Tratamentul hormonal pentru cancerul de prostată – 2

În a doua parte a articolului nostru despre tratamentul hormonal în cancerul de prostată vom discuta medicamentele numite antiandrogeni. Hormonii androgeni, care au un rol esențial în creșterea și multiplicarea celulelor prostatei, acționează legându-se de proteinele numite receptori androgenici de pe suprafața celulelor prostatei. Antiandrogenii împiedică legarea androgenilor de acești receptori.

Medicamentele din acest grup utilizate cel mai frecvent sunt Flutamide (Eulexin) și Bicalutamide (casodex).

Sunt utilizate sub formă de comprimate administrate zilnic. Antiandrogenii nu sunt folosiți de obicei singuri. Frecvent sunt adăugați când eficacitatea agoniștilor LHRH scade. De asemenea, când sunt utilizați cu agoniști LHRH, pentru protecția împotriva fenomenului de flare tumoral sunt administrați timp de câteva săptămâni.

În plus, antiandrogenii pot fi utilizați și ca tratament hormonal de primă linie, alături de orhiectomie sau agoniști LHRH. Această metodă se numește blocadă androgenică combinată .

Dacă la un pacient cu cancer de prostată antiandrogenul începe să nu mai funcționeze, întreruperea temporară a tratamentului antiandrogenic poate opri creșterea cancerului pentru scurt timp. Numim acest fenomen efectul retragerii antiandrogenului . Cauza acestuia nu este încă lămurită.

Enzalutamide (Xtandi)

Este o metodă de tratament antiandrogenic de nouă generație. În mod normal, când androgenii se leagă de receptorii lor, receptorul trimite centrului de control al celulei un semnal de creștere și diviziune. Enzalutamide blochează acest semnal. Este utilizată sub formă de comprimate administrate zilnic. Enzalutamide poate fi benefică la bărbații cu cancer de prostată rezistent la chirurgie. În multe studii medicamentoase, pacienții bărbați au fost tratați cu un agonist LHRH. Totuși, nu există informații clare despre efectul său la bărbații cu niveluri de testosteron care nu au suferit o intervenție chirurgicală.

Posibilele efecte adverse ale tratamentelor hormonale

Orhiectomia și agoniștii și antagoniștii LHRH au efecte adverse similare din cauza reducerii nivelului de testosteron.

Aceste efecte adverse sunt;

• Dorință sexuală redusă sau absentă
• Impotență
• Micșorarea penisului și testiculelor
• Bufeuri care se ameliorează sau dispar în timp
• Sensibilitate a sânilor și creșterea țesutului mamar
• Osteoporoză (subțierea oaselor) care poate provoca fracturi
• Anemie (număr scăzut de globule roșii)
• Slăbiciune mentală
• Pierderea masei musculare
• Creștere în greutate
• Oboseală
• Colesterol crescut
• Depresie

Unele cercetări au arătat că riscul de hipertensiune arterială, diabet, accident vascular cerebral, infarct și deces prin boli de inimă este crescut la bărbații care primesc tratament hormonal. Totuși, nu toate cercetările pe această temă au putut confirma acest lucru.

Antiandrogenii au efecte adverse similare. Diferența principală față de agoniștii și antagoniștii LHRH și orhiectomie este că antiandrogenii au mai puține efecte adverse sexuale. Când aceste medicamente sunt utilizate singure, dorința sexuală și erecția se mențin de obicei. Totuși, când sunt administrate unui bărbat tratat cu agoniști LHRH, diareea este principalul efect advers.

Abiraterone poate provoca dureri articulare sau musculare, hipertensiune arterială, acumulare de lichide în organism, bufeuri, probleme gastrice și diaree.

Enzalutamide poate provoca diaree, oboseală și agravarea bufeurilor. Acest medicament produce și unele efecte adverse asupra sistemului nervos: amețeli și, rar, paralizie. Bărbații care iau acest medicament sunt predispuși la leziuni cauzate de căderi.

Majoritatea efectelor adverse provocate de tratamentele hormonale pot fi prevenite sau tratate.

De exemplu, 

• Antidepresivele și alte medicamente pot ajuta adesea la ameliorarea bufeurilor.
• Multe medicamente pot avea un efect preventiv și terapeutic împotriva osteoporozei.
• Depresia poate fi tratată cu antidepresive sau consiliere psihologică.
• Exercițiul fizic poate ajuta la reducerea efectelor adverse precum oboseala, creșterea în greutate, pierderea osoasă și pierderea musculară.