Cele 10 caracteristici fundamentale ale cancerului

Cancerul se află printre principalele cauze de deces prin boală. Sub influența mediului și îmbătrânirii, acumularea leziunilor, adică a mutațiilor, în genele care controlează înmulțirea celulară și relațiile dintre celule duce la cancerizare. Deși cauzele diferă, rezultatul este comun: înmulțirea celulară necontrolată.

După cum se știe, cancerul nu este o singură boală. Există peste 120 de tipuri. Dezvoltarea tratamentelor eficiente împotriva cancerului depinde de identificarea caracteristicilor fundamentale ale cancerului,aceasta fiind condiția necesară.

Oamenii de știință au identificat cele 10 caracteristici fundamentale ale cancerului.

1. Posesia propriilor factori de creștere: Celulele normale au nevoie, pentru a se înmulți, de factori de creștere proveniți din mediul exterior. Prin mutațiile suferite, celulele canceroase își produc propriii factori de creștere. De exemplu, în cancerul mamar HER2 pozitiv, creșterea numărului factorului de creștere HER2 sau mutația receptorului de care se leagă factorul de creștere HER2 transmite celulei un semnal continuu de înmulțire, acesta fiind semnalul primit.
2. Eludarea factorilor inhibitori ai creșterii: Pentru a asigura echilibrul intern numit homeostazie, celulele normale își opresc creșterea după atingerea unei anumite capacități, ca răspuns la un semnal din mediul exterior. Celulele canceroase ocolesc acest sistem prin deteriorarea receptorilor care primesc semnalele inhibitoare ale creșterii.
3. Evitarea sistemului imunitar: Sistemul nostru imunitar recunoaște și distruge substanțele străine care pătrund în organism. Celulele normale poartă pe suprafață proteine care le fac să pară «prietenoase» celulelor imunitare. Și celulele canceroase învață, purtând pe suprafață aceste proteine, să devină invizibile pentru sistemul imunitar, dobândind această capacitate.
4. Capacitatea de diviziune continuă: Celulele din organism, cu excepția celor stem, au un număr limitat de diviziuni posibile. După o anumită perioadă de diviziune intră în starea de senescență, adică îmbătrânire. Această stare este provocată de scurtarea telomerilor, acesta fiind mecanismul. După cum se știe, genele noastre se află în structuri numite cromozomi. La capetele cromozomilor există secvențe numite «telomeri». La fiecare înmulțire celulară, telomerii se scurtează, protejând astfel genele. Pentru a împiedica scurtarea telomerilor, celulele canceroase cresc activitatea enzimelor numite «telomeraze». Astfel, dobândesc capacitate nelimitată de înmulțire.
5. Inflamația care susține cancerizarea: Mediul tumoral nu conține doar celule canceroase, ci și celule imunitare asociate inflamației. Prin creșterea numărului factorilor de creștere și al enzimelor, aceste celule creează un mediu care susține formarea vaselor și răspândirea cancerului. Totodată, produc radicali reactivi de oxigen, provocând leziuni DNA și cancerizare. 
6. Migrarea în alte țesuturi și organe, invazie sau metastazare: Celulele normale nu își părăsesc, de obicei, poziția. După ce ating un anumit nivel de creștere, celulele canceroase migrează în alte țesuturi și organe. Acest fenomen se numește metastazare, aceasta fiind denumirea sa. Metastazele sunt responsabile pentru % 90 dintre decesele asociate cancerului. Leziunile genelor care permit aderarea celulelor unele la altele sau la un țesut declanșează metastazarea. 
7. Angiogeneza, formarea vaselor noi: Celulele normale au nevoie de vase sanguine pentru nutrienți și oxigen. La adulți însă, formarea vaselor este foarte redusă. Deoarece se divid foarte rapid, celulele canceroase au nevoie de cantități mari de nutrienți și oxigen. Din acest motiv, au capacitatea de a forma vase. 
8. Mutații, adică erori, în structura genelor: Acumularea leziunilor DNA este cea mai importantă cauză a cancerizării. Totodată, pierderea funcției enzimelor implicate în repararea DNA favorizează acumularea modificărilor în structura genelor. 
9. Eludarea mecanismului morții celulare: Când apar leziuni DNA în celulele normale, genele care suprimă creșterea tumorală opresc înmulțirea celulară și inițiază mecanismele de reparare a DNA. Dacă însă leziunile DNA nu mai pot fi reparate, celula este eliminată prin moarte celulară programată, apoptoză. Celulele canceroase au mecanisme care le permit să reziste acestei morți celulare programate.
10. Modificarea metabolismului energetic: Deoarece se pot divide foarte rapid, celulele canceroase au nevoie de cantități mari de energie. De aceea, produc continuu energie folosind glucoza, indiferent de prezența oxigenului. Această situație se numește «efectul Warburg».

Odată cu progresul cercetării cancerului, în fiecare zi se descoperă o nouă caracteristică. Ne-am propus să vă prezentăm în articolul următor tratamentele care țintesc aceste caracteristici.