Boala Alzheimer în 1906 – Autopsia lui Auguste Deter

În 1994, fostul președinte al SUA Ronald Reagan a scris: „Mi s-a spus de curând că sunt unul dintre milioanele de americani care vor dezvolta boala Alzheimer... Încep acum călătoria care mă va duce către sfârșitul vieții.” Un an mai târziu, oamenii care luau masa într-un restaurant l-au aplaudat, însă el nu știa de ce îl aplaudau și nici că fusese cândva președinte.

Boala Alzheimer (AH) este o formă de demență, termen general care desemnează pierderea memoriei și a altor capacități cognitive. AH distruge celulele cerebrale și împiedică formarea unor amintiri noi. Pe măsură ce boala progresează, se pierd amintirile de lungă durată și abilitățile de limbaj. Speranța medie de viață după diagnosticul inițial este de aproximativ șapte ani.

Plăcile și ghemurile cerebrale sunt două caracteristici anormale ale AH. Plăcile se acumulează între celulele nervoase și conțin fragmente proteice numite beta-amiloid (BA). Ghemurile sunt alcătuite din fibre încurcate ale unei proteine asociate microtubulilor, numită tau, și se găsesc în celulele aflate în curs de moarte. Cercetările continuă asupra rolului plăcilor și ghemurilor în AH și a modului în care pot împiedica semnalele dintre celulele nervoase și le pot omorî.

În 1906, psihiatrul și neuropatologul german Alois Alzheimer a prezentat cazul lui Auguste Deter, care manifestase inițial probleme de memorie la vârsta de 51 de ani și, la scurt timp, idei delirante și tulburări mintale mai grave. Autopsia a arătat că scoarța cerebrală a lui Deter (stratul creierului implicat în memorie, gândire și limbaj) se micșorase dramatic și conținea plăci BA și ghemuri neurofibrilare.

Astăzi, AH este diagnosticată în general pe baza comportamentului pacientului. Metodele avansate de imagistică medicală, precum CAT, MRI și PET, pot fi folosite pentru a căuta alte cauze posibile ale demenței. 

Lichidul cefalorahidian permite analizarea prezenței proteinelor BA sau tau pentru a ajuta la diagnosticarea bolii înainte de apariția simptomelor asociate. 

Boala Alzheimer apare cel mai adesea după vârsta de 65 de ani. O formă a unei gene numite APOE s-a dovedit puternic asociată cu dezvoltarea AH. 

Descrierea imaginii articolului: O secțiune a unui creier sănătos (stânga) și una a creierului unei persoane cu boala Alzheimer (dreapta), care arată micșorarea dramatică a scoarței cerebrale.

Personalități istorice menționate în articol: Aloysius “Alois” Alzheimer (1864–1915) 

• Subiectul anterior: Alergiile în 1906 – Reacția exagerată a sistemului imunitar
• Subiectul următor: Legea inspecției cărnii în 1906 – Abatoare igienice