Cele mai bune 10 studii clinice – 2021

În cea mai scurtă definiție, studiile clinice sunt experimente medicale efectuate la oameni. În prima etapă, ele încep cu puțini participanți (10-50 de persoane) și testează siguranța metodei. În a doua și a treia etapă, eficacitatea este evaluată la 100 până la 1000 de participanți. Tratamentele aprobate folosite în prezent sunt rezultatul studiilor clinice. Înaintea acestora, cercetătorii testează metoda sau medicamentul ani întregi în laborator și la animale.

NOTĂ: în loc de „studiu clinic” se folosesc uneori și termenii „cercetare clinică” sau „experiment clinic”.

Mai jos rezumăm cele mai bune 10 studii clinice publicate în 2021, cu potențial de a schimba practica:

Numărul 10: tulburarea de personalitate borderline

Un studiu care sugerează că acizii grași omega-3 ar putea fi o terapie adjuvantă promițătoare a contribuit la popularitatea temei tulburării de personalitate borderline. Într-o analiză publicată vara aceasta (2022), care a evaluat 4 studii randomizate controlate cu 137 de pacienți în total, acizii grași nesaturați omega-3 administrați suplimentar au fost considerați utili pentru reducerea simptomelor centrale. Într-un studiu, omega-3 au fost folosiți singuri, iar în celelalte alături de antidepresive, benzodiazepine și/sau acid valporic. În niciunul dintre cele 4 studii, pacienții nu foloseau antipsihotice. Acizii grași omega-3 proveneau din produse marine, nu din plante.

Numărul 9: vitamina D

Cercetările despre cancerul colorectal și mortalitatea din toate cauzele sunt și ele printre temele clinice de interes. Un studiu observațional a constatat un risc mai mic de cancer colorectal cu debut precoce la femeile cu aport mare de vitamina D, mai ales din alimente. Important este că vitamina provenea din alimente, nu din suplimente; vedeți Unde au ajuns dovezile despre suplimentele de vitamina D și omega-3!).

Studiul a inclus 94205 femei de 25-42 de ani, urmărite între 1991 și 2015. Cele cu cel mai mare aport mediu total de vitamina D, 450 IU zilnic, aveau un risc clar mai mic decât cele cu 300 IU zilnic. Relația cu cancerul colorectal a fost documentată de ani și face în prezent obiectul a 10 studii clinice încheiate sau în curs. Puține s-au concentrat însă numai pe legătura dintre vitamina D și cancerul colorectal precoce.

Deficitul sever de vitamina D este asociat cu sănătatea slabă a oaselor și mușchilor, absorbția calciului, imunitatea, funcția cardiacă și cancerele de colon, sânge și vezică. Acest lucru concordă cu un studiu prospectiv la bărbați, în care concentrațiile mici erau asociate cu mortalitate mai mare din toate cauzele. Evaluarea vitaminei D 25-hidroxi libere aducea puțin în plus față de standardul actual al concentrației totale 25(OH)D, o formă circulantă importantă, deoarece deficitul fiecăreia era asociat cu riscuri similare.

Bărbații aveau între 40 și 79 de ani, iar urmărirea medie a fost de 12,3 ani. Aproape un sfert (23,5%) au decedat. După ajustarea pentru indicele de masă corporală, fumat, alcool, funcția renală, numărul comorbidităților inițiale și alți factori de confuzie, cei cu 25(OH)D totală sub 20 ug/L aveau un risc de deces semnificativ mai mare decât cei cu nivel normal, definit ca peste 30 ug/L.

Numărul 8: semaglutid

Un medicament considerat revoluționar pentru managementul medical al obezității a fost și el printre subiectele clinice în vogă. În iunie, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat pentru scădere ponderală agonistul receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1), semaglutid (Wegow), administrat subcutanat în doză de 2,4 mg săptămânal. Forma și doza au fost aprobate în completarea schimbărilor de stil de viață la adulți cu obezitate (indice de masă corporală peste 30) sau supraponderali (≥ 27 kg/m²), cu cel puțin o comorbiditate legată de greutate.

Într-un studiu de fază-I, asocierea agentului experimental cagrilintide cu semaglutid a produs o scădere ponderală mai mare decât semaglutid singur și a fost bine tolerată. Cercetarea a fost prezentată de Lone Enebo la al 28-lea Congres European de Obezitate (ECO 2021) și publicată simultan în The Lancet .

Sara Becerril și Gema Frühbeck au comentat astfel:

„Opțiunile farmacologice aprobate pentru suprapondere și obezitate sunt puține și nu acoperă satisfăcător diferența de eficacitate dintre schimbările comportamentale ale stilului de viață și chirurgia bariatrică pentru rezultate durabile. Fiind conceput pentru siguranță, studiul impune prudență la analiza scăderii ponderale. Nu este prescrisă nicio intervenție de stil de viață pentru slăbire… În plus, protocolul a fost modificat pentru a include cea mai mare doză de cagrilintid, ceea ce ar putea fi determinat de date.”

Nu toate rezultatele pentru semaglutid au fost favorabile. Un studiu a constatat că tirzepatid, un agent nou de tip „twincretin”, era superior tratamentului cu semaglutid 1-mg la pacienții cu diabet de tip 2. În SURPASS-2, la 1879 de pacienți au fost comparate 3 doze diferite de tirzepatid injectat subcutanat săptămânal cu semaglutid subcutanat. Fiecare dintre cele 3 doze săptămânale, de 5 mg, 10 mg sau 15 mg, a redus HbA1c dependent de doză și semnificativ mai mult decât semaglutid. Scăderea ponderală era un obiectiv secundar important; fiecare dintre cele trei doze a produs o scădere semnificativ mai mare decât semaglutid. În concluzie, injecțiile zilnice sau săptămânale pentru obezitate par să aibă un rol important în viitor.

Numărul 7: recomandările pentru ITS

Pentru prima dată din 2015, Centrele SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (US-CDC) au actualizat ghidul pentru infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) privind screeningul, testarea și tratamentul. Ghidul actualizat includea recomandări ample și numeroase schimbări.

Pe lângă tratamentele actuale, ghidul include teste rectale și orale pentru diagnosticul clamidiozei și gonoreei, testare în două etape pentru herpesul simplex genital și factori de risc extinși pentru testarea sifilisului în sarcină. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, zilnic apar peste 1 milion de ITS în lume. În SUA, cazurile anuale au crescut timp de 6 ani consecutivi. Un raport CDC din aprilie a arătat, între 2015 și 2019, 129813 cazuri de sifilis, în creștere cu 74%, și aproximativ 2000 de cazuri de sifilis congenital, în creștere cu 279%, cu 128 de decese la sugari. În 2019 au fost raportate și 1,8 milioane de cazuri de clamidioză, cu 19% mai multe în 4 ani, și 616392 de gonoree, în creștere cu 56% în aceeași perioadă. Specialiștii speră că ghidul va diminua și opri valul ITS.

Numărul 6: obezitatea și Covid

Un studiu la aproximativ 150000 de adulți spitalizați cu Covid-19 produs de SARS-CoV-2 a arătat că un indice de masă corporală (IMC) mare crește semnificativ riscul de boală severă. Peste jumătate (50,8%) aveau obezitate. Riscul minim de rezultate nefavorabile era la greutate sănătoasă, cu IMC între 23,7 și 25,9 kg/m². Riscul de internare în terapie intensivă era de 6% la IMC 40 – 44,9 și mai mare la 45 sau peste (16%).

Specialiștii spun că datele arată o relație doză-răspuns cu obezitatea. Riscul de spitalizare era de 7% la IMC 30 – 34,9 și ajungea la 33% la IMC de cel puțin 45. Și greutatea prea mică creștea riscul: pacienții Covid-19 cu IMC sub 18,5 aveau un risc de internare cu 20% mai mare decât pacienții Covid-19 cu IMC sănătos. Îngrijorător, riscul de deces creștea de la 8% la IMC 30 – 34,9 la 61% pentru IMC 45 sau peste.

Numărul 5: cafeaua

O cercetare privind consumul de cafea la persoane cu boli cardiovasculare a făcut și din cafea un subiect de interes.

Folosind o bază epidemiologică mare, cercetătorii au constatat că obiceiul de a bea cafea este determinat în mare măsură de sănătatea cardiovasculară. Studiul a folosit informații genetice, precum variabile ce reflectă tensiunea și pulsul crescute, pentru dovezi privind o relație cauzală, prin strategia numită randomizare mendeliană. Potrivit cercetătorilor, „Participanții cu simptome cardiovasculare aveau o probabilitate mai mare să bea mai puțină cafea cu cofeină, să nu fie consumatori obișnuiți sau să aleagă cafeaua decofeinizată, față de cei fără aceste simptome.”

Rezultatele arată că organismul reglează comportamentul în moduri care pot trece neobservate. Cercetătorii spun că studiul explică și cum alte cercetări observaționale pot crea o impresie greșită despre beneficii. Cei cu anumite boli par să evite natural cafeaua cu cofeină; astfel, studiile la băutorii de cafea includ mai puține persoane cu aceste boli și pot sugera o asociere înșelătoare cu sănătatea. Așadar, studiul nu permite concluzia că „băutorii de cafea fac mai puține boli cardiovasculare”, ci că „persoanele cu boli cardiovasculare tind să evite cafeaua”.

Numărul 4: leziunile asociate stresului

Confirmarea științifică a unei teorii vechi și cercetările noi despre legătura cu boala Alzheimer au adus stresul în prim-plan.

Deși părul grizonant este adesea atribuit în glumă „stresului”, demonstrarea legăturii dintre presiunea personală, pigmentare și stres era dificilă. Cercetătorii au măsurat pierderea culorii unui fir de păr de la voluntari care își notau săptămânal stresul într-un jurnal. Cu scanere de înaltă rezoluție au surprins segmente atât de mici încât reprezentau 1 oră de creștere. Când culoarea se schimba, au observat diferențe în 300 de proteine. Au putut astfel construi un model matematic pentru evoluția firului și identifica un punct de reversibilitate a schimbărilor.

O analiză separată a studiilor epidemiologice la oameni și animale a constatat că stresul prelungit, alături de genetică, poate contribui la Alzheimer. Stresul activează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană (HPA), care reglează cortizolul. Cercetătorii spun că la pacienții cu Alzheimer sunt observate frecvent niveluri crescute de cortizol, care „contribuie mult la procesul bolii”. Sunt planificate cercetări suplimentare asupra mecanismelor moleculare ale rolului stresului și modului în care modificările genetice influențează neurodegenerarea.

Înțelegerea contribuției stresului poate duce la identificarea unor ținte moleculare de tratament. Stresul care produce epuizare era o problemă pentru medici cu mult înaintea pandemiei. Specialiștii continuă să sublinieze includerea îngrijirii personale și a condiției fizice în rutina viitoare. Importanța protejării sănătății mintale a profesioniștilor este acum mai evidentă ca oricând.

Numărul 3: alcoolul

În contextul creșterii consumului de alcool, noile cercetări despre efectele sale asupra sănătății au fost printre cele care au atras cel mai mult interes.

Unul dintre cele mai mari studii despre alcool și creier a asociat orice cantitate cu o sănătate cerebrală mai slabă. Studiul, încă neevaluat de alți specialiști, a inclus peste 25000 de adulți: 691 abstinenți, 617 foști consumatori și 24069 consumatori actuali. După ajustarea tuturor variabilelor posibile cunoscute, un aport săptămânal mai mare era asociat cu mai puțină substanță cenușie în aproape toate regiunile. Existau și asocieri negative extinse pentru toate măsurile structurii substanței albe. Specialiștii atrag însă atenția că nu este clar cât de nocive sunt micile reduceri ale volumului cerebral.

În domeniul inimii, s-a constatat că o singură băutură alcoolică poate crește în câteva ore probabilitatea unui episod de fibrilație atrială (AF), riscul crescând cu doza. Orice băutură era asociată cu o probabilitate de peste două ori mai mare în următoarele 4 ore, iar două sau mai multe cu un risc de peste trei ori mai mare. Riscul maxim era în primele 3-4 ore, dar efectele persistau aproximativ 9 ore.

Un alt studiu al acelorași cercetători oferă plauzibilitate biologică: la pacienții cu AF care beau alcool, perioada refractară efectivă atrială a venelor pulmonare scădea semnificativ, făcând probabil atriile mai susceptibile la fibrilație. Studiile au arătat și că recomandarea abstinenței la consumatorii cu AF reduce episoadele.

Numărul 2: vaccinul într-o singură doză

A doua tendință clinică de interes a fost eficacitatea unei singure doze Pfizer/BioNTech. Odată cu accelerarea vaccinării mondiale de la începutul lui martie și interesul pentru scheme cu doză unică, datele prezentate FDA și rezultatele anterioare despre o doză Moderna au atras multă atenție. The New England Journal of Medicine a publicat un text despre vaccinul Pfizer, în care se spunea: „Administrarea celei de-a doua doze în interval de 1 lună după prima, conform recomandării, aduce puține beneficii suplimentare pe termen scurt, lăsând complet neprotejați oamenii cu risc mare care ar putea primi prima doză din stocul limitat.” The Lancet a publicat date din Israel: analiza a peste 9000 de angajați sanitari a asociat o singură doză Pfizer cu protecție de 85% împotriva Covid-19 simptomatic.

La conferința de presă a Casei Albe din 19 februarie, dr. Anthony Fauci a anunțat că SUA vor păstra strategia cu două doze atât pentru Pfizer, cât și pentru Moderna. „Motivul este că, deși se obține o protecție clară după o singură doză, aceasta nu este cu adevărat durabilă. Știm că nu are durabilitatea obținută prin rapel.” Fauci și alți specialiști susțin că sunt necesare mai multe date înainte de abaterea de la regimul testat în studii clinice.

În prezent, cel puțin în Turcia, nu mai există o problemă a stocului de vaccin, iar tuturor adulților li se recomandă 4 doze de vaccin mRNA.

Numărul 1: cancerul de colon

Rezultatele prezentate la Congresul Mondial de Cancer Gastrointestinal al Societății Europene de Oncologie Medicală (ESMO) din 2021 sugerează o asociere între expunerea la antibiotice și cancerul de colon, nu de rect. Aceasta a făcut cancerul de colon cea mai urmărită temă a anului 2021.

Studiul caz-control a folosit date de medicină primară din Scoția: aproximativ 8000 de cazuri de cancer colorectal (CRC) și peste 30000 de martori sănătoși. Orice antibiotic era asociat cu un raport al cotelor ajustat pentru cancerul de colon de 1,49 (P=0,018) sub 50 de ani, față de 1,09 (P=0,029) la cei de 50 de ani sau peste.

Comentând rezultatele, dr. Alberto Sobrero a spus că este prea devreme pentru a concluziona că antibioticele sunt cauzale și a adăugat: „Înainte să discutăm efectul negativ al antibioticelor asupra florei intestinale, trebuie să înțelegem mai bine rolul posibil al microbiomului în cancerul intestinal.” El a reiterat că rezultatele sunt un memento: „Antibioticele nu trebuie administrate dacă nu sunt cu adevărat necesare și nu trebuie să uităm posibilitatea ca utilizarea inutilă să expună oamenii unui risc crescut de cancer.”

Importanța consumului ridicat de carne roșie și redus de legume, factor de risc mai cunoscut pentru cancerul de colon și rect, este acum mai bine înțeleasă. Un studiu nou a identificat o posibilă legătură mecanistică: o semnătură de mutații de alchilare, indicând leziuni ADN în țesutul colonic normal și tumoral. Era asociată semnificativ cu un consum mare de carne roșie înaintea diagnosticului, dar nu cu consumul de carne de pasăre sau pește ori alte obiceiuri. Pacienții cu nivelul maxim de leziuni de alchilare în tumori aveau și un risc de deces prin cancer colorectal cu 47% mai mare decât cei cu nivel mic.