Endoscopul 1954 – călătorie în profunzimea corpului

Endoscopul este un dispozitiv asemănător unui tub, pe care medicii îl folosesc pentru a privi în interiorul corpului. Endoscoapele luminează țesutul examinat printr-un sistem de fibre optice și transmit imaginea înapoi către observator. Un alt canal al tubului permite introducerea unor instrumente medicale, precum instrumente de tăiere pentru prelevarea probelor de țesut sau dispozitive de cauterizare (încălzire) pentru oprirea sângerării.

În prezent există numeroase endoscoape specializate: 

• Colonoscoape pentru examinarea intestinului gros
• Bronhoscoape pentru căile respiratorii inferioare
• Cistoscoape pentru căile urinare

• Ce este endoscopia? De ce și cum se efectuează?

Uneori, endoscoapele pot fi introduse în corp prin incizii mici, în timpul laparoscopiei sau artroscopiei.

În 1806, medicul german Philipp Bozzini a dezvoltat un sistem de tuburi, oglinzi și lumânări care direcționa lumina în „canalele și cavitățile” corpului (de exemplu gura și rectul) și o readucea apoi către ochi. Societatea Medicală din Viena l-a mustrat pentru „curiozitatea sa inutilă”. 

În 1954, fizicianul britanic Harold Hopkins a proiectat endoscoape cu fibră optică, folosind un ansamblu flexibil de fibre de sticlă pentru transmiterea luminii. 

Medicul sud-african Basil Hirschowitz și colegul său Larry Curtiss au continuat cercetarea, îmbunătățind iluminarea și calitatea imaginii. După ce a înghițit „o tijă destul de groasă, înfricoșătoare, dar flexibilă”, fără anestezie locală, Hirschowitz și-a utilizat dispozitivul, câteva zile mai târziu, la primul său pacient cu ulcer duodenal. 

Medicul James Le Fanu spune: „Proiectul cu fibră optică al lui Hopkins a schimbat practica medicală. Le-a permis medicilor să călătorească mai departe și mai adânc în regiuni anterior neexplorate.”

În prezent, mici camere digitale care transmit fără fir imagini dintr-o capsulă înghițită, procedură numită endoscopie cu capsulă, (un dispozitiv cu cuplaj de sarcină, sau CCD) sunt utilizate în videoendoscop. Pentru vizualizarea structurilor tisulare prin ecoendoscopie se folosesc ultrasunete.

Personalități istorice menționate în articol: Philipp Bozzini (1773 –1809), Harold Horace Hopkins (1918 – 1994), Basil Isaac Hirschowitz (n. 1925)

• Subiectul anterior: Aparatul cord–plămân 1953 – operații complexe în siguranță
• Subiectul următor: Transplantul renal 1954 – operația răsplătită cu Premiul Nobel