Combinația lazertinib și amivantamab a primit aprobarea FDA în cancerul pulmonar

La 19 august 2024, FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) a aprobat, pentru mutații ale receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR) cu deleții ale exonului 19 sau substituție L858R a exonului 21, la pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) local avansat sau metastatic, ca tratament de primă linie, asocierea dintre lazertinib (Lazcluze, Janssen Biotech, Inc.) și amivantamab-vmjw (Rybrevant, Janssen Biotech, Inc.). Aprobarea se aplică mutațiilor detectate printr-un test aprobat de FDA.

Aprobarea FDA pe baza studiului MARIPOSA

Eficacitatea combinației a fost evaluată în MARIPOSA, un studiu randomizat, controlat activ, multicentric. Au participat 1074 pacienți cu NSCLC local avansat sau metastatic, pozitivi pentru deleții EGFR ale exonului 19 ori mutația L858R a exonului 21, fără tratament sistemic anterior pentru boala avansată.

Pacienții au fost randomizați în raport de 2:2:1 pentru a primi lazertinib cu amivantamab, osimertinib în monoterapie sau lazertinib în monoterapie (schemă încă neaprobată pentru NSCLC).

Rezultate

Principalul criteriu de eficacitate a fost supraviețuirea fără progresie (PFS), evaluată printr-o revizuire centrală independentă, în orb (

• Combinația lazertinib și amivantamab a îmbunătățit semnificativ statistic PFS față de osimertinib singur (raport de hazard 0,70; interval de încredere [IÎ] 95%: 0,58, 0,85; p=0,0002).
• La pacienții tratați cu lazertinib și amivantamab, PFS mediană a fost de 23,7 luni (IÎ 95%: 19,1, 27,7), în timp ce la cei tratați cu osimertinib a fost de 16,6 luni (IÎ 95%: 14,8, 18,5).

Datele de supraviețuire globală (OS) nu sunt încă mature, fiind înregistrate 55% dintre decesele prevăzute pentru analiza finală. Datele disponibile nu au arătat însă o tendință nefavorabilă.

Cele mai frecvente reacții adverse (≥20%) au fost erupția, toxicitatea unghială, reacțiile la perfuzie (amivantamab), durerea musculoscheletală, edemul, stomatita, tromboembolismul venos, paresteziile, oboseala, diareea, constipația, infecția COVID-19, sângerarea, pielea uscată, lipsa poftei de mâncare, pruritul, greața și toxicitatea oculară. Cu lazertinib și amivantamab a fost observat un semnal grav de siguranță, precum evenimentele tromboembolice venoase (VTE), fiind recomandată anticoagularea profilactică în primele patru luni de tratament.

Doza recomandată de lazertinib este de 240 mg oral o dată pe zi, cu sau fără alimente. Doza de amivantamab se bazează pe greutatea corporală inițială. Pentru dozele specifice trebuie consultate informațiile de prescriere.

*

Analiză comparativă: tratamentele aprobate existente

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Studiul FLAURA 2 și aprobarea FDA

La 16 februarie 2024, FDA a aprobat combinația osimertinib și chimioterapie pe bază de platină în prima linie pentru NSCLC local avansat sau metastatic, cu deleții EGFR ale exonului 19 ori mutația L858R a exonului 21. Aprobarea s-a bazat pe FLAURA 2, care a arătat o îmbunătățire importantă a supraviețuirii fără progresie (PFS) față de osimertinib singur. PFS mediană cu asocierea a fost de 25,5 luni , față de 16,7 luni cu osimertinib în monoterapie.

Studiul MARIPOSA și aprobarea FDA

MARIPOSA a arătat o îmbunătățire semnificativă a PFS cu lazertinib și amivantamab față de osimertinib în monoterapie. PFS mediană a fost de 23,7 luni pentru combinație și de 16,6 luni pentru osimertinib.

Evaluare comparativă

Ambele studii oferă opțiuni eficiente pentru NSCLC avansat cu mutație EGFR. FLAURA 2 oferă cea mai bună valoare a supraviețuirii fără boală prin asocierea osimertinibului cu chimioterapia, iar MARIPOSA arată că lazertinib și amivantamab pot constitui o alternativă eficientă.

Au fost observate reacții adverse cu ambele scheme. Totuși, frecvența mai mare a unor evenimente grave precum tromboembolismul venos (VTE) raportată în MARIPOSA cu lazertinib și amivantamab impune gestionarea atentă a tratamentului.

În concluzie, ambele scheme oferă opțiuni promițătoare pentru NSCLC cu mutație EGFR, dar alegerea trebuie făcută cu atenție în funcție de situația individuală și profilul de siguranță.