EXERCIȚIUL CA TRATAMENT înainte și după cancer

Comitetul nu a găsit asociere cu riscul tiroidian și rectal, dar a arătat că activitatea mare în cancerul mamar, de colon și prostată reduce decesele.

Nkondjack și colegii au studiat purtătorii BRCA 1/2 cu mutație și nu au găsit beneficiu pentru riscul mamar; King și colegii au găsit însă reducerea riscului ovarian cu 54% la BRCA 1 și 23% la BRCA 2.

O metaanaliză de 53 de studii arăta, după 35 dintre ele, că exercițiul regulat și eficient reduce progresia (dezvoltarea, avansarea) cancerului.

Majoritatea studiilor mai ample și sistematice pe șoareci au găsit proprietăți anticancerigene ale activității sau exercițiului.

Studiile observaționale arată efecte pozitive; pentru micromediul tumoral există unele informații, dar nu demonstrație clinică clară. De exemplu, exercițiul de 360 de minute săptămânal timp de aproximativ 12 luni creștea la bărbați expresia proteinei proapoptotice Bax, dar o reducea la femei, mai ales în colon.

Alt studiu a cercetat efectul asupra unor markeri biochimici. Exercițiul de durate diferite (150 sau 300 de minute) și lungimi (6-12 luni) a fost evaluat pentru steroizi sexuali, hormoni de creștere, citokine inflamatorii și factori de leziune ADN și reparare, dar rezultatele sunt inconsecvente și semnificația clinică a schimbărilor nu este clară.

2 studii internaționale mari cercetează cancerul de colon în stadiul 2 și stadiul 3 și cancerul de prostată metastatic, privind efectul terapiei prin exercițiu, eficacitatea și micromediul. Continuă și un studiu al dietei și exercițiului în diverse grupuri de cancer.

Aceeași cantitate și tip de exercițiu pot avea efecte diferite între persoane, cu metabolism bazal și maxim și capacitate fizică diferite. De aceea studiile aleg intervale largi de durată și cantitate. Un studiu arată reducerea semnificativă a riscului mamar cu 120-360 de minute moderate sau 75-230 intense pe săptămână. La pacientele cu cancer mamar, cantitățile asociate reducerii decesului erau 120-250 de minute moderate și 75-150 intense.

Dezvoltarea cancerului este influențată de factori genetici și de mediu. Efectul exercițiului depinde de dimensiunea tumorii, statutul receptorului pozitiv sau negativ (precum estrogenic în cancerul mamar), nivelul genelor (p27) și răspunsul imun (densitatea celulelor CD3+). Succesul depinde astfel de vârstă, sex, capacitate fizică, dimensiune și subtip tumoral.

Din păcate, suntem printre țările cu cel mai puțin sport și exercițiu

În țara noastră, pentru bolile cronice, 9,3% din boala coronariană, 11,3% din diabetul de tip 2, 16,3% din cancerul mamar, 16,6% din cel de colon și 15% din toate decesele sunt atribuite inactivității fizice. Astfel, după Malta și Serbia, țara noastră ocupă în Europa, pentru bolile legate de inactivitate fizică , locul 3.

Concluzie

Exercițiul terapeutic pare promițător prin eficacitate, cost și reacții adverse. Pe lângă efectul direct, reduce mult infarctul, hipertensiunea, ocluziile vasculare, obezitatea și decesele aferente și oferă încredere psihologică. Se speră că, după clarificarea biologiei exercițiului și efectului asupra micromediului prin studii avansate, va putea deveni tratament standard cu scheme specifice vârstei, capacității fizice și subtipului.