Imunoterapia și dincolo de ea: vaccinul împotriva cancerului

În acest articol vom examina tratamentele noi foarte promițătoare în cancer. În ultimii ani, când vorbim despre tratamente noi, primul gând este imunoterapia. Într-o singură propoziție, aceasta înseamnă „utilizarea sistemului nostru imunitar pentru tratarea cancerului”. Putem grupa imunoterapia oncologică în 3 categorii: inhibitorii mecanismelor de control imunitar (checkpoint inhibitors), vaccinurile oncologice și terapiile adoptive (dobândite) cu celule T.

Ultimii 20 de ani au fost marcați de descoperirea, dezvoltarea și utilizarea moleculelor inteligente țintite. Aceste medicamente au schimbat multe în practica oncologică și au contribuit și continuă să contribuie la viețile a milioane de pacienți. Însă domeniul și-a încheiat dezvoltarea, iar curba succesului a devenit orizontală. Tocmai atunci, terapiile imune nou descoperite ne-au entuziasmat. Mai mult, combinarea terapiilor care țintesc sistemul de apărare, pe care vi le vom prezenta, atât între ele, cât și cu terapiile țintite, va duce fără îndoială mult mai departe succesul tratamentului oncologic.

Să trecem împreună în revistă aceste progrese interesante.

Mai întâi vom examina vaccinurile oncologice și cele mai recente progrese.

Tratamentul prin vaccinare în cancer

Vaccinuri cu virusuri oncolitice

Principala cauză a deceselor prin cancer este „invadarea” altor țesuturi și organe de către celulele canceroase. Aceasta se numește metastază. Cercetările recente precizează că metastazele sunt responsabile pentru 90 la sută dintre decesele prin cancer. Succesul insuficient și efectele adverse ale tratamentelor utilizate în cancerele metastatice, adică în stadiul al patrulea, au orientat cercetătorii către terapii noi.

În ultimii ani, vaccinurile oncologice au devenit foarte populare, iar multe companii și-au intensificat cercetările. Le putem grupa în două categorii:

1. Cele terapeutice și
2. vaccinurile oncologice preventive.

Vaccinurile terapeutice urmăresc distrugerea celulei canceroase prin crearea unei imunități puternice împotriva ei sau prin virusuri manipulate genetic. Vaccinurile preventive asigură imunitate împotriva virusurilor cancerigene numite oncovirusuri.

Unul dintre principiile fundamentale ale vaccinurilor terapeutice este eliminarea celulelor canceroase folosind „virusuri”. Virusurile utilizate sunt numite virusuri oncolitice . Cuvântul „oncolitic” înseamnă care distruge tumora . Aceste virusuri țintesc doar celulele canceroase și le distrug. Când virusul manipulat genetic intră într-o celulă normală, nu provoacă nicio leziune.

În celulele canceroase însă pătrunde, se multiplică și provoacă moartea prin spargerea lor. Recent au fost dezvoltate multe vaccinuri cu virusuri oncolitice pentru cancer. Majoritatea nu au trecut încă de la cercetarea clinică la practica de rutină. Nu există un singur vaccin oncolitic dezvoltat pentru toate tipurile de cancer. Mai jos puteți examina vaccinurile aflate încă în cercetare clinică, dar așteptate să primească aprobarea curând.

-Talimogene laherparepvec (T-VEC, OncoVEX): studiile de fază 3 continuă pentru tratamentul melanomului cutanat.

-Reolysin: studiile de fază 3 continuă pentru tratamentul cancerelor capului și gâtului.

-dl1520 (ONYX-015): studiile de fază 3 continuă pentru tratamentul cancerelor capului și gâtului.

În prezent nu există un vaccin cu virus oncolitic în oncologie aprobat de FDA (Administrația Americană pentru Medicamente și Alimente). Principala îngrijorare este că efectele pe termen lung nu au fost încă cercetate. Însă studiile recente oferă speranță. Multe arată că administrarea împreună cu chimioterapia sau radioterapia crește eficacitatea vaccinurilor.

Un studiu prezentat în 2015 la congresul Societății Americane de Oncologie (ASCO) a oferit rezultate promițătoare pentru pacienții cu glioblastom recidivat (GBM, cel mai agresiv cancer cerebral). În studiu, virusul polio a fost manipulat pentru a ținti celulele GBM. S-a observat moartea celulelor tumorale la pacienții cu cancer cerebral recidivat, iar la 24 la sută supraviețuirea mediană a fost de 24 de luni, o durată foarte bună pentru boală. Mai detaliat, pe suprafața celulelor tumorale cerebrale s-a identificat o cantitate foarte mare a moleculei numite Nec5 . Aceasta servește ca receptor pentru virusul polio care provoacă poliomielita. Virusul recunoaște deci celulele cu molecula Nec5. Oamenii de știință au considerat că abundența Nec5 în celulele tumorale poate fi folosită în terapia țintită și au încercat utilizarea poliovirusului. Însă acesta poate leza și celulele sistemului nervos central (celulele nervoase cerebrale). Pentru prevenire, influențarea sistemului nervos poate fi împiedicată prin tehnici genetice. Poliovirusul manipulat genetic este administrat pacientului. O problemă fundamentală a acestor cercetări este reacția imunitară a pacientului împotriva virusului. Studiile recente urmăresc reducerea imunității pacientului față de virusurile terapeutice, făcându-le mai puțin nocive.

V-ar putea interesa: Imunoterapiile și vaccinul împotriva cancerului