Beneficiile exercițiului fizic în cancer și comparația programelor de intensitate mare și moderată

La pacienții oncologici sunt eliberate multe substanțe toxice în procesul diagnosticului și tratamentului. Aceste substanțe toxice eliberate cresc ratele îmbolnăvirii și deceselor. Potrivit studiilor, chimioterapia adjuvantă reduce eficiența utilizării oxigenului de către individ provocând pierderea conținutului și funcției mitocondriale în organism.

Exercițiul fizic regulat reduce atât incidența cancerului colorectal, cât și riscul reapariției bolii

Cancerele colorectale (ale intestinului gros), reprezintă unul dintre tipurile de cancer frecvente la nivel mondial și cu rată ridicată a deceselor (în țara noastră, pe locul 3 ca frecvență atât la femei, cât și la bărbați). Studiile despre cancerul colorectal au arătat că exercițiul fizic regulat reduce incidența cancerului colorectal cu % 33-44. S-a constatat și că exercițiul regulat în timpul tratamentului reduce riscul reapariției bolii.

Menționat în introducerea articolului nostru, «efectul tratamentului adjuvant asupra funcției mitocondriale» apare ca urmare a reducerii capacității de fosforilare oxidativă. Reducerea capacității de fosforilare oxidativă crește pierderea masei mușchilor scheletici. Pierderea musculară scheletică și slăbirea se numără printre reacțiile adverse frecvente din timpul tratamentului. Exercițiul regulat este considerat una dintre cele mai eficiente metode împotriva efectelor negative ale tratamentului și a reducerii funcției mitocondriale și capacității de fosforilare oxidativă.

Într-un studiu privind efectul exercițiului asupra cancerului colorectal, s-a observat că exercițiul crește activarea în celulă a «coactivatorului 1α al receptorului γ activat de proliferatorii peroxizomilor» (PGC-1α). Activarea PGC-1α crește biogeneza mitocondrială în celulă (numărul mitocondriilor), reglează tipurile celulelor musculare, tensiunea arterială și echilibrul colesterolului (homeostazia) și reduce dezvoltarea obezității. În plus, reglează creșterea musculară prin activarea «protein-kinazei activate de 5′-adenozin monofosfat» și «MAPK». Prin aceste efecte crește capacitatea de fosforilare oxidativă în celulă și previne pierderea masei musculare. Studiul a investigat și nivelurile efectelor a două programe diferite de exerciții.

Persoanele participante la studiu au fost împărțite în două grupuri:

• Unui grup i s-a aplicat un program de exerciții de intensitate mare în studiu. Programul a inclus o încălzire de 10 minute la % 50-70 din frecvența cardiacă maximă, apoi 4 minute de ciclism la % 85-95 din frecvența cardiacă maximă, urmate de 3 minute de odihnă, în 4 seturi, cu un total de 38 de minute de antrenament.
• Celuilalt grup i s-a aplicat un program de exerciții de intensitate moderată în studiu. Acest program a inclus 50 de minute de antrenament pe bicicletă la % 50-70 din frecvența cardiacă maximă.

În urma datelor, s-a observat că antrenamentul de intensitate mare este mult mai util pentru capacitatea de oxigen, eficiența utilizării oxigenului, capacitatea de fosforilare oxidativă, hipertrofiamusculară și câștigul de masă musculară; chiar s-a observat că antrenamentul moderat nu are efect, comparativ cu cel intens, asupra câștigului de masă musculară și pierderii masei grase. Totodată, se știe că antrenamentul intens de trei ori pe săptămână reduce și oboseala din timpul tratamentului în decurs de 8 săptămâni.