Abirateronă, corticosteroid și olaparib: aprobare FDA în cancerul de prostată cu mutație BRCA

În acest articol
Pentru pacienții cu mutație BRCA (BRCAm) și cancer de prostată metastatic rezistent la castrare, medicamentul olaparib (Lynparza, AstraZeneca), asociat cu abirateronă și prednison (sau prednisolon), a primit aprobarea FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) la 31 mai 2023. Eligibilitatea pentru acest tratament trebuie stabilită printr-un test genetic care să identifice mutația BRCA. Aprobarea subliniază și importanța utilizării de rutină a testelor genetice în cancerul de prostată avansat.
Progresele științifice din medicină pot influența considerabil viața pacienților. Adesea, ele iau forma aprobării unui nou medicament sau tratament. Aprobarea FDA documentează siguranța și eficacitatea acestor medicamente și terapii. Astăzi prezentăm un asemenea exemplu: aprobarea de către FDA a asocierii olaparibului cu abirateronă și prednison (sau prednisolon) pentru cancerul de prostată metastatic rezistent la castrare, cu mutație BRCA.
Privire de ansamblu asupra tratamentului cancerului de prostată metastatic rezistent la castrare
Cancerul de prostată metastatic rezistent la castrare (mKDPK) reprezintă un stadiu avansat al bolii. Cancerul s-a răspândit în alte regiuni ale organismului, de obicei în oase și ganglioni limfatici (metastaze ). În plus, expresia "rezistent la castrare" înseamnă că boala nu mai răspunde la tratamentele hormonale standard (terapie de deprivare androgenică = ADT). Aceste tratamente urmăresc de obicei reducerea nivelului hormonilor masculini (androgenilor) din organism, deoarece aceștia susțin creșterea celulelor canceroase prostatice.
Probabilitatea progresiei cancerului de prostată la stadiul mKDPK diferă între pacienți și depinde, în general, de stadiul bolii, agresivitate și răspunsul la tratament. Unele cancere de prostată precoce, de grad scăzut, cresc lent și necesită monitorizare pe tot parcursul vieții, astfel că majoritatea acestor pacienți nu ajung la mKDPK. Cancerele mai agresive sau mai avansate au însă o probabilitate mai mare de progresie la mKDPK, mai ales dacă nu răspund la tratament. În general, aproximativ 10-20% dintre bărbații cu cancer de prostată ajung în timp la stadiul mKDPK. Găsirea unor opțiuni terapeutice eficiente pentru acești pacienți este, așadar, esențială.
În tratamentul mKDPK se utilizează de obicei terapia de deprivare (reducere) androgenică (ADT), împreună cu alte tratamente. Simplu spus, aceasta urmărește scăderea hormonilor masculini din organism, deoarece androgenii susțin creșterea celulelor canceroase prostatice. Metoda este recomandată în special majorității persoanelor cu cancer de prostată.
Fiind vorba despre o boală avansată, în tratamentul acestor pacienți sunt utilizate frecvent medicamente de nouă generație, precum abiraterona, apalutamida, docetaxelul sau enzalutamida, adăugate la ADT.
Aprobarea FDA bazată pe studiul PROpel
În PROpel, 796 de pacienți cu mKDPK au fost randomizați pentru a primi olaparib și abirateronă sau abirateronă și placebo, precum și prednison ori prednisolon. Pacienții trebuiau să fi efectuat anterior orhiectomie; dacă nu, primeau analogi ai hormonului eliberator de gonadotropine (GnRH). Orhiectomia este intervenția chirurgicală prin care testiculele sunt îndepărtate complet.
Pacienții care primiseră anterior tratament sistemic pentru mKDPK nu au fost incluși, dar a fost permisă administrarea anterioară de docetaxel pentru cancerul de prostată metastatic sensibil hormonal. Randomizarea a fost stratificată după localizarea metastazelor și utilizarea anterioară a docetaxelului. Toate probele clinice disponibile au fost testate retrospectiv cu FoundationOne CDx și FoundationOne Liquid CDx (Foundation Medicine, Inc.) pentru determinarea statusului mutației BRCA.
Subiect asociat: Importanța testelor genetice și genomice pentru toți pacienții cu cancer
Rezultatele
Olaparib plus abirateronă au demonstrat un avantaj semnificativ în privința supraviețuirii fără progresie radiologică (rPFS) față de placebo și abirateronă.
- Graficul din stânga arată distribuția pacienților. Cei cu BRCAm reprezintă 11% din întregul grup, iar cei fără BRCAm reprezintă 89%.
- Graficul din mijloc arată modificarea riscului de deces la pacienții cu BRCAm. Adăugarea olaparibului a redus riscul de deces cu 70%.
- Graficul din dreapta arată modificarea riscului de deces la pacienții fără BRCAm. Adăugarea olaparibului a redus riscul de deces cu 8%.

În cazul pacienților care reprezentau 11% din întregul grup și aveau BRCAm, în număr de 85, mediana rPFS nu a putut fi determinată în grupul cu olaparib și abirateronă, iar în grupul cu placebo și abirateronă a fost de 8 luni (95% CI: 6, 15). La acești pacienți, adăugarea olaparibului a redus riscul de deces cu 70% (raport de hazard pentru supraviețuirea globală 0,30; 95% CI: 0,15, 0,59).
În cazul pacienților care reprezentau 89% din întregul grup și nu aveau BRCAm , în număr de 711, adăugarea olaparibului a redus riscul de progresie cu 23% și riscul de deces cu 8%.
Aceste rezultate arată că îmbunătățirea supraviețuirii fără progresie observată în întregul grup a provenit în principal de la pacienții cu BRCAm.
La pacienții care au primit olaparib și abirateronă, cele mai frecvente (la 10% sau mai mult) reacții adverse au fost anemia (48%), oboseala (38%), greața (30%), diareea (19%), scăderea apetitului (16%), limfopenia (14%), amețeala (14%) și durerea abdominală (13%). Șaptezeci și doi de pacienți (18%) au avut nevoie de cel puțin o transfuzie de sânge, iar 46 (12%) au necesitat mai multe transfuzii.
Doza recomandată de olaparib este de 300 mg administrate oral de două ori pe zi, cu sau fără alimente. Doza recomandată de abirateronă este de 1000 mg oral o dată pe zi. Alături de abirateronă trebuie administrate oral 5 mg de prednison sau prednisolon de două ori pe zi. Pacienții trebuie să primească și un analog GnRH concomitent sau să fi efectuat anterior orhiectomie bilaterală.
Această aprobare reprezintă un progres important în tratamentul cancerului de prostată metastatic rezistent la castrare, cu mutație BRCA. Rezultatele arată eficacitatea noii asocieri în special la pacienții cu mutație BRCA. Totuși, ca orice medicament, asocierea olaparibului, abirateronei și prednisonului are reacții adverse, iar opțiunile cele mai potrivite trebuie evaluate de medicul fiecărui pacient. Este un progres care influențează viața pacienților și oferă o nouă speranță în lupta împotriva cancerului. Considerăm că asemenea progrese științifice au un rol esențial în dezvoltarea unor metode mai eficiente de combatere a bolii.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.