Ciuma 1894 – Moartea Neagră, mânia lui Dumnezeu

Jurnalistul Edward Marriott a scris:

„Ciuma. Chiar și cuvântul are o rezonanță înfricoșătoare. Nicio altă boală nu poate pretinde o asemenea putere apocaliptică: poate rămâne adormită secole, apoi să reapară cu forța de a nimici națiuni.”

Când epidemia de ciumă s-a extins în Hong Kong, originea bacteriană a bolii a fost în cele din urmă elucidată la capătul unei competiții acerbe între doi cercetători de frunte de acolo: medicul franco-elvețian Alexandre Yersin și medicul japonez Shibasaburo Kitasato. Yersin a asociat ciuma cu bacteria în formă de bastonaș numită astăzi Yersinia pestis . Iată comentariile unor personalități despre ciumă: 

• Istoricul Norman F. Cantor: „Moartea Neagră din 1348-49 este cel mai mare dezastru biomedical din istoria Europei și, poate, a lumii.” 
• Istoricul arab Ibn Haldun: „Civilizația din Est și Vest a îngenuncheat în fața unei epidemii devastatoare de ciumă, care a nimicit națiuni și a șters populații.”

Ciuma din secolul 14 — numită de obicei Moartea Neagră — a provocat în întreaga lume moartea a aproximativ 75 de milioane de oameni, inclusiv peste o treime din populația Europei. Se consideră că ciuma este provocată de Yersinia pestis sau variantele sale, transportate de obicei de șoareci și purici. Ganglionii limfatici ai persoanelor infectate se umflă, iar acestea pot muri în câteva zile. Europenii au formulat teorii despre cauza bolii, de la forțe astrologice până la mânia lui Dumnezeu.

Scriitorii Lloyd și Dorothy Moote: „Pornind de la realizările lui Yersin și Kitasato, bazate pe lucrările lui Koch și Pasteur, vânătorii de microbi ai secolului 20 aveau să dezvolte medicamentele miraculoase [antibioticele], îndelung căutate, care puteau fi folosite în tratarea ciumei.”

Descrierea imaginii articolului: Desen din 1656 al unui medic din Roma: în epidemiile europene din secolul 17, medicii purtau măști cu cioc lung, mănuși de piele și pantaloni lungi pentru a se proteja de ciumă. 

Personalitățile istorice menționate în articol: Shibasaburo Kitasato (1853–1931), Alexandre Emile Jean Yersin (1863–1943)

• Subiectul anterior: Descoperirea adrenalinei 1893 – Importanța în funcțiile organismului
• Subiectul următor: D.D. Palmer și practica chiropractică (chiropraxie) 1895