Imunoterapia prelungește semnificativ supraviețuirea în cancerul de sân triplu negativ

Cancerul de sân triplu negativ (TNBC) în stadiu incipient este un subtip de cancer cu opțiuni terapeutice mai limitate și o evoluție mai nefavorabilă decât cancerele de sân cu receptori hormonali pozitivi sau HER2 pozitive. De aceea, integrarea imunoterapiilor în tratament reprezintă o sursă importantă de speranță pentru pacienți. La 26 iulie 2021, FDA a aprobat, în asociere cu chimioterapia ca tratament neoadjuvant (pentru reducerea tumorii înainte de operație), urmat de continuarea ca monoterapie adjuvantă (după operație), pembrolizumabul, o imunoterapie, pentru cancerul de sân triplu negativ precoce, cu risc crescut . Anterior fusese aprobată utilizarea pembrolizumabului în asociere cu chimioterapia la pacienții cu TNBC metastatic PD-L1 pozitiv. La Congresul ESMO 2024 au fost prezentate rezultatele pe termen lung privind supraviețuirea globală din studiul KEYTNOTE-522 , cel care a stat la baza aprobării FDA a pembrolizumabului în TNBC precoce, demonstrându-se astfel eficacitatea acestui tratament.

Rezultatele finale ale KEYNOTE-522

Rezultatele finale ale studiului KEYNOTE-522 confirmă că integrarea pembrolizumabului în schema terapeutică a schimbat fundamental tratamentul pacienților. Totuși, selecția atentă a pacienților și monitorizarea îndeaproape a reacțiilor adverse sunt foarte importante.

Importanța și rezultatele studiului

Studiul de fază III KEYNOTE-522 demonstrase anterior, pentru criteriile coprincipale răspunsul patologic complet (pCR) și supraviețuirea fără evenimente , îmbunătățiri semnificative statistic și clinic. Aceste îmbunătățiri au fost obținute, prin adăugarea pembrolizumabului la chimioterapia standard, la 1174 pacienți cu cancer de sân triplu negativ (TNBC) în stadiu incipient, tratați în cadrul acestei comparații.

În analiza finală, după o urmărire mediană de 75,1 luni, au decedat 115 dintre cei 784 pacienți din grupul cu pembrolizumab (14,7%), față de 85 dintre cei 390 pacienți din grupul de control (21,8%). Cu un raport de hazard (HR) de 0,66 și un interval de încredere (IÎ) de 95% de 0,50–0,87, a fost atins pragul de semnificație prestabilit al studiului, p=0,0015 valoare confirmată de analiza finală.

Ratele supraviețuirii globale la 5 ani au fost de 86,6% în grupul cu pembrolizumab, iar în grupul cu placebo de 81,7%. În mod similar, la 5 ani, supraviețuirea fără evenimente (EFS) a avut o rată de 81,2% în grupul cu pembrolizumab și de 72,2% în grupul cu placebo (HR 0,65; IÎ 95% 0,51–0,83).

Impactul asupra practicii clinice

Rata supraviețuirii fără evenimente la 5 ani în grupul cu placebo a fost de 72,2%; nu trebuie, așadar, uitat că mulți pacienți obțin rezultate bune numai cu chimioterapie. Aceasta arată că, pentru a evita reacțiile adverse ale imunoterapiei, trebuie să identificăm pacienții care ar putea avea o evoluție favorabilă fără să aibă nevoie de imunoterapie.

La 35% dintre pacienții care au primit pembrolizumab și la 13,1% dintre cei care au primit placebo au fost raportate reacții adverse mediate imun . Acestea sunt importante deoarece, în perioada preoperatorie, pot întârzia intervenția chirurgicală și pune în pericol rezultatele pacienților. În plus, având în vedere că în multe țări imunoterapia nu este decontată pentru tratamentul pacienților aflați în această situație, integrarea pembrolizumabului în schemele terapeutice trebuie evaluată cu atenție și financiar.

În studiu, rata reacțiilor adverse de grad ≥3 asociate tratamentului a fost de 77,1% în grupul cu pembrolizumab, față de 73,3% în grupul cu placebo. Prin urmare, monitorizarea siguranței pe termen lung este esențială și va fi importantă evaluarea echilibrului dintre beneficiul potențial de supraviețuire și riscul de toxicitate.

Alte abordări terapeutice remarcabile

Având în vedere reacțiile adverse ale schemelor care combină chimioterapia și imunoterapia, un studiu exploratoriu prezentat la congres a evaluat, la pacienți cu TNBC cu niveluri ridicate de limfocite infiltrante tumorale (TILs), un tratament neoadjuvant de scurtă durată, fără chimioterapie. Înainte de operație au fost administrate combinații de nivolumab și ipilimumab sau de nivolumab și relatlimab, inhibitor de LAG3 . Ratele răspunsului patologic complet au fost de 33% în grupul cu nivolumab + ipilimumab și de 47% în grupul cu nivolumab + relatlimab. În privința reacțiilor adverse, 23,3% dintre pacienții din grupul cu nivolumab + ipilimumab au dezvoltat reacții de grad 3-4. Aceste date promițătoare de eficacitate, obținute în absența chimioterapiei, sunt remarcabile mai ales pentru combinația nivolumab + ipilimumab, dacă reacțiile adverse pot fi controlate.

Concluzie

În concluzie, ambele studii subliniază necesitatea selecției atente și monitorizării pacienților. Pentru TNBC în stadiu incipient, aceste strategii terapeutice, care urmăresc avansul către o schemă de chimioterapie cu mai puține reacții adverse, vor necesita o rafinare suplimentară. Totodată, cercetările asupra biomarkerilor pot ajuta la identificarea mai precisă a pacienților care vor beneficia cel mai mult de imunoterapie. Monitorizarea reacțiilor adverse pe termen lung și explorarea unor abordări terapeutice adaptate fiecărui pacient vor contribui, de asemenea, la dezvoltarea opțiunilor de tratament personalizat.