Diabetul de tip-2 și dieta mediteraneeană

Diabetes Mellitus (DM), pe scurt diabetul, este cunoscut popular ca boala zahărului. Diabetul este o boală metabolică ce evoluează cu niveluri crescute ale zahărului din sânge (hiperglicemie). Se estimează că numărul actual de 425 milioane de pacienți cu diabet va ajunge până în 2035 la 592 milioane. Apariția și progresia diabetului sunt strâns legate de alimentație. Dieta mediteraneeană este unul dintre cele mai eficiente modele alimentare pentru protecția împotriva diabetului. Privind clasamentul publicat de US News and World Report în lista „Cele mai sănătoase diete 2020”, în care dietele sunt ordonate după efectul asupra diferitelor boli, vedem că modelul alimentar cel mai benefic pentru diabet este dieta mediteraneeană. În această sinteză amplă vă prezentăm relația dintre diabet și dieta mediteraneeană.

Ce este diabetul și cum apare?

Diabetul este o boală metabolică cronică, caracterizată prin glicemie crescută, care afectează transformarea alimentelor ingerate în energie.

Alimentele consumate cresc glicemia. Pentru ca zahărul din sânge să fie folosit ca energie, trebuie să treacă din sânge în celulele corpului: musculare, adipoase și hepatice. De aceea, când zahărul din circulație ajunge la niveluri ridicate, celulele beta ale pancreasului eliberează în sânge un hormon numit „insulină”. Insulina permite trecerea zahărului din sânge în interiorul celulelor.

În diabet, organismul nu poate produce suficientă insulină sau nu poate utiliza insulina produsă, situație numită dezvoltarea rezistenței la insulină. În consecință, glicemia ajunge la niveluri ridicate. Dacă această situație persistă mult timp fără control, poate provoca probleme grave precum ulcerații și răni care nu se vindecă pe piele, leziuni nervoase numite neuropatie diabetică, probleme oculare și pierderea vederii, boală renală, accident vascular cerebral și boală cardiovasculară.

Diabetul are mai multe forme, cele mai frecvente fiind tipul 1, tipul 2 și diabetul gestațional. Diabetul de tip 1 apare când organismul devine incapabil să producă insulină ca urmare a unei tulburări autoimune.

• Diabetul de tip 1 poate apărea prin contribuția virusurilor și infecțiilor, pe lângă factorii genetici. În această formă, persoana depinde de tratamentul cu insulină, iar medicul îl începe pentru a controla glicemia.
• Diabetul de tip 2 este mult mai frecvent decât diabetul de tip 1 și reprezintă aproximativ 90% din totalul cazurilor de diabet. Tipul 2 de diabet este caracterizat mai ales prin deteriorarea progresivă a secreției de insulină și/sau insuficiență de insulină, pe fondul rezistenței la insulină pregătite de factorii genetici. Stilul de viață are un rol activ în apariția diabetului de tip 2.
• Diabetul gestațional apare la femeile care devin mai puțin sensibile la insulină în timpul sarcinii. De cele mai multe ori se ameliorează după sarcină, dar este un factor de risc pentru diabetul de tip 2. De aceea trebuie controlat pentru sănătatea copilului și a mamei.

- Subiect asociat: Ce sunt diabetul, prediabetul și rezistența la insulină? Simptome și tratament 

De ce apare diabetul de tip 2? Factori de risc

În diabetul de tip 2, principalele simptome includ setea excesivă, urinarea frecventă, slăbiciunea, vindecarea lentă a rănilor, vederea încețoșată, pierderea bruscă și inexplicabilă în greutate și închiderea culorii pielii la gât și axile.  

Frecvența diabetului de tip 2 crește zilnic în lume. Obezitatea tot mai răspândită ca urmare a stilului de viață occidental și a schimbării obiceiurilor alimentare are un rol important. Există câțiva factori principali de risc pentru apariția diabetului de tip 2:

• Greutatea: Excesul de greutate și obezitatea sunt cel mai important factor de risc pentru diabetul de tip 2. Totuși, și persoanele cu greutate normală pot dezvolta diabet de tip 2. 
• Alimentația nesănătoasă: Dietele de tip occidental, bogate în zahăr și grăsimi, cresc riscul diabetului de tip 2.
• Viața sedentară: Activitatea fizică ajută la menținerea greutății normale, la folosirea glucozei pentru energie și la creșterea sensibilității celulelor la insulină. 
• Grăsimea abdominală: Acumularea grăsimii în talie este forma de acumulare a grăsimii cea mai periculoasă pentru sănătate. Circumferința taliei peste 102 cm la bărbați, respectiv 89 cm la femei crește riscul diabetului de tip 2.
• Vârsta înaintată: Odată cu vârsta crește riscul diabetului de tip 2. Totuși, din cauza obiceiurilor nesănătoase, incidența (frecvența) diabetului de tip 2 crește și la copii, adolescenți și adulți tineri.
• Predispoziția ereditară: Persoanele a căror mamă, tată, frate sau soră au antecedente de diabet de tip 2 au un risc mai mare de a dezvolta boala.
• Prediabetul: Prediabetul este o stare în care glicemia este peste normal, glicemia pe nemâncate fiind între 100 și 125 mg/dl, dar nu suficient de mare pentru diagnosticul diabetului de tip 2. Poate fi numit și perioada premergătoare diabetului sau diabet ascuns. Dacă nu este controlat, se poate transforma în diabet de tip 2.
• Diabetul gestațional: Diabetul gestațional se ameliorează de cele mai multe ori după sarcină. Există însă și cazuri în care, dacă nu se ameliorează și nu este tratat, se transformă în diabet de tip 2. Mai ales mamele care nasc un copil macrosom (≥ 4 kg) au un risc și mai mare de a dezvolta diabet de tip 2.
• Sindromul ovarelor polichistice: Sindromul ovarelor polichistice (SOP), frecvent la femei, cu simptome precum menstruații neregulate, pilozitate excesivă și obezitate, crește riscul diabetului de tip 2.

Analizând toți factorii de risc, putem spune că unii, precum greutatea, grăsimea abdominală și prediabetul, sunt direct legați de alimentația sănătoasă. Prin urmare, îmbunătățirea obiceiurilor alimentare poate reduce și riscul diabetului.

În ultimii ani a crescut numărul studiilor privind diabetul de tip 2 și relația dintre sănătatea generală și anumite modele alimentare. Printre acestea se numără dieta mediteraneeană, vegetariană, vegană, alte diete bazate pe plante, diete sărace în grăsimi și diete sărace în carbohidrați. Totuși, includerea sănătoasă și echilibrată a tuturor grupurilor alimentare face din dieta mediteraneeană una dintre cele mai eficiente pentru reducerea riscului diabetului de tip 2 și îmbunătățirea sănătății generale. De altfel, în lista US News and World Report „Cele mai sănătoase diete 2020”, dieta mediteraneeană a fost aleasă „Cea mai sănătoasă” dietă.

• Subiect asociat: Cele mai bune diete 2020

Relația dintre diabetul de tip 2 și dieta mediteraneeană

Pe lângă obiceiurile alimentare sănătoase, modelul dietei mediteraneene recomandă activitate fizică zilnică. Recomandă și consumul alimentelor sănătoase de sezon și produse local, în contexte de socializare.

Pe scurt, modelul dietei mediteraneene recomandă:

• În principal: fructe, legume, ulei de măsline, pește, cereale integrale, leguminoase uscate, fructe oleaginoase, lapte și lactate cu puține grăsimi,
• În cantități moderate: ouă, carne albă fără piele,
• În cantități limitate: carne roșie.

Rezultatele cercetărilor științifice despre dieta mediteraneeană și diabetul de tip-2

Există multe studii care investighează efectul modelului dietei mediteraneene asupra diabetului de tip 2.

2020 este anul în care „Nutrients” a publicat o analiză a studiilor din ultimii 5 ani despre relația dintre dieta mediteraneeană și diabet. Au fost evaluate și studii care comparau alte modele alimentare folosite pentru reducerea riscului de diabet cu dieta mediteraneeană. Printre acestea se aflau și analize sistematice și meta-analize. Studiile incluse evaluau de obicei aderența la dieta mediteraneeană folosind „scorul dietei mediteraneene”. O parte importantă a studiilor a concluzionat că dieta mediteraneeană are efecte pozitive asupra diabetului de tip 2 (Sursa 1).

Printre aceste studii, în 2014, revista „Metabolism” a publicat o meta-analiză care a evaluat, în total, 136846 de participanți în 10 studii diferite. Grupul cu cea mai mare aderență la modelul dietei mediteraneene a fost comparat cu cel cu cea mai mică aderență. Comparația a concluzionat că persoanele care respectau dieta mediteraneeană aveau, pentru dezvoltarea diabetului de tip 2, un risc cu 23% mai mic (Sursa 2).  

Un alt studiu a fost publicat în 2014 în „Public Health Nutrition”. Au fost evaluate studii publicate în perioada 2007-2014, efectuate cu 122810 persoane, în număr de 9. Similar rezultatului studiului anterior, s-a concluzionat că alimentația conform modelului mediteraneean reduce riscul de diabet cu 19% (Sursa 3).  

2017 este anul în care „The Journal of Nutrition” a publicat o meta-analiză și analiză sistematică a studiilor cu un total de 1,5 milioane de persoane, fiind analizate 48 de studii. Studiile analizate evaluau efectul diferitelor modele alimentare asupra dietei de tip 2. Printre aceste modele se aflau DASH ca dietă și AHEI ca scală. „Dietary Approaches to Stop Hypertension”, numele dietei DASH, este redat în turcă prin expresia care înseamnă „Abordări alimentare pentru prevenirea hipertensiunii”. Dieta DASH seamănă în principal cu dieta mediteraneeană. Diferența fundamentală este limitarea sării în dieta DASH între 1500-2300 mg. Scala AHEI a fost dezvoltată pentru a defini aderența la conținutul ghidului elaborat pentru alimentația sănătoasă și echilibrată a persoanelor de peste 2 ani, Dietary Guidelines for Americans „Ghidul alimentar pentru americani”. La final s-a concluzionat că, deși dieta mediteraneeană, DASH și scala AHEI au anumite diferențe de conținut, fiecare are un rol activ asupra riscului de apariție a diabetului de tip 2 (Sursa 4).

Pe lângă dieta DASH și scala AHEI, dieta mediteraneeană este comparată și cu modele alimentare sărace în grăsimi sau carbohidrați, precum cele paleo, vegetariene și vegane. Deoarece toate aceste modele limitează alimentele cu efecte negative asupra sănătății, care provoacă creșteri bruște ale glicemiei sau creștere în greutate, ele au efecte pozitive asupra riscului de apariție a diabetului de tip 2.

Există mult mai multe publicații științifice despre relația componentelor dietei mediteraneene cu diabetul de tip 2. De exemplu, în 2015, revista „American Journal of Clinical Nutrition” a publicat un studiu privind efectul uleiului de măsline din dieta mediteraneeană asupra diabetului de tip 2. Studiul a inclus persoane cu vârste între 25-65 ani, în total 145087 de persoane. Participanții au fost urmăriți 22 de ani. Consumul lor alimentar a fost verificat la fiecare 4 ani printr-un chestionar de frecvență alimentară. 22 de ani de observație au dus la diagnosticarea a 9652 de persoane cu diabet. S-a concluzionat că înlocuirea margarinei, untului și maionezei cu ulei de măsline ar putea reduce riscul diabetului de tip 2, respectiv, cu 5%, 8% și 15% (Sursa 5).  

American Diabetes Association „Asociația Americană de Diabet” (ADA) arată că, pentru reducerea riscului de diabet sau sprijinirea tratamentului, este importantă menținerea în intervale ideale a profilului lipidic (nivelurile colesterolului), greutății, glicemiei, HbA1c (cantitatea de zahăr legată de hemoglobina din eritrocite în ultimele 3 luni) și tensiunii arteriale. Pentru menținerea acestor valori în intervale normale, persoanele trebuie să adopte obiceiuri alimentare și un stil de viață sănătoase.   

Studiile susțin că efectul pozitiv al modelului dietei mediteraneene asupra valorilor markerilor diabetului, HbA1c, glicemie pe nemâncate, insulină pe nemâncate și HOMA-IR (testul rezistenței la insulină), ajută la reducerea riscului de apariție a diabetului de tip 2 sau sprijină tratamentul. Să analizăm împreună studiile despre relația dintre dieta mediteraneeană și controlul glicemic:

2014 este anul în care „European Journal of Clinical Journal” a publicat o meta-analiză a 9 studii randomizate controlate. La persoanele cu diabet de tip 2, acestea investigau efectul modelului dietei mediteraneene asupra controlului glicemic, greutății și factorilor de risc cardiovascular. Dieta mediteraneeană a fost comparată cu diete de control sărace în grăsimi, fără restricție calorică sau fără schimbarea alimentației zilnice. Rezultatele meta-analizei arată că dieta mediteraneeană este mai eficientă decât celelalte modele alimentare. Când efectul său asupra valorilor HbA1c, glicemiei pe nemâncate și insulinei pe nemâncate este comparat cu cel al altor diete:

• Valorile HbA1c, glicemiei pe nemâncate și insulinei pe nemâncate scad, respectiv, cu 0,3%, 13 mg/dL, 0,55 μU/ml mai mult (Sursa 6).

„Journal of the American College of Nutrition” a publicat în 2007 un studiu pe persoane cu vârste între 18-89 ani, în total 3042 de participanți (bărbați: 1514; femei:1528). Scopul era evaluarea efectului dietei mediteraneene asupra glicemiei pe nemâncate, insulinei și HOMA-IR (testul rezistenței la insulină). Participanții nu aveau antecedente cardiovasculare. Totuși, proporția diabetului de tip 2 era, la femei, 6%, iar la bărbați 7,9%. La final s-a observat că participanții cu aderență mare la dieta mediteraneeană, comparativ cu cei cu aderență mică, aveau:

• Niveluri ale glicemiei și insulinei pe nemâncate cu 15%, iar ale HOMA-IR cu 27% mai mici (Sursa 7).  

Cercetările despre diabet arată că diferitele mecanisme implicate în apariția bolii sunt interconectate. Procesul fiziopatologic de bază este glicemia crescută, produsă prin eliberarea insuficientă de insulină din celulele beta pancreatice sau prin imposibilitatea utilizării insulinei eliberate (rezistență la insulină). Ambele situații provoacă tulburări ale metabolismului carbohidraților, proteinelor și grăsimilor. Eliberarea insuficientă a insulinei din pancreas poate rezulta, pe lângă factori precum genetica și vârsta, și din lipotoxicitate, glucotoxicitate, specii reactive de oxigen, inflamație și stres celular produs de rezistența la insulină. Înțelegerea acestor termeni este importantă pentru a înțelege mecanismul apariției diabetului. Să le analizăm împreună semnificația:

• Lipotoxicitate: Depozitarea excesivă a trigliceridelor în mușchi, ficat și pancreas afectează funcționarea acestor celule. Situația se numește lipotoxicitate.
• Glucotoxicitate: Glucotoxicitatea este numită și intoxicație cu zahăr. Creșterea excesivă a glucozei sanguine afectează producția hormonului insulină, iar secreția insulinei scade mult.
• Specii reactive de oxigen (SRO): Speciile reactive de oxigen pot avea efecte foarte nocive, mai ales când aportul de antioxidanți este insuficient. Acumularea SRO în corp produce leziuni oxidative ale membranei celulare. În consecință, apar tulburări funcționale mediate de stresul oxidativ, precum diabetul.
• Inflamație: Inflamația reprezintă totalitatea răspunsurilor fiziologice ale țesuturilor vascularizate la orice tip de leziune, produsă de un agent străin viu sau neviu ori de leziuni tisulare interne/externe. Mai ales țesutul adipos intraabdominal din obezitatea abdominală este un determinant important al inflamației. Procesele inflamatorii sunt asociate cu factori precum glucotoxicitatea, lipotoxicitatea și stresul oxidativ (creșterea radicalilor liberi din organism). Acești factori, apăruți ca urmare a alimentației nesănătoase, sedentarismului, consumului excesiv de alcool și fumatului, cresc eliberarea factorilor proinflamatori în țesuturi, provocând rezistență la insulină, disfuncție celulară și, în consecință, risc crescut de diabet de tip 2.
• Stres celular rezultat din rezistența la insulină: În rezistența la insulină, pancreasul poate produce insulină, dar nu o poate utiliza. În această situație, deși nivelurile glucozei și insulinei sanguine sunt foarte ridicate, ele nu pot fi utilizate.

Eliminarea acestor factori implicați în mecanismul apariției bolii poate reduce riscul diabetului de tip 2. Să evaluăm împreună efectele dietei mediteraneene asupra acestor mecanisme, ea fiind modelul alimentar al cărui efect asupra mecanismului de apariție a diabetului de tip 2 a fost cel mai mult cercetat.

Mecanisme legate de efectul antiinflamator / antioxidant

Țesutul adipos (gras) secretă IL-1, IL-6, CRP și TNF-a ca markeri inflamatori, stimulând astfel stresul oxidativ și provocând inflamație. Inflamația are un rol activ în progresia rezistenței la insulină și dezvoltarea diabetului de tip 2. De aceea, obiceiuri precum obezitatea, alimentația nesănătoasă, consumul excesiv de alcool, fumatul și sedentarismul cresc inflamația și, astfel, riscul diabetului de tip 2. Alimentația sănătoasă, viața activă și obiceiurile bune reduc stresul oxidativ prin inhibarea mediatorilor numiți proinflamatori, care provoacă inflamația.

Un motiv pentru efectul pozitiv al dietei mediteraneene asupra diabetului de tip 2 este conținutul său natural ridicat și echilibrat de antioxidanți. Efectul antioxidant provine din compușii fenolici ai alimentelor, în special flavonoidele. Compușii fenolici din ulei de măsline, legume proaspete, fructe și leguminoase uscate pot reduce stresul oxidativ prin inhibarea mediatorilor proinflamatori. De exemplu, compușii fenolici din uleiul de măsline extravirgin, precum oleuropeina, hidroxitirozolul și tirozolul, pot avea efect antioxidant și antiinflamator. Pe lângă compușii fenolici, alimente precum uleiul de măsline extravirgin, peștele, nucile, avocado și migdalele conțin acizi grași polinesaturați și acizi grași monosaturați (în special acid oleic), care sprijină efectul antiinflamator. Acizii omega-3 din peștele gras ajută la reducerea nivelurilor ridicate de trigliceride, periculoase pentru diabetul de tip 2, și contribuie la inhibarea activităților inflamatorii. Dimpotrivă, grăsimile saturate din alimente precum carnea roșie grasă, untul și produsele ambalate favorizează procesele proinflamatorii. Analizând dieta mediteraneeană, vedem că alimentele bogate în grăsimi saturate sunt limitate. Astfel, deoarece acizii grași nesaturați sunt consumați într-o proporție mult mai mare decât cei saturați, stresul oxidativ este inhibat, iar funcția celulelor beta se îmbunătățește. 

Cerealele integrale, legumele, fructele și leguminoasele uscate asigură un aport ridicat de fibre, care are un rol activ în reducerea nivelurilor serice ale markerilor inflamatori precum IL-6, TNF-a, CRP.

 Mecanisme legate de compușii de tip peptidă asemănătoare glucagonului

Peptida asemănătoare glucagonului (GLP-1) este un hormon incretinic care sprijină producția și secreția insulinei. În plus, inhibă secreția hormonului glucagon, eliberat din insulele Langerhans ale pancreasului și care crește glicemia, și întârzie golirea gastrică. Aceste proprietăți fac hormonul GLP-1 foarte important în gestionarea diabetului de tip 2. GLP-1 întărește mecanismele de apărare antioxidantă din endoteliu (țesutul care formează suprafața internă a vaselor sanguine și limfatice) și contribuie la inhibarea stresului oxidativ. Astfel, ajută endoteliul să își îndeplinească funcția. În plus, reduce apetitul influențând sațietatea la nivelul sistemului nervos central. Controlând astfel aportul caloric zilnic, ajută la prevenirea acumulării țesutului adipos. Se consideră că hiperglicemia crește rezistența la GLP-1 prin creșterea stresului oxidativ. Ca urmare a rezistenței celulelor beta la GLP-1, pot apărea tulburări progresive ale producerii celulelor beta. Alimentele din dieta mediteraneeană cresc receptorii cuplați cu proteina G, precum GPR120, și astfel cresc secreția GLP-1 din celulele L. Ca urmare a secreției crescute de GLP-1, celulele beta eliberează mai multă insulină, contribuind la prevenirea hiperglicemiei după masă.

Mecanisme legate de gestionarea aminoacizilor cu lanț ramificat

Aminoacizii cu lanț ramificat (DZAA) au un rol activ în homeostazia energetică, metabolismul nutrițional, sănătatea intestinală, sistemul imunitar și boală. În rezistența la insulină poate crește concentrația DZAA în circulație, deoarece degradarea lor este redusă / afectată, crescând astfel valoarea serică. De aceea, nivelurile crescute de DZAA (valină, leucină, izoleucină) sunt asociate cu apariția diabetului de tip 2. Nivelurile crescute de BCAA pot activa mTOR complex 1 (mTORC1), favorizând rezistența la insulină. Totodată, DZAA stimulează activarea factorului de transcripție NF-κB, declanșând secreția citokinelor proinflamatorii (IL-6, TNF-α, intracellular adhesion molecule-1, CD40L). În consecință, citokinele proinflamatorii contribuie la dezvoltarea rezistenței la insulină. Alimente din dieta mediteraneeană, precum uleiul de măsline extravirgin, ajută la reducerea nivelurilor plasmatice de DZAA, contribuind la prevenirea dezvoltării rezistenței la insulină.

Mecanisme bazate pe modificările microbiotei intestinale

Microbiota intestinală, deși este alcătuită în principal din bacterii, găzduiește și fungi, virusuri, arhee și protiste. Există 4 familii principale de bacterii intestinale (Firmicutes, Bacteroidetes, Actinobacteria și Proteobateria), fiecare cu numeroase specii. Când aceste bacterii se află în echilibru, îndeplinesc funcții importante în fiziologia și metabolismul uman. La persoanele sănătoase există un echilibru între bacteriile benefice și cele oportuniste. Când bacteriile benefice sunt minoritare, crește riscul de boli. Perturbarea echilibrului microbiotei, care începe să dăuneze organismului, se numește „disbioză”. Disbioza are un rol în apariția multor boli, precum diabetul de tip 2. De exemplu, diabetul de tip 2 este asociat cu reducerea bacteriilor Firmucites și a altor bacterii producătoare de biturat, precum și cu proliferarea bacteriilor oportuniste și producătoare de sulfat. Ca în multe domenii ale vieții, echilibrul microbiotei intestinale este foarte important pentru protejarea sănătății intestinale și generale.

Disbioza crește permeabilitatea intestinală și activarea receptorilor de tip Toll (TLR) prin componente bacteriene și tipare moleculare asociate patogenilor (PAMP), precum flagelina, acidul lipoteichoic, peptidoglicanul și lipopolizaharidele (LPS). Aceasta provoacă formarea citokinelor inflamatorii. De exemplu, proporția LPS este mai mare la persoanele cu diabet decât la cele fără diabet. Alimentele și modelele alimentare au un rol activ asupra compoziției și funcției microbiotei. Interacțiunile complexe dintre alimente și microorganisme pot avea efecte benefice sau nocive asupra sănătății. Multe studii susțin efectele pozitive ale dietei mediteraneene asupra microbiotei intestinale. Ea este bogată în fibre și carbohidrați complecși. Fermentarea fibrelor alimentare produce acizi grași cu lanț scurt (KZYA). Aceștia activează receptorii KZYA din ficat, țesut adipos, creier și pancreas, contribuind la reglarea metabolismului glucozei și lipidelor. În plus, KZYA pot crește sensibilitatea la insulină, proliferarea celulelor β pancreatice și sațietatea, stimulând secreția GLP-1 și GLP-2. De exemplu, s-a observat că persoanele cu diabet au mai puțini KZYA, în special butirat, decât cele sănătoase. De aceea, respectarea dietei mediteraneene și creșterea nivelurilor KZYA vor contribui la prevenirea diabetului și vor ajuta la controlul glicemiei persoanelor cu diabet.

În 2020, „JAMA” a publicat un studiu care investiga în ce măsură factorii de risc menționați în articol contribuie la apariția diabetului de tip 2.  Studiul privind rolul modelului dietei mediteraneene asupra diabetului de tip 2 și mecanismelor sale de apariție a inclus participanți cu vârsta medie de 59 de ani, în total 25317 de participanți. Ei au fost urmăriți în medie 19,8 ani. Aderența la dieta mediteraneeană a fost stabilită prin „Scala dietei mediteraneene”. Scorurile de aderență au fost 0-3, 4-5 și 6-9, împărțite în 3 categorii. În timpul studiului, dintre cei 25317 de participanți, doar 9% au dezvoltat diabet de tip 2. Riscul de diabet varia chiar și între cei care respectau dieta mediteraneeană. La final, s-a observat că participanții cu aderență mai mare, comparativ cu cei cu aderență mai mică, aveau un risc de a dezvolta diabet de tip 2 cu 30% mai mic. Cu alte cuvinte, rezultatele arată că, pe măsură ce se îmbunătățește aderența la modelul dietei mediteraneene, scade riscul diabetului de tip 2. Totodată, rezultatele studiului au arătat că scăderea rezistenței la insulină a fost factorul de risc cu cel mai important rol în reducerea riscului diabetului de tip 2. Au urmat, în ordine, acești factori de risc:

• Scăderea Indicelui de Masă Corporală: IMC se calculează împărțind greutatea (kg) la pătratul înălțimii (m2). Este folosit pentru clasificarea persoanelor ca subponderale, cu greutate normală, supraponderale sau obeze.
• Creșterea HDL: HDL (lipoproteina cu densitate mare), cunoscut și drept colesterol bun, transportă colesterolul din țesuturi și vase către ficat. Astfel, contribuie la prevenirea acumulării plăcilor de colesterol în vase, ajutând la reducerea riscului multor boli.
• Scăderea LDL: LDL (lipoproteina cu densitate mică), cunoscut și drept colesterol rău, transportă colesterolul către țesuturi și vase, exact invers față de HDL. Nivelurile ridicate de LDL favorizează acumularea plăcilor de colesterol în vase și cresc riscul multor boli.
• Scăderea VLDL: VLDL (lipoproteina cu densitate foarte mică), un alt tip cunoscut de colesterol rău, are, ca LDL, proprietatea de a se acumula în vase. Spre deosebire de LDL, conține mai multe trigliceride decât colesterol, un alt tip de grăsime cu proprietatea acumulării în vase.
• Scăderea inflamației: Este răspunsul fiziologic al corpului la orice tip de leziune, produsă de agenți străini vii sau nevii ori de leziuni tisulare interne/externe.
• Creșterea aminoacizilor cu lanț ramificat: DZAA, aminoacizi esențiali, sunt cunoscuți ca valină, leucină și izoleucină. Deoarece organismul nu îi poate produce, trebuie obținuți din alimente. Ei contribuie la creșterea captării glucozei și la reducerea rezistenței la insulină.
• Scăderea tensiunii arteriale: Tensiunea arterială este presiunea sângelui din arterele sistemului circulator. Tensiunea arterială crescută poate favoriza apariția multor boli.
• Scăderea HbA1c: HbA1c este testul folosit cel mai des pentru diagnosticul diabetului. HbA1c reflectă valoarea medie a glucozei din ultimele 2-3 luni.

În general, rezultatele studiului arată că alimentația conform dietei mediteraneene poate contribui la eliminarea factorilor de risc implicați în apariția diabetului de tip 2, precum și a multor alte boli, ca bolile cardiovasculare și cancerul, reducând astfel riscul îmbolnăvirii.

Concluzie

Multe studii științifice susțin că dieta mediteraneeană contribuie atât la reducerea riscului diabetului de tip 2, cât și la sprijinirea tratamentului. De aceea, pentru îmbunătățirea sănătății generale și protecția împotriva diabetului de tip 2, recomandăm alimentația conform acestui model. Adoptând dieta mediteraneeană, puteți reduce nu doar riscul diabetului de tip 2, ci și al multor boli precum cancerul, bolile intestinale, bolile cardiovasculare și Alzheimer.