Cum ar trebui să fie alimentația și mișcarea în timpul tratamentului oncologic?

Cancerul afectează viața în multe feluri, iar tratamentul poate avea consecințe negative, în special tulburări alimentare și reducerea activității fizice. Există numeroase cercetări despre alimentație și mișcare la pacienții cu cancer. Articolul rezumă rezultatele unor studii importante.

Alimentația în tratamentul oncologic: există o dietă specială preferabilă?

Nu există suficiente dovezi pentru recomandări pro sau contra unor intervenții alimentare precum dietele ketogenice, dietele sărace în carbohidrați ori grăsimi, alimentele funcționale sau postul intermitent în scopul îmbunătățirii calității vieții, reacțiilor adverse sau rezultatelor oncologice în timpul tratamentului.

Analizele sistematice au evaluat o gamă largă de intervenții în timpul tratamentului: momentul alimentației (post intermitent etc.), tipare alimentare, compoziția macronutrienților (puține grăsimi sau carbohidrați etc.) și cantitatea consumată.

Trecerea la o dietă specială în timpul tratamentului nu influențează rezultatele bolii

Există foarte puține informații, aproape deloc, despre efectul schimbării alimentației asupra rezultatelor oncologice în timpul tratamentului. Majoritatea studiilor sunt mici, adesea cu sub 100 pacienți cu tipuri și stadii diferite de cancer. În general nu au demonstrat efecte consecvente asupra rezultatelor raportate de pacienți sau asupra altor rezultate.

Pacienți cu imunitate scăzută în timpul tratamentului: dieta neutropenică

Neutropenia este scăderea neutrofilelor, cel mai frecvent tip de globule albe imunitare. Numărul lor este un indicator important al riscului de infecție. Tratamentele oncologice, mai ales unele chimioterapii, pot provoca neutropenie.

Se consideră că pacientul neutropenic trebuie să fie mai atent la alimentație. Nu există însă o definiție standard a dietei neutropenice. În practică sunt frecvent recomandate diete care exclud mai ales fructele și legumele crude pentru prevenirea infecțiilor în tratamentul activ. Datele actuale arată însă că prejudiciile lor depășesc beneficiile. 

Într-o analiză a studiilor la copii și adulți, infecțiile au fost înregistrate la 53,7% dintre cei repartizați la dieta neutropenică și la 50% cu alimentație obișnuită: evitarea fructelor și legumelor crude nu reduce riscul. Alt studiu a inclus 153 pacienți (17-88 ani) cu chimioterapie de inducție pentru leucemie mieloidă acută, împărțiți în 2 grupuri: dietă fără fructe și legume crude (gătită) sau cu fructe și legume proaspete (crudă). Infecții grave au apărut la 29% cu dieta gătită și la 35% cu cea crudă; diferența nu a fost semnificativă. Nici supraviețuirea nu a diferit semnificativ.

Slăbirea intenționată în tratamentul cancerului

Nu există suficiente dovezi pentru a recomanda sau respinge intervențiile de slăbire intenționată în tratamentul activ, pentru ameliorarea reacțiilor adverse ori rezultatelor oncologice. Riscurile și beneficiile rămân neclare.

Dovezile limitate arată că slăbirea intenționată este posibilă în timpul tratamentului, mai ales în cancerul mamar și de prostată. Există însă foarte puține dovezi că aduce beneficii importante în tratamentul activ.

Ideea slăbirii în tratament derivă din afirmația că celulele canceroase folosesc zahărul și, fără consum de zahăr, nu pot crește și prolifera (vedeți Zahărul hrănește cancerul? ). Cercetările au arătat însă că celulele canceroase folosesc și alți nutrienți și că eliminarea zahărului nu micșorează tumora. Totuși, datele observaționale numeroase despre asocierea obezității cu un risc oncologic crescut justifică mai multe cercetări.

Concluzii privind alimentația în tratamentul oncologic

Există în prezent foarte puține date care susțin anumite schimbări alimentare sau alimente ca parte a tratamentului oncologic.

Dietele neutropenice, definite de obicei prin limitarea alimentelor crude pentru reducerea expunerii la bacterii, sunt recomandate de mult în cancerele hematologice, mai ales după transplantul de măduvă. Datele nu susțin folosirea lor pentru reducerea infecțiilor în acest grup.

Fiind și mai puțin gustoase, putând limita nutrienți importanți și compuși bioactivi, grupul de experți al Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) precizează că datele nu arată diferențe de risc infecțios și că prejudiciile depășesc de obicei beneficiile potențiale.

În concluzie, printre cele mai sănătoase diete recomandabile atât după, cât și în timpul tratamentului se află dieta mediteraneeană. Alimentația predominant vegetală, ca aceasta, trebuie privită ca o parte importantă a vieții sănătoase.

Mișcarea în tratamentul oncologic

Exercițiile aerobice și de rezistență ar trebui recomandate în tratamentul activ pentru reducerea reacțiilor adverse.

Ce este exercițiul aerobic?

Este activitatea practicată continuu o anumită perioadă și într-un ritm care necesită mult oxigen. Aceste exerciții care întăresc corpul pot fi privite ca activități de intensitate mică, susținute mult timp.

Rezultatele finale ale analizelor care au inclus numeroase studii independente asupra consumului maxim sau de vârf de oxigen au fost concordante și au raportat că mișcarea oferă beneficii moderate până la mari. Tratament neoadjuvant (pentru micșorare înainte de tratamentul principal) sau adjuvant (pentru reducerea recidivei după tratamentul principal): o analiză din 2019 a studiilor de exerciții aerobice ori de rezistență la acești pacienți a constatat o îmbunătățire moderată a consumului maxim de oxigen (VO2 max).

O altă analiză, care a evaluat studii în cancer mamar cu chimioterapie și/sau radioterapie adjuvantă, cancer colorectal și pulmonar cu chimioterapie, cancer de prostată cu radioterapie și cancere hematologice, raportează o reducere moderată a oboselii prin exercițiu în timpul tratamentului.

Programul de mișcare recomandat în timpul tratamentului

Majoritatea analizelor au reunit date din diferite modele și programe de exercițiu, permițând distingerea efectelor aerobice de cele de rezistență sau stabilirea duratei, programului și intensității.

Analizele au arătat scăderi semnificative ale oboselii după intervenții aerobice și de rezistență. Într-o evaluare a studiilor la bărbați cu cancer de prostată s-a sugerat și o asociere semnificativă între exercițiul de rezistență și schimbarea forței părții superioare a corpului.

Ce beneficii are mișcarea regulată în timpul tratamentului?

Un program regulat influențează numeroși factori, dincolo de oboseală. Principalele aspecte care se îmbunătățesc sunt:

• Forța musculară
• Funcția fizică
• Depresia și anxietatea
• Compoziția corporală
• Somnul
• Reacțiile adverse ale chimioterapiei
• Efectele adverse ale chirurgiei

Forța musculară

Analizele exercițiilor aerobice și/sau de rezistență la bărbați tratați pentru cancer de prostată arată îmbunătățiri importante și consecvente ale forței părților superioară și inferioară ale corpului. Dovezile sunt mai puțin consecvente în alte cancere, dar au fost raportate îmbunătățiri și în cancerul mamar.

Funcția fizică

Analizele studiilor de exerciții aerobice și/sau de rezistență în timpul tratamentului arată îmbunătățiri mici, dar semnificative statistic, ale funcției fizice raportate și măsurate obiectiv.

Depresia și anxietatea

Analizele mai multor studii despre depresie și anxietate sugerează că, la pacientele cu cancer mamar, mișcarea în timpul tratamentului poate reduce atât depresia, cât și anxietatea. Mai puține studii au abordat alte cancere, iar metaanalizele pentru cancer colorectal, cancere hematologice și pulmonare nu au găsit diferențe semnificative.

Compoziția corporală

Analizele studiilor la pacienți tratați pentru cancer de prostată arată că exercițiile de rezistență reduc moderat procentul grăsimii corporale.

Somnul

O analiză a două studii în cancerul mamar a raportat o reducere moderată a tulburărilor de somn prin exercițiu în timpul tratamentului. O analiză sistematică la 301 paciente a sugerat că doze mai mari de exercițiu aerobic în timpul chimioterapiei pot îmbunătăți somnul.

Chimioterapia

Există relativ puține informații despre efectul mișcării asupra finalizării chimioterapiei sau intensității dozei. Dovezile puține provin din două studii în cancerul mamar care au raportat beneficii.

Chirurgia

Numeroase analize evaluează exercițiul preoperator și complicațiile sau alte rezultate după operații pentru cancere pulmonare, gastrointestinale ori genitourinare. Două analize din 2019, axate mai ales pe cancerul pulmonar fără celule mici, au raportat reducerea internării postoperatorii prin exercițiu înainte de operație.

Oncologii pot recomanda exercițiu preoperator pacienților operați pentru cancer pulmonar pentru reducerea internării și a complicațiilor.

Mișcarea la persoanele cu cancer avansat

Literatura privind siguranța și beneficiile potențiale în cancerul avansat este relativ limitată.

O analiză sistematică din 2021 a evaluat exercițiul la pacienții cu metastaze osoase. Au fost identificate grupuri mixte, cu și fără metastaze osoase. Unele studii au raportat beneficii precum o funcție fizică mai bună. Reacțiile adverse grave au fost rare chiar și în prezența metastazelor osoase.

Altă analiză a unor studii cu puțini pacienți cu cancer pulmonar avansat a raportat o îmbunătățire legată de sănătate, specifică bolii.

Concluzii privind mișcarea în tratamentul oncologic

Exercițiile aerobice și de rezistență au numeroase beneficii bine documentate în tratamentul cu intenție curativă. Reduc oboseala, tulburările de dispoziție și alte reacții adverse. Ajută mai ales la menținerea forței la bărbații tratați pentru cancer de prostată. Datele sugerează că includerea mișcării poate îmbunătăți tolerabilitatea tratamentului, condiția fizică și funcționalitatea.

Deși literatura evaluează forme diferite de exercițiu, programe, intensități și modalități de aplicare, rezultatele arată consecvent reducerea unor simptome precum oboseala în tratamentul activ. Studiile arată și mai puține reacții adverse la participanții la astfel de intervenții.

Dovezile sunt mai limitate, dar există beneficii și înainte de operația pentru cancer pulmonar. Exercițiul preoperator poate ajuta și în alte cancere, însă dovezile sunt mai slabe decât în cel pulmonar. Mai multe ghiduri recomandă mișcare pacienților și supraviețuitorilor.

Pe baza acestor dovezi, mișcarea ar trebui inclusă ca parte standard a tratamentului oncologic.

Inegalitățile în sănătate și efectul lor asupra alimentației și mișcării

Ghidurile ASCO oferă recomandări ale experților pentru cele mai bune practici și îngrijire oncologică de calitate, dar mulți pacienți au acces limitat. Rasa, originea etnică, vârsta, statutul socioeconomic, orientarea sexuală și identitatea de gen, localizarea și accesul la asigurare influențează alimentația, mișcarea și rezultatele tratamentului.

Factorii inegalităților oncologice influențează și capacitatea de a face suficientă mișcare și de a adopta cu succes o dietă vegetală, cu mai puține cereale rafinate, zaharuri, carne roșie și procesată.

Vârsta, rasa și educația sporesc aceste diferențe, subliniind nevoia de asistenți sociali și sprijin social adecvat.

Rezumat

O cercetare ASCO recentă arată valoarea bine stabilită a mișcării regulate, greutății sănătoase și alimentației de calitate pentru reducerea bolilor cardiovasculare, metabolice și a altor boli cronice.

Îmbunătățirea precoce a stilului de viață în îngrijirea oncologică poate aduce beneficii pe termen lung care nu se reflectă încă în literatură.

Literatura publicată arată însă lacune profunde ale cercetării de calitate privind dieta optimă, greutatea și mișcarea pentru reducerea reacțiilor adverse acute și pe termen lung.

Cercetările viitoare trebuie să includă eșantioane mai diverse. Sunt necesare studii și în alte cancere decât cele frecvent cercetate, mamar, de prostată, pulmonar și colorectal, precum și la cei cu imunoterapie sau boală metastatică (stadiul 4). Intervențiile trebuie testate la persoanele medical vulnerabile, cu atenție la eligibilitate și posibilitatea stratificării rezultatelor.

Este esențial angajamentul față de studii cu dovezi de calitate. Multe studii evaluate erau slabe, contribuind la recomandări slabe. Cercetările viitoare trebuie efectuate riguros, cu eșantioane și metode adecvate pentru reducerea riscului de părtinire și a confuziei, creșterea certitudinii dovezilor și întărirea viitoarelor ghiduri.

Unii pacienți nu cunosc efectele mișcării în tratament, iar alții pot adopta exerciții și schimbări alimentare nesusținute de dovezi. Medicul trebuie să explice importanța mișcării și să îndrume către obiceiuri sănătoase. Într-un sondaj ASCO recent, 84% dintre oncologi recunoșteau beneficiile dietei, exercițiului și gestionării greutății, dar considerau că intervențiile ar trebui făcute de alt membru al echipei.