Formularul de consimțământ, 1947 – Codul de la Nürnberg și acordul participantului

Vechiul Jurământ al lui Hipocrate vorbește despre intenția medicilor de a-și proteja pacienții de vătămare. El nu abordează însă consimțământul pentru experimente pe oameni sau explicarea adecvată a riscurilor testelor. 

De fapt, în mare parte din istoria medicinei, medicii au considerat acceptabil să își înșele deliberat pacienții. Necesitatea consimțământului participanților la cercetarea medicală a devenit evidentă mai ales la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, prin experimentele îngrozitoare ale medicilor naziști pe oameni. Printre experimentele cutremurătoare, efectuate de obicei pe evrei și alți prizonieri, s-au numărat: 

• Răcirea pe gheață a unor persoane dezbrăcate, 
• Injectarea unor substanțe chimice în ochii gemenilor pentru a le schimba culoarea,
• Încercări de a crea gemeni siamezi prin unirea gemenilor.

În 1947, la procesele de la Nürnberg privind experimentele naziste pe oameni, s-a constatat că nu exista un cod cu valabilitate internațională care să reglementeze asemenea studii. Pentru a acoperi această lipsă, Codul de la Nürnberg a fost creat și acceptat de state. El subliniază necesitatea consimțământului voluntar al participanților care înțeleg cercetarea propusă și experimentele concepute în beneficiul societății. Participantul este liber să încheie experimentul. Codul cere și desfășurarea adecvată a experimentului, pentru evitarea suferinței fizice și mintale inutile. 

Pentru a-și da acordul, sănătatea mintală a participanților trebuie să fie «adecvată» în momentul consimțământului. Copiii sunt considerați de obicei „incapabili”, iar tutorii legali pot acționa în numele lor. Medicilor li se permite în general să trateze de urgență pacienții inconștienți care nu își pot da acordul. 

Un exemplu cunoscut al lipsei consimțământului informat este studiul Tuskegee despre sifilis, desfășurat între 1932 și 1972 la Tuskegee, Alabama. Bărbații cu sifilis nu au fost tratați adecvat și nu li s-a spus că aveau boala. Cercetătorii americani, care credeau că astfel pot studia progresia bolii, au provocat decesul unor pacienți prin sifilis sau infectarea soțiilor lor.

Descrierea imaginii articolului: În cadrul proiectului MK-ULTRA din 1953, CIA a încercat să studieze efectele LSD administrând substanța participanților fără consimțământ. LSD poate provoca vederea unor culori neon, forme geometrice și obiecte în mișcare.

• Subiectul anterior: Lobotomia, 1946 – intervenția asupra conexiunilor cerebrale
• Subiectul următor: Prosopagnozia, 1947 – incapacitatea de a recunoaște fețele