Ce este azbestul? Cum se formează, are legătură cu seismele și ce riscuri de cancer crește?

Azbestul este o fibră minerală naturală, rezistentă la căldură și substanțe chimice, neabrazivă și neconductoare electric. De aceea a fost folosit pe scară largă în mare parte a secolului al 20-lea în construcții și izolații, frâne și ambreiaje auto, construcții navale și echipamente electrice.

Cercetările din anii 1970 au arătat însă riscuri grave pentru sănătate. Fibrele se răspândesc ușor în aer și, inhalate, pot leza plămânii, provocând azbestoză, cancer pulmonar și mezoteliom, cancerul pleurei. Din cauza riscurilor, multe țări au interzis sau limitat utilizarea.

Ce este azbestul?

Azbestul este un grup de minerale silicatice naturale. Structura lor fină, fibroasă, conferă rezistență la căldură, abraziune și substanțe chimice, neinflamabilitate și lipsa conductivității electrice. Este împărțit în două categorii principale: serpentinit și amfibolit.

• Azbest de tip serpentinit: Crisotilul, numit și azbest alb, este cel mai folosit tip și singurul din această categorie. Fibrele sale moi și flexibile oferă avantaje de prelucrare și utilizare.
• Azbest de tip amfibolit: Include crocidolitul, azbestul albastru, amozitul, azbestul brun, antofilitul, tremolitul și actinolitul. Sunt caracterizate prin fibre rigide și drepte, mai puțin flexibile.

Cum se formează azbestul și unde se găsește?

Azbestul este un grup de silicați care se formează natural în scoarța terestră prin procese magmatice și metamorfice. Structurile sale fibroase caracteristice rezultă din interacțiuni geologice complexe și îndelungate.

• Procese magmatice: Mineralele de azbest se pot forma în timpul răcirii și cristalizării rocilor magmatice bazice și ultrabazice, precum bazaltul. Formarea crisotilului este asociată de obicei cu procesele magmatice.
• Procese metamorfice: Azbestul se poate forma și prin metamorfismul unor roci inițial lipsite de el. Presiunile și temperaturile mari produc schimbări chimice și fizice de-a lungul timpului geologic, favorizând tipurile de azbest amfibolic.

Zăcăminte se găsesc în diferite regiuni ale lumii. Extracția azbestului a fost o industrie importantă mai ales în Rusia, China, Kazahstan, Brazilia și Canada, dar s-a redus considerabil odată cu înțelegerea efectelor nocive și interzicerea sau limitarea utilizării.

Există o legătură între cutremure și expunerea la azbest?

Da, există o legătură între molozul produs de marile cutremure și expunerea la azbest. Clădirile prăbușite, mai ales cele vechi cu materiale ce conțin azbest, pot elibera fibre în aer și crește riscul de expunere al oamenilor din apropiere.

Unele cercetări au examinat riscul expunerii din molozul postseismic. De exemplu, studiile de după cutremurul L'Aquila din Italia, din 2009, și cel de la Christchurch din Noua Zeelandă, din 2011, au arătat că distrugerea materialelor de construcție cu azbest eliberează fibre în aer, creând un potențial risc pentru oamenii din zonă.

În astfel de situații sunt necesare măsuri pentru reducerea expunerii după cutremur. Gestionarea adecvată a molozului și ruinelor poate preveni răspândirea azbestului. Sunt importante și echipamentele personale de protecție potrivite și sistemele de monitorizare a calității aerului în zonele cu risc.

În concluzie, molozul marilor cutremure este legat de expunerea la azbest, iar cercetările oferă informații importante pentru gestionarea lui și reducerea riscului.

Ce riscuri de cancer crește expunerea la azbest?

Azbestul crește în special riscul de mezoteliom (cancerul pleurei), cancer pulmonar și laringian. Unele studii sugerează și posibilitatea cancerelor de țesuturi moi și gastrointestinale, mai ales gastric și colorectal. Riscurile asociate pot fi prezentate astfel:

Creșterile din tabel sunt evaluări generale după tipul cancerului asociat azbestului, nu proporții exacte. Riscul real poate varia după nivelul și durata expunerii și alți factori.

Cu cât expunerea este mai lungă și mai intensă, cu atât riscul crește. Pentru reducerea riscului oncologic este importantă limitarea expunerii cât mai mult și aplicarea măsurilor de protecție.

Mai jos este ilustrată simplificat relația dintre expunerea la azbest și mezoteliom:

Câți ani de expunere cronică la azbest cresc semnificativ riscul de cancer?

Timpul necesar dezvoltării cancerelor asociate azbestului este numit perioadă de latență și variază între persoane. El reprezintă intervalul dintre expunere și apariția simptomelor. Aceste cancere, în special mezoteliomul și cancerul pulmonar, au de obicei latențe lungi.

Pentru mezoteliom, latența variază de obicei între 20 și 50 de ani, dar unele cazuri pot apărea după numai 15 sau chiar după 60 de ani. Pentru cancerul pulmonar variază de obicei între 15 și 35 de ani, în funcție de cantitatea și durata expunerii, tipul ei și factorii individuali.

Durata și intensitatea expunerii au un rol important în creșterea riscului. Chiar expunerea scurtă și redusă poate crește riscul, dar acesta este mai mare după expuneri lungi și intense. La fumători, expunerea la azbest are o probabilitate mai mare de a crește riscul de cancer pulmonar.

Studii istorice despre mezoteliom și expunerea la azbest

După ani de cercetări, presupuneri și dezbateri, instituțiile medicale mondiale au acceptat ferm două adevăruri importante: originea pleurală a mezoteliomului și legătura sa certă cu expunerea la azbest.

• Studiul german revoluționar: În 1943, dr. H.W. Wedler a fost primul care a raportat o legătură între azbestoză și cancer pleural la muncitorii germani expuși. Cancerul a fost depistat la aproximativ 20%, cel pulmonar fiind mai frecvent decât mezoteliomul. Studiul a fost bine primit în Germania, dar climatul politic a făcut ca restul lumii să ignore cercetarea din Germania nazistă.
• Studiul sud-african: Probabil cel mai important studiu care documenta legătura clară dintre azbest și cancer a fost prezentat de cercetătorul JC Wagner și dr. Chris Sleggs. În articolul publicat în 1960 de British Journal of Medicine au descris în detaliu 33 de cazuri de mezoteliom din nord-vestul Africii de Sud, unde se extrăgea crocidolit.
• Studiul american: Medicul american dr. Irving J. Selikoff și-a prezentat rezultatele la conferința din 1964 despre efectele biologice ale azbestului, sponsorizată de Academia de Științe din New York. Timp de peste un an examinase peste 1000 de muncitori ai Union Asbestos & Rubber Company din Patterson, New Jersey. A constatat o mortalitate cu 25% peste așteptările statistice, decesele fiind provocate de azbest, cancer pulmonar asociat azbestului și alte cancere pulmonare, gastrice și colorectale.
• Studiul britanic: Un alt studiu al medicului britanic Molly Newhouse a identificat mezoteliom la persoane care locuiau lângă o fabrică de azbest din Londra fără a lucra acolo. În 1968, British Medical Journal a afirmat că azbestul era cauza directă a majorității cazurilor. Dezbaterile au continuat asupra tipurilor de azbest mai carcinogene.

Ce riscuri de boli necanceroase crește azbestul?

Expunerea poate cauza și alte probleme de sănătate, în afara cancerului. Acestea includ:

• Azbestoza: Este o boală pulmonară produsă de inhalarea fibrelor, care lezează și rigidizează țesutul pulmonar. Poate provoca dificultăți respiratorii, dureri toracice și leziuni permanente.
• Plăci pleurale: Expunerea poate produce îngroșări ale pleurei. Sunt de obicei inofensive, dar pot reduce funcția pulmonară și provoca dificultăți respiratorii.
• Revărsat pleural: Expunerea poate crește riscul acumulării de lichid între foițele pleurale, provocând durere și dificultăți de respirație.
• Căi aeriene chistice: Se consideră că azbestul contribuie la această boală, caracterizată prin dilatarea anormală și inflamația căilor aeriene, cu probleme respiratorii.
• Boală pulmonară obstructivă: Expunerea poate crește riscul unor boli obstructive precum BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică), caracterizate prin îngustarea căilor aeriene și dificultăți respiratorii.

Problemele apar de obicei după expunere intensă și îndelungată. Limitarea utilizării azbestului și aplicarea măsurilor adecvate de sănătate și securitate profesională sunt importante pentru reducerea expunerii și prevenție.