Ați auzit despre tragedia L-triptofanului?

Cu numeroase efecte biologice și fiziologice asupra sănătății umane, un aminoacid precum L-triptofanul, atunci când este preluat din alimente, se transformă în organism în 5-HTP (5-hidroxitriptofan), apoi în serotonină, melatonină și vitamina B6 (nicotinamidă) și este precursorul multor altor compuși bioactivi.

Hormonii serotonină și melatonină au numeroase efecte în organismul uman asupra psihicului, somnului, temperaturii corporale, echilibrului tensiunii arteriale, sexualității, imunității și sistemului digestiv.

Tragedia L-triptofanului

Focarul de EMS (sindromul eozinofilie-mialgie) a izbucnit pentru prima dată în 1989. EMS este o boală rară, invalidantă, manifestată prin dureri musculare și articulare severe, slăbiciune, umflarea brațelor și picioarelor, febră, erupții cutanate și creșterea eozinofilelor (un tip de globule albe) în sânge.

În decurs de 1 an, Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA le-au fost raportate peste 1500 de cazuri de EMS și douăzeci și opt de decese.

La 5 iulie 1991 s-a raportat că numărul cazurilor înregistrate ajunsese la 1543, iar numărul total al deceselor la 31.

Epidemia de EMS a fost provocată de impuritatea L-triptofanului produs de Showa Denko K.K., un angrosist japonez care era cel mai mare furnizor al producătorilor americani. Documentele adunate au arătat că, în 1988, Showa Denko își dăduse seama că neobținerea L-triptofanului în formă pură determina efecte neidentificate și, prin urmare, potențial dăunătoare și că, drept urmare, începuse să folosească o nouă tulpină bacteriană. Showa Denko nu a informat Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) nici despre producerea L-triptofanului impur, nici despre modificările procesului de producție. FDA avertizase că produsele modificate biotehnologic trebuie testate extensiv înainte de comercializare, însă compania a început să vândă noul produs fără să îl testeze. Pe scurt, Showa Denko ar fi putut îmbunătăți calitatea produsului prin intensificarea filtrării, dar acest lucru ar fi redus cantitatea de produs disponibilă. În loc să intensifice filtrarea, a continuat rapid producția pentru a satisface cererea pieței, iar numeroase persoane au avut de suferit.

Privind în urmă, tabloul este foarte trist: dacă producția de L-triptofan ar fi putut fi supravegheată în mod controlat sau dacă vânzarea sa, care era deja ilegală, ar fi putut fi oprită, aceste vieți nu s-ar fi pierdut și nu ar fi existat persoane rămase cu dizabilități dintre cele 1543 de cazuri. De exemplu, deoarece Sowa Denko omisese etapele de filtrare necesare pentru obținerea unui produs cu L-triptofan pur și sigur, produsul rezultat avea o culoare pătată în loc de culoarea „alb pur” pe care ar fi trebuit să o aibă. Cu toate acestea, cei care îl comercializau în SUA au continuat vânzarea fără să pună sub semnul întrebării diferența de culoare. În urma acestor neglijențe, sănătatea multor persoane a fost afectată.

Care au fost reglementările defectuoase ce au dus la tragedia L-triptofanului?

GMP (Good Manufacturing Practices) este cunoscut în turcă sub denumirea „İyi Üretim Uygulamaları”, adică bune practici de fabricație. În SUA este un sistem de calitate care arată în ce condiții trebuie produse bunurile ce influențează direct sănătatea umană, precum medicamentele, cosmeticele, alimentele și dispozitivele medicale. Motivul folosirii frecvente a CMP în loc de GMP este faptul că litera c înseamnă „Current”, adică actual. Aceasta înseamnă că GMP nu cuprinde standarde stabilite o singură dată. GMP este un sistem verificat continuu, în care lipsurile descoperite sunt adaptate și corectate potrivit condițiilor actuale. GMP este prezent atât în producție, cât și în distribuție. Pe scurt, GMP intervine în toate domeniile pentru a păstra calitatea produsului. Este un ansamblu de sisteme aplicate în toate etapele, de la instruirea personalului responsabil de producție și materiile prime folosite până la ambalare și depozitare.

Cum s-a produs atunci tragedia L-triptofanului în SUA, în pofida tuturor acestor practici?

Cum a ajuns L-triptofanul la consumatorii din SUA, liber și fără rețetă?

Conform Legii federale americane privind alimentele, medicamentele și cosmeticele, medicamentele pentru oameni și animale sunt definite ca:

• Substanțe cu efect de tratare, ameliorare sau prevenire a bolilor
• Substanțe care modifică structura și funcția organismului (de exemplu, accelerează pierderea în greutate sau ajută creșterea părului), care nu sunt alimente.

Potrivit FDA, scopul utilizării unei substanțe determină dacă aceasta este sau nu un medicament. De aceea, și produsele alimentare sau cosmetice sunt clasificate ca medicamente atunci când au aceste efecte asupra sănătății.

În funcție de scopul utilizării: L-triptofanul este clasificat ca „ALIMENT” când este folosit de culturiști pentru dezvoltarea musculară, dar ca „MEDICAMENT” când este folosit pentru tratarea, ameliorarea și prevenirea unor probleme precum depresia, insomnia și durerea din sindromul premenstrual sau pentru suprimarea apetitului, reducerea masei adipoase și modificarea structurii corpului.

Clasificarea L-triptofanului ar fi putut fi stabilită prin testul „scopului utilizării”, dar FDA nu l-a aplicat și, în anii 1960, a inclus suplimentele cu L-triptofan pe lista „Generally Regarded as Safe” (considerate sigure). Substanțele incluse pe lista GRAS sunt considerate sigure de experți și, prin urmare, sunt exceptate de la cerințele privind toleranța din Legea federală privind alimentele, medicamentele și cosmeticele.

Cel mai important factor al acestei decizii a fost prezența naturală a L-triptofanului în sursele alimentare de proteine. În medie, fiecare persoană primea zilnic aproximativ 1-2 g de L-triptofan din aceste surse de proteine, iar aportul natural nu dăuna organismului. În urma deciziei, produsele cu L-triptofan au început să fie fabricate și vândute fără aprobarea FDA.

Cum s-a schimbat în timp perspectiva asupra L-triptofanului

Efectele L-triptofanului asupra somnului, dispoziției și apetitului și posibilitatea utilizării sale ca medicament au fost descoperite pentru prima dată în 1970 de un profesor de neuroștiințe și echipa sa de la M.I.T și Școala de Medicină Harvard. La acea vreme, considerau că L-triptofanul ar putea fi utilizat pentru reglarea somnului, controlul apetitului și ameliorarea durerii, dar companiile farmaceutice nu doreau să investească, pentru comercializarea L-triptofanului ca medicament, în studii clinicede siguranță și eficacitate, deoarece L-triptofanul era deja produs și comercializat ca supliment alimentar.

După ce L-triptofanul reușise să rămână încă o perioadă pe lista GRAS, la începutul anilor 1970 FDA a decis să reevalueze siguranța utilizării suplimentelor cu L-triptofan, deoarece studiile pe animale arătaseră efecte negative asupra sănătății în urma utilizării excesive. În 1972, FDA a publicat în Registrul Federal un text care arăta că excesul de L-triptofan ar putea avea efecte negative potențiale asupra sănătății umane. A precizat, de asemenea, că toți aminoacizii ar trebui eliminați de pe lista GRAS, că firmele producătoare de suplimente cu aminoacizi nu se pot limita la demonstrarea lipsei de efecte dăunătoare, că produsele trebuie comercializate ca aditivi alimentari și că producătorul trebuie să explice cum produce și vinde aminoacidul. FDA nu a reușit însă să aplice aceste reguli, iar L-triptofanul nu a fost eliminat de pe lista GRAS.

În 1977, FDA a făcut o nouă încercare de a împiedica vânzarea fără rețetă a L-triptofanului, dar și aceasta a eșuat, la fel ca precedenta. Pe parcursul procesului au apărut numeroase dificultăți, iar cauza a fost închisă. FDA nu a putut pune în aplicare reglementările dorite și nu a reușit deloc să împiedice vânzarea fără rețetă de către producătorii de suplimente cu L-triptofan. Deși vânzarea L-triptofanului era ilegală, FDA nu a mai acționat până la izbucnirea EMS (sindromul eozinofilie-mialgie). Lipsa continuării demersurilor de către FDA a accelerat comercializarea L-triptofanului. Cărțile, articolele din reviste și numeroși producători au continuat să promoveze L-triptofanul ca util împotriva insomniei, durerii, depresiei, PMS și excesului ponderal, deși siguranța și eficacitatea sa nu fuseseră demonstrate pentru niciunul dintre aceste scopuri.

Ce este de fapt L-triptofanul și în ce alimente se găsește?

Organismul uman conține o cantitate importantă de proteine. Aminoacizii, elementele de bază ale proteinelor, sunt legați între ei prin legături peptidice. Formarea unei anumite proteine depinde de ordinea aminoacizilor din structura sa și este reglată prin codificare. La formarea proteinelor participă 20 de aminoacizi, împărțiți în 2 grupe: esențiali și neesențiali. Aminoacizii esențiali nu sunt sintetizați în organism și trebuie aduși prin alimentație. Aminoacizii neesențiali pot fi sintetizați în organism. Deoarece aminoacizii esențiali nu pot fi produși de organism, ei trebuie obținuți din exterior, prin hrană, pentru ca sinteza proteinelor, vitală pentru organism, să continue.

Ce alimente conțin L-triptofan?

L-triptofanul este un aminoacid esențial și se găsește în cele mai mari cantități în ouă, carne de pui, curcan, carne roșie, brânză, soia, fructe oleaginoase și leguminoase uscate.

Poate un model alimentar echilibrat să asigure toți aminoacizii esențiali de care are nevoie organismul? Avem nevoie de suplimente proteice?

Printr-o alimentație echilibrată și sănătoasă, persoanele își pot asigura toți aminoacizii esențiali necesari organismului, fără niciun supliment!

Aminoacizii sunt elementele de bază ale proteinelor. Nu este de așteptat să existe un deficit izolat al unui singur aminoacid. Dacă o persoană are un deficit de aminoacizi, acesta a apărut probabil în urma unei alimentații nesănătoase, iar administrarea unui supliment cu un singur aminoacid nu ar avea sens. În schimb, printr-un plan alimentar sănătos și echilibrat ar obține toți aminoacizii esențiali, adică elementele de bază ale proteinelor. De aceea, vânzarea unui singur aminoacid ca supliment și promovarea lui ca benefic nu reprezintă decât inducerea în eroare a consumatorului.

- Subiect conex: Suplimente de vitamine și minerale – medicii și utilizatorii trebuie să știe aceste lucruri

Cum s-a încheiat tragedia L-triptofanului?

Showa Denko a înțeles că va răspunde nu numai pentru prejudiciile aduse victimelor L-triptofanului, ci va trebui să plătească și costurile procedurilor juridice împotriva producătorilor americani și a acceptat, astfel, să suporte toate cheltuielile. Victimele L-triptofanului au dat în judecată Showa Denko sau au ales soluționarea amiabilă. În multe cazuri s-a decis nedivulgarea condițiilor înțelegerii și, deși suma totală plătită de Showa Denko s-a apropiat de un miliard de dolari, presa nu a considerat procesele un subiect de interes jurnalistic, iar situația a avut puțină vizibilitate în mass-media.

După ce FDA a interzis vânzarea L-triptofanului, frecvența EMS a scăzut rapid. În 2005, FDA a ridicat interdicția privind L-triptofanul și a permis din nou utilizarea produselor care conțin L-triptofan ca suplimente alimentare. Faptul că de la ridicarea interdicției FDA în 2005 nu au fost publicate cazuri noi arată că această tragedie a dus la un proces mai prudent de producție și comercializare.