”. Scala Karnofsky și starea de performanță ECOG derivată din ea fac parte din limba comună a tratamentului cancerului și a studiilor clinice. Textul a fost pregătit dintr-o perspectivă istorico-populară; nu conține diagnostic sau recomandare de tratament, consultați medicul pentru propria sănătate. Informațiile se sprijină pe articole primare și surse secundare de încredere; detaliile care se sprijină doar pe surse secundare sunt marcate în notele de verificare a faptelor.