Ascensiunea radiofarmaceuticelor în cancerul de prostată – noi terapii atomice

Terapia atomică sau terapia moleculară , denumiri folosite și pentru tratamentele cu radiofarmaceutice, atrag în ultimii ani un interes tot mai mare în tratarea cancerului de prostată . Acest interes reînnoit a îmbunătățit semnificativ rezultatele tratamentului la pacienți, iar cercetările din domeniu au un caracter revoluționar. Deși radiofarmaceuticele sunt folosite de mult timp în cancerul de prostată, mai sunt multe de învățat despre acești agenți. Evoluțiile recente sugerează că potențialul acestei modalități terapeutice abia începe să fie descoperit.

Ce este un radiofarmaceutic?

Radiofarmaceuticele sunt agenți care conțin substanțe radioactive și sunt utilizați pentru imagistică medicală sau tratament. Aceste medicamente vizează anumite celule ori țesuturi și permit transportul radiațiilor în regiunile respective. În tratarea cancerului sunt folosite în special pentru a controla boala sau a ameliora simptomele prin iradierea directă a celulelor tumorale.

Aceste tratamente sunt numite „atomice” sau „moleculare” deoarece substanțele radioactive sunt utilizate țintit la nivel atomic. Radiofarmaceuticele vizează anumite molecule, precum PSMA de pe celulele cancerului de prostată, sau anumite celule, transportând radiația către tumori. Procesul afectează direct tumorile prin interacțiuni moleculare, de unde și denumirea de terapie atomică sau moleculară.

Istoria radiofarmaceuticelor: primii pași

Radiofarmaceuticele au o istorie îndelungată în gestionarea cancerului de prostată. Agenți precum clorura de stronțiu-89 (Metastron) și samariu-153 (Quadramet) au fost folosiți mulți ani pentru tratarea durerii în cancerul de prostată. Ambii au fost aprobați de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) în anii 1990, însă samariu-153 a fost ulterior retras de pe piață.

2 aprobări FDA:

• În 2013, FDA a aprobat, pentru tratarea pacienților cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare (CPRCm) și metastaze osoase simptomatice, dar fără metastaze viscerale, radiu-223 (Xofigo).
• În 2022, lutețiu Lu 177 vipivotide tetraxetan (177Lu-PSMA-617, Pluvicto) a fost aprobat pentru pacienții cu mCRPC PSMA-pozitiv, după tratamente cu un inhibitor al căii receptorului androgenic (ARPI) și chimioterapie pe bază de taxani.

Mecanismul de acțiune al terapiilor moleculare țintite cu radionuclizi

Lutețiu Lu 177 vipivotide tetraxetan se leagă de antigenul membranar specific prostatei (PSMA), prezent pe celulele cancerului de prostată, pentru a permite atât vizualizarea, cât și distrugerea celulelor tumorale.

Peptidele radioactive administrate intravenos în cadrul tratamentului (lutețiu Lu 177 vipivotide tetraxetan) se fixează pe celulele canceroase vizate, emit cantități mari de radiație și pot distruge aceste celule. Pacienții pot avea nevoie de spitalizare pentru câteva zile după tratament. De obicei sunt necesare 4-6 cicluri.

Terapiile țintite pe PSMA: eficacitate și siguranță

În ultimii ani, interesul pentru radiofarmaceutice a renăscut, mai ales prin aprobarea PSMA-617 (Lu 177) . Terapia cu radioliganzi țintiți pe PSMA a îmbunătățit supraviețuirea globală la pacienții cu progresie a cancerului în pofida unor tratamente avansate, precum terapia hormonală și docetaxelul. Terapiile țintite pe PSMA sunt, de asemenea, mai bine tolerate decât chimioterapia. Principalele efecte secundare includ uscăciunea gurii și toxicitatea medulară, în timp ce greața, vărsăturile și neuropatiile frecvente în chimioterapie nu se observă, în general, cu aceste tratamente.

Tratamentul provoacă de obicei toxicitate hematologică ușoară, adică scăderea valorilor hemogramei. Deși primesc adesea tratament în ultimele etape ale bolii, pacienții își pot păstra calitatea vieții și pot petrece timp cu familia. Totuși, unii pot dezvolta rezistență la 177Lu-PSMA-617 sau pot prezenta răspunsuri mixte. De asemenea, administrarea necesită prudență mai ales la pacienții cu risc de afectare renală.

Abordarea multidisciplinară și siguranța tratamentului

Administrarea sigură a terapiilor cu radiofarmaceutice necesită o abordare multidisciplinară. După tratament, în special după încheierea perfuziei, interacțiunile cu alte persoane trebuie limitate. Motivul îl reprezintă componentele radioactive ale terapiilor precum 177Lu-PSMA-617 și instrucțiunile detaliate de siguranță stabilite de FDA. Colaborarea necesară între specialiști în oncologie medicală, medicină nucleară și radiologie intervențională poate îngreuna uneori coordonarea îngrijirii. De aceea, planificarea care implică toate echipele este foarte importantă pentru siguranța radiologică și desfășurarea fără probleme a tratamentului.

Noi agenți și combinații: studii promițătoare pentru viitor

Cercetătorii continuă să studieze intens noi radionuclizi și liganzi pentru a crește succesul unor agenți precum PSMA-617. Actiniu-225 și alți radionuclizi noi, precum plumb-212, sunt testați împreună cu liganzi mai eficienți, capabili să vizeze mai bine celulele tumorale. ESMO 2024 a găzduit prezentarea unui studiu care a arătat că noul radiofarmaceutic 177Lu-PNT2002 întârzie progresia bolii la pacienții cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare (CPRCm). Astfel de terapii combinate au potențialul de a prelungi supraviețuirea.

În plus, studiul PEACE-3, care investighează asocierea radiului-223 cu enzalutamidă și agenți de protecție osoasă la pacienți cu CPRCm și metastaze osoase, a obținut rezultate promițătoare pentru supraviețuirea fără progresie radiologică și supraviețuirea globală. Aceste rezultate arată că noi opțiuni terapeutice eficiente sunt aproape de a deveni disponibile, mai ales pentru pacienții cu metastaze osoase.

• V-ar putea interesa: Oncologii turci stabilesc un plan pentru cancerul de prostată nou diagnosticat în stadiul 4

Importanța utilizării timpurii: noi studii clinice

Crește și interesul pentru utilizarea radiofarmaceuticelor mai devreme în tratamentul cancerului de prostată. Studiul UpFrontPSMA a arătat că asocierea 177Lu-PSMA-617 cu docetaxel și deprivare androgenică îmbunătățește rezultatele clinice la pacienți cu cancer de prostată metastatic hormonosensibil (CPHSm) nou diagnosticat. Au fost înregistrate și scăderi semnificative ale antigenului specific prostatic (PSA). Rezultatele arată potențialul utilizării radiofarmaceuticelor într-o etapă mai timpurie.

Viitorul radiofarmaceuticelor: mai sunt multe de învățat

Încă nu avem suficiente date despre riscul de afectare renală pe termen lung al radiofarmaceuticelor și este clar că avem nevoie de cercetări suplimentare. Înțelegerea mai bună a dozelor absorbite la nivel microscopic este esențială pentru creșterea eficacității. Pot spune că progresele obținute în terapiile țintite pe PSMA sunt abia la început și cred că ne așteaptă descoperiri mai mari în acest domeniu.

În concluzie, un lucru este deocamdată clar: radiofarmaceuticele revoluționează tratarea cancerului de prostată. Este evident că în anii următori vom putea oferi speranță mai multor pacienți prin această terapie. Cred că dezvoltarea de noi agenți, utilizarea mai timpurie și abordările multidisciplinare vor permite succesul acestei modalități terapeutice.