Umbra lungă a Hiroshimei: cum a revenit radiația sub formă de leucemie și tumori solide, 1945-1952
În acest articol
Umbra lungă a Hiroshimei: cum a revenit radiația sub formă de leucemie și tumori solide, 1945-1952
În ziua 118 am văzut că molecula eredității este ADN-ul; ca să întrebi când, la ce doză și cum se transformă o leziune în cancer, molecula aceasta trebuia mai întâi cunoscută. Astăzi privim întrebarea nu printr-un laborator, ci prin istoria unui oraș: zeci de mii de oameni expuși, într-o singură dimineață, unei doze de radiație măsurabile. Textul povestește ce a învățat urmărirea acestor oameni despre cancer, ce nu a putut învăța și care a fost prețul etic al urmăririi înseși. În zilele 92 și 95 am văzut cele două fețe ale radiației, vindecătoare și vătămătoare; aici a doua față este măsurată într-un singur eveniment și într-o populație mare.
6 și 9 august 1945
În dimineața de 6 august 1945, în jurul orei locale 08.15-08.16, o bombă cu uraniu a explodat deasupra Hiroshimei. Trei zile mai târziu, pe 9 august, la ora 11.02, o bombă cu plutoniu a explodat deasupra Nagasakiului. Potrivit unui raport de la Los Alamos, puterea exploziilor a fost de aproximativ 15 kilotone echivalent TNT pentru Hiroshima și de aproximativ 21 pentru Nagasaki; cifra pentru Hiroshima a fost estimată prin metode indirecte, nu măsurată direct, și are o incertitudine de circa 20 la sută.
Nu există o singură cifră pentru pierderea de vieți din primele săptămâni și luni. Radiation Effects Research Foundation (RERF) dă pentru primele două-patru luni un interval de 90.000-166.000 la Hiroshima și de 60.000-80.000 la Nagasaki; populațiile orașelor erau de circa 340.000-350.000, respectiv 250.000-270.000. Alte surse dau intervale mai înguste sau diferite (vezi fact-check). Acest text nu discută bombardamentul în sine. Întrebarea istoriei medicinei este mai îngustă: ce au trăit supraviețuitorii de-a lungul anilor și ce se poate învăța din asta despre cancer?
Un medic observă un exces
Potrivit paginii RERF despre leucemie, medicul din Hiroshima Takuso Yamawaki a început, la sfârșitul anilor 1940, să vadă în practica sa clinică un număr neobișnuit de cazuri de leucemie. Observația a dus la un registru al leucemiei și la primele rapoarte despre un risc crescut, la începutul anilor 1950. Unul dintre rapoartele consemnate este articolul lui Folley, Borges și Yamawaki din 1952, în American Journal of Medicine, „Incidence of leukemia in survivors of the atomic bomb in Hiroshima and Nagasaki, Japan” (volumul 13, nr. 3, pp. 311-321). Nu am putut citi textul integral al acestui articol; documentele RERF îl citează în contextul în care cea mai mare parte a excesului de leucemie a apărut „chiar înainte de începutul Life Span Study”. Pagina nu pretinde că ar fi fost primul raport, iar eu nu scriu „primul”.
Instituția creată ca să urmărească
În noiembrie 1946, secretarul Marinei SUA, James Forrestal, i-a cerut președintelui Truman ca National Academy of Sciences-National Research Council să întreprindă „un studiu de lungă durată, continuu” al efectelor biologice și medicale ale bombei atomice asupra omului; Truman a aprobat la 26 noiembrie 1946. Programul a început la începutul lui 1947 sub numele Atomic Bomb Casualty Commission (ABCC). Participarea oficială a Japoniei a început în 1948. În 1975, ABCC a devenit fundația comună SUA-Japonia RERF.
Coloana vertebrală a lucrării, Life Span Study (LSS), se sprijină pe un chestionar despre expunere atașat recensământului japonez din 1950; urmărirea stării vitale a început la 1 octombrie 1950. Cohorta totală are circa 120.000 de persoane: aproximativ 94.000 de supraviețuitori și aproximativ 27.000 de persoane neexpuse, de comparație. Analizele de cancer folosesc 105.427 de persoane cu doză de radiație cunoscută. Este una dintre cele mai lungi și mai bine documentate urmăriri populaționale din istoria medicinei; o mare parte din ce știm despre relația cancerului cu doza și cu timpul vine de aici.
Doză, risc relativ și latență
Gray (Gy) este unitatea dozei de radiație absorbite de un țesut. „Riscul relativ în exces” (ERR) spune cu cât este mai mare riscul de boală la cei expuși decât la cei neexpuși: un ERR de 0,5 înseamnă o creștere de 50 la sută. O creștere relativă trebuie citită împreună cu numărul absolut: la leucemie creșterea relativă este mare, iar numărul absolut mic.
Latența este intervalul dintre expunere și apariția bolii. Avertismentul „doză și întârziere” pe care l-am văzut în ziua 105 la șoarecii lui Lacassagne este măsurat aici pe o populație umană: la leucemie intervalul este de ani, la tumorile solide de decenii.
Întâi leucemia, apoi tumorile solide
Potrivit RERF, leucemia a fost cel mai timpuriu dintre efectele tardive: cazurile în exces au început la aproximativ doi ani după expunere, au atins vârful la 6-8 ani, adică în jurul anilor 1951-1953, iar astăzi aproape nu mai există exces. Între 1950 și 2000, la 49.204 de persoane cu o doză în măduva osoasă de cel puțin 0,005 Gy, au fost consemnate 204 pierderi de vieți din cauza leucemiei; 94 dintre ele (46 la sută) sunt atribuite radiației. Ponderea crește cu doza: 72 la sută în intervalul 1,0-2,0 Gy, 6 la sută în intervalul 0,005-0,1 Gy. La un supraviețuitor tipic, cu doză medie de circa 0,2 Gy, riscul de leucemie pe parcursul vieții crește de la aproximativ 7 la aproximativ 10 la 1.000; riscul relativ este de circa 1,5. Leucemia mieloidă acută și cronică și leucemia limfoblastică acută au fost crescute; pentru leucemia limfocitară cronică și leucemia cu celule T a adultului nu s-a putut arăta o creștere.
Povestea tumorilor solide este alta. Raportul 12 al LSS, al lui Pierce și colaboratorilor, din 1996 (urmărire 1950-1990), a găsit aproximativ 420 de pierderi de vieți în exces din cauza cancerului, dintre care circa 85 prin leucemie. Autorii notează că excesul de tumori solide seamănă mai degrabă cu o creștere pe tot parcursul vieții a riscului natural de cancer specific vârstei decât cu o creștere trecătoare: în ultimii cinci ani de urmărire a apărut circa 25 la sută din exces, iar la cei expuși în copilărie circa 50 la sută. La leucemie, dimpotrivă, excesul se concentrase în primii 15 ani. Raportul 14 al lui Ozasa și colaboratorilor (1950-2003; 86.611 persoane) consemnează 10.929 de pierderi de vieți prin tumori solide dintr-un total de 50.620; în modelul liniar ERR este 0,47 pe gray (interval de încredere 95 la sută 0,38-0,56). RERF afirmă în general că circa 10 la sută din tumorile solide pot fi atribuite radiației.
Prețul: supraviețuitori studiați, dar netratați, și limitele lecțiilor
Am aflat dintr-o recenzie de carte că ABCC i-a urmărit pe supraviețuitori, dar nu le-a oferit îngrijire medicală: recenzia Kirkus a cărții Suffering Made Real a istoricei Susan Lindee relatează că ABCC a studiat supraviețuitorii aproape trei decenii fără să-i trateze și că volumul numește această activitate „știință colonială”. Nu am citit cartea personal, așa că nu construiesc o afirmație detaliată pe ea, dar păstrez vizibilă întrebarea etică: cunoașterea se produce într-o comunitate, îngrijirea se acordă în altă parte.
Nu separați doza de context. Dozele LSS au fost doze unice, mari, pe întregul corp; dozele imagisticii diagnostice sunt mult mai mici. La doze mici incertitudinea este mare: pentru leucemie, ERR la 0,1 Gy este 0,15, iar intervalul de încredere include zero (-0,01 până la 0,31). Aceste date nu dau direct riscul individual al unei radiografii sau al unui CT; o inferență ar cere un calcul separat, specific dozei. Iar contrariul este la fel de adevărat: radioterapia, aplicată măsurat și țintit, așa cum am văzut în zilele 92-95, rămâne unul dintre stâlpii tratamentului cancerului.
Ce rămâne
- O relație la nivel de populație, crescătoare cu doza, între doza de radiație și riscul de leucemie și de tumori solide
- Ideea de latență: câțiva ani la leucemie, decenii la tumorile solide
- Datele lungi de urmărire pe care se sprijină limitele de radioprotecție
Ce a căzut sau a fost limitat
- Așteptarea că efectul radiației se epuizează repede (creșterea la tumorile solide pare să dureze toată viața)
- Pretenția de a da cifre exacte la doze mici (incertitudinea este mare)
- Considerarea cunoașterii singure ca suficientă: urmărirea însăși a adus întrebări etice
De la bombardamente la vârful leucemiei. Axa acoperă anii 1945-1953; reperele marchează intervale de doi ani. Casetele roșii arată expunerea și rezultatul ei, cele verzi ABCC și urmărirea, cea portocalie raportul timpuriu. Scara este aproximativă; anul 1975 (RERF) rămâne în afara axei.
Partea acestor date care a ajuns la noi
Nu am găsit o sursă verificată despre când și cum au intrat datele de la Hiroshima și Nagasaki în practica de radioprotecție din Turcia, așa că nu dau nicio dată sau instituție. Inferența generală este aceasta: limitele de doză și regulile de protecție ale unei practici de radiologie, medicină nucleară sau radioterapie dintr-un spital se sprijină astăzi pe estimări de risc derivate din urmăriri populaționale de acest fel. Detaliile istoriei turcești vor fi tratate, cu surse, în blocul dedicat Turciei din serie.
Din 1945 până astăzi
Ce s-a confirmat și ce se contrazice
- Cifrele pierderii de vieți: RERF dă 90.000-166.000 pentru Hiroshima și 60.000-80.000 pentru Nagasaki în 2-4 luni. AtomicArchive dă, fără sursă, 80.000-140.000 pentru Hiroshima și 74.000 pentru Nagasaki; pagina National Park Service dă circa 80.000 de pierderi imediate de vieți la Hiroshima și peste 100.000 în lunile următoare, iar la Nagasaki 40.000-75.000 imediate. Diferențele de acoperire și de dată pot explica incertitudinea; am folosit intervalul RERF.
- Ora exploziei: 08.15 este folosită curent; National Park Service dă 08.16.02. Am scris „în jur de 08.15-08.16”.
- Puterea: raportul Los Alamos LA-8819: Hiroshima circa 15 kt (incertitudine exterioară circa 20 la sută), Nagasaki circa 21 kt (circa 10 la sută). Anul raportului nu figura în pagina de catalog; nu l-am scris. Pentru Hiroshima nu există date directe.
- Începutul ABCC: glosarul RERF spune „înființată în 1946”; introducerea PNAS din 1998 dă începutul programului la începutul lui 1947; participarea oficială a Japoniei, 1948. Am scris cele trei date ca evenimente separate.
- Yamawaki: RERF dă numele său și „sfârșitul anilor 1940”; nu există un an exact. Autorii primului raport nu sunt numiți pe pagina RERF.
- Folley, Borges, Yamawaki 1952: datele bibliografice (Am J Med 13(3):311-321; doi:10.1016/0002-9343(52)90285-4) provin din pagina de catalog; rezumatul și textul integral nu le-am putut citi.
- Mărimile cohortei: diferă între rapoarte: 86.572 în Raportul 12 și 86.611 în Raportul 14 de supraviețuitori cu doză cunoscută; LSS în total circa 120.000 (120.321); 105.427 în analizele de cancer. Cifrele aparțin unor submulțimi diferite.
- Cifrele din Raportul 12: circa 420 de cancere în exces, 85 leucemie; sursa este rezumatul de pe pagina RERF. Articolul însuși nu l-am citit.
- Lindee: prin recenzia Kirkus; cartea nu a fost citită. Formularea „nu a tratat” provine din recenzie, nu este o citare directă din carte.
- Doza la leucemie: ERR de 0,15 la 0,1 Gy (IÎ -0,01 până la 0,31) este din Raportul 14; riscul tipic pe viață „de la 7 la 10 la 1.000” din pagina RERF.
- Netratate în acest text: cei expuși în uter, detaliile despre cancerul de sân și de tiroidă, efectele ereditare, Insulele Marshall și alte evenimente nucleare. Pot fi tratate separat în zilele următoare.
Publicația care a ridicat secretul: iperita cu azot (1946)
După Hiroshima iese la lumină un alt secret al acelorași ani: când a fost publicat efectul iperitei cu azot asupra limfomului, pe care l-am văzut în zilele 115 și 116, ce s-a spus și ce nu s-a putut spune? Voi verifica datele și sursele înainte de a scrie.
Nota autorului: Ceea ce am încercat cel mai mult să evit în acest text a fost să folosesc un set de date ca mângâiere sau ca acuzație. Cifrele provin dintr-o singură expunere cu doză mare; transferul lor către dozele medicale actuale este o sarcină separată. Rapoartele și articolul lui Folley nu le-am citit în sursa primară; relatarea se sprijină pe paginile RERF, pe introducerea PNAS din 1998 și pe surse secundare.
Surse și lecturi suplimentare
- Folley JH, Borges W, Yamawaki T. Incidence of leukemia in survivors of the atomic bomb in Hiroshima and Nagasaki, Japan. Am J Med 1952;13(3):311-321. doi:10.1016/0002-9343(52)90285-4. (Articol necitit; citarea provine din pagina de catalog.)
- Radiation Effects Research Foundation. Paginile „Leukemia Risks among Atomic-bomb Survivors” și „Frequently Asked Questions”; articolul de glosar „Atomic Bomb Casualty Commission (ABCC)” (rerf.or.jp).
- Pierce DA, Shimizu Y, Preston DL, Vaeth M, Mabuchi K. Life Span Study Report 12, Part I (cancer, 1950-1990). Radiat Res 1996;146:1-27 (pagina-rezumat RERF; titlul prescurtat aici).
- Ozasa K, Shimizu Y, Suyama A, et al. Life Span Study Report 14, 1950-2003: an overview of cancer and noncancer diseases. Radiat Res 2012;177(3):229-243 (citit în versiunea publicată de RERF; titlul prescurtat aici).
- Dowling JE. Introduction (simpozionul „The Atomic Bomb Casualty Commission in retrospect”). PNAS 1998 (PMC33855).
- Los Alamos National Laboratory. Yields of the Hiroshima and Nagasaki nuclear explosions, LA-8819 (înregistrarea OSTI 1489669).
- Mukherjee S. Împăratul tuturor bolilor / The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner, 2010. (Nu a fost verificat separat pentru acest text.)
Acest text este ziua 119 din seria „365 de zile de istorie a cancerului” și povestește istoria riscului de cancer legat de radiație. Este conținut istoric-popular și nu constituie recomandare de diagnostic sau tratament. Pentru deciziile privind sănătatea dumneavoastră, consultați medicul. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină doar pe o sursă secundară sunt marcate în notele de verificare a faptelor.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
