Calculii căilor biliare: simptomele și tratamentul coledocolitiazei

Boala calculilor din căile biliare, numită medical coledocolitiază, apare când unul sau mai mulți calculi veziculari se fixează într-un canal biliar: canalul biliar comun, coledocul, canalul cistic sau canalul hepatic comun. Prezența calculilor în vezică, nu în canal, se numește colelitiază .

Vezica biliară, mic organ sub ficat, are rolul principal de a stoca bila pentru digestie. Calculii veziculari sau canalari pot avea structuri chimice diferite. Sunt descrise 8 tipuri, cel mai frecvent fiind calculul de colesterol.

Se știe că aproximativ 25 de milioane de americani, circa %10-15, dezvoltă calculi biliari la un moment al vieții.

Dimensiunile variază de la microscopice până la o nucă. Unii au unul sau doi calculi, alții zeci. Totuși, %80 se dezvoltă silențios, fără simptome, fiind descoperiți întâmplător la ecografie abdominală ori alte investigații.

Factori de risc

• Sex feminin și niveluri ridicate de estrogen
• Sarcină
• Terapie hormonală și contraceptive orale
• Vârsta peste 40 de ani
• Obezitate
• Sindrom metabolic, diabet sau rezistență mare la insulină
• Dietă hipercalorică, bogată în produse procesate și săracă în fibre 
• Scădere rapidă în greutate 
• Antecedente de calculi veziculari sau biliari, care pot recidiva; uneori calculii continuă să apară încă 3 ani după îndepărtarea vezicii
• Infecțiile biliare sunt și ele factori de risc.

Simptomele calculilor din căile biliare

Durerea este simptomul principal, mai ales după mese. Crește în partea dreaptă superioară a abdomenului, apare tipic sub stern și poate iradia până la umăr.

Alte semne sunt greața, vărsăturile, febra, frisoanele, îngălbenirea pielii și sclerelor, urina închisă la culoare, ca ceaiul, și scaunele deschise.

Calculii și canalele blocate pot avea complicații grave, uneori fatale: inflamație și lezare a vezicii și ficatului, pancreatită biliară și răspândirea infecției bacteriene în sânge. De aceea se recomandă supraveghere medicală și tratament adecvat. Calculii din interiorul vezicii nu provoacă de cele mai multe ori simptome.

Cum se diagnostichează calculii biliari?

După evaluare, medicii pot folosi ecografia, tomografia computerizată (BT), rezonanța magnetică (MR) și colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP).

Analizele pot include bilirubina totală și directă, fosfataza alcalină, AST, ALT și GGT, care arată funcția ficatului și vezicii biliare.

Cum se tratează coledocolitiaza?

Calculii veziculari mici, unul sau doi, descoperiți întâmplător pot fi urmăriți uneori ani fără operație. Dacă trec în canal și provoacă simptome importante sau sunt periculoși prin localizare, pot fi recomandate intervenții ori operație.

Cel mai frecvent se face sfincterotomie prin ERCP, lărgirea orificiului canalului. Canalele hepatice și pancreatice sunt vizualizate endoscopic cu un tub cu lumină. Pentru scoaterea calculului se face o mică incizie, sfincterotomie, iar canalul se varsă în intestinul subțire. Alte metode sunt operația laparoscopică sau deschisă pentru îndepărtarea vezicii și calculilor canalari.

Cea mai eficientă metodă pentru boala activă a vezicii este îndepărtarea sa. Dacă există inflamație și infecție a vezicii sau căilor biliare, acestea trebuie tratate întâi, apoi efectuate intervențiile.