Informații despre congelarea embrionilor și tratamentul infertilității pentru pacienții oncologici

Cancerul sau tratamentul său poate afecta uneori capacitatea pacientului de a avea copii. Totuși, îmbolnăvirea de cancer nu înseamnă neapărat că nu veți mai putea avea copii. În acest articol v-am prezentat informații despre opțiunile celei mai frecvent utilizate metode de păstrare a fertilității înainte de tratament, în situațiile în care fertilitatea va fi afectată: congelarea embrionilor și posibilitățile pe care le oferă.

În perioada dintre săptămânile 2 - 8 ale dezvoltării în uter, viitorul copil este numit embrion în terminologia medicală. Fertilizarea, care în condiții normale are loc în corpul mamei, poate fi reprodusă și în afara corpului, în laboratoare speciale. Embrionii rezultați pot fi apoi transferați viitoarei mame pentru obținerea sarcinii sau congelați pentru utilizare ulterioară. Congelarea embrionilor poate fi realizată pentru sarcini dorite în viitor, pentru donare altor persoane sau pentru utilizare în cercetare.

Cum se formează un embrion?

Pentru fertilizare trebuie recoltate un anumit număr de ovule din rezerva ovariană a femeii. Utilizând medicamente și hormoni, este crescută producția ovulelor cu potențial adecvat fertilizării. Ovulele obținute în număr mai mare sunt recoltate pentru fertilizare. Sunt pregătite în laborator.

Fertilizarea în afara corpului se realizează în două moduri: IVF (fertilizare in vitro) și ICSI (injectarea spermatozoidului în celulă). În IVF, ovulele recoltate sunt amestecate cu spermatozoizi în laborator. După 16-20 de ore se așteaptă ca ovulul să pătrundă în spermatozoid. În ICSI, spermatozoidul este injectat direct în ovul. ICSI este preferată mai ales când IVF a eșuat sau există o tulburare a mobilității ori structurii spermatozoizilor.

Cum se realizează congelarea?

Scopul este păstrarea embrionului pe termen lung. Însă cea mai mare problemă este apa din celule. Când apa intracelulară îngheață, formează cristale. Acest lucru provoacă ruperea și moartea celulelor.

• Pentru prevenirea cristalizării, apa din embrion este înlocuită cu un lichid numit crioprotector care împiedică înghețarea.
• Congelare lentă: temperatura este redusă lent pentru a minimiza deteriorarea embrionului.
• Vitrificare: se realizează o răcire foarte rapidă. Astfel, moleculele de apă îngheață înainte de a avea timp să formeze cristale. La decongelarea pentru utilizare se produc mai puține leziuni. Este relativ mai reușită decât metoda congelării lente.

Cine ar trebui să apeleze la această metodă?

În realitate, această metodă poate fi aplicată oricărei femei. Este însă mai utilă pentru anumite grupuri de paciente. Poate fi luată în considerare în sindromul de hiperstimulare ovariană și la utilizarea medicamentelor care afectează reproducerea (precum chimioterapicele la pacienții oncologici).

Deși cancerul este în general o boală a vârstei înaintate, astăzi vârsta la care oamenii au copii a crescut din motive precum viața profesională, căsătoria târzie etc. Aceasta a crescut relativ numărul persoanelor care dezvoltă cancer înainte de a avea copii.

Multe chimioterapice au efecte negative asupra fertilității. Pot exercita efecte toxice asupra ovarelor și testiculelor. Prin congelarea ovulelor, pacientelor care au primit sau vor primi o asemenea chimioterapie (de exemplu, o pacientă tânără tratată pentru cancer mamar ) li se poate permite să aibă copii în viitor. În timpul producerii embrionului se poate realiza și evaluarea genetică a acestuia.

Cu ajutorul unei cantități de ADN izolate din embrion pot fi identificate anomalii cromozomiale și mutații. Se pot selecta și implanta embrioni cu o structură genetică mai bună, însă efectuarea acestei proceduri este încă dezbătută etic.

Unele situații pe care le considerăm în general reacții adverse apar în timpul recoltării ovulelor. Se pot observa efecte nedorite precum crampe și balonare, senzație de plenitudine, sângerare, infecție și producție excesivă de ovule, însă acestea nu sunt frecvente și au manifestări ușoare.

Cât timp pot rămâne embrionii congelați? Embrioni congelați sau proaspeți?

Teoretic, embrionii pot fi păstrați pe termen nelimitat la -196 ℃, adică la o temperatură la care procesele biologice aproape se opresc. În practică nu s-a ajuns la o durată care să demonstreze acest lucru, deoarece metoda a intrat în viața noastră în 1983. Istoria sa este recentă. Deși s-au obținut sarcini reușite cu embrioni de 10 ani, sunt necesare mai multe studii în această privință.

Dacă există vreo diferență între utilizarea imediată și cea ulterioară a embrionilor reprezintă un subiect de cercetare. International Journal of Reproductive Medicine este publicația științifică în care au fost raportate rezultatele unui studiu cu 1000 de persoane, potrivit căruia nu există diferență între cele două. Există și studii care susțin contrariul, afirmând că embrionii congelați sunt mai benefici pentru mamă și copil și cresc șansa de sarcină.

În viitor am putea auzi mai des termenul congelarea embrionilor în medicină și mai ales în oncologie. Atât de mult încât printre subiectele discutate este dacă embrionii congelați îi vor înlocui în viitor pe cei proaspeți. Sunt necesare mai multe studii în acest domeniu.

Păstrarea spermei pentru conservarea fertilității la bărbații cu cancer

Depozitarea spermei este cea mai bine definită metodă de conservare a fertilității la bărbați. Banca de spermă este un laborator în care este păstrată sperma recoltată de la diverse persoane. Este o cale destul de simplă și reușită de a depozita sperma pentru utilizare viitoare. Se recomandă de obicei bărbaților tineri înaintea tratamentului oncologic (cel mai frecvent înaintea tratamentului pentru tumoră testiculară ). Este important de subliniat că, în țara noastră, este interzisă oferirea spermatozoizilor și ovulelor altor cupluri decât proprietarii acestora. Și în țara noastră nu există bănci de spermă care să o păstreze în afara situațiilor de boală.

Tratamentele oncologice salvează în fiecare zi viața unui număr mult mai mare de persoane. Însă nu este corect să credem că asemenea tratamente vitale nu vor avea nicio reacție adversă. În punctul la care am ajuns în medicină, pe lângă faptul că am învățat să administrăm foarte bine medicamentele, avem experiență și în gestionarea reacțiilor adverse ale tratamentului. În special, o parte importantă a cunoștințelor și experienței oncologilor medicali constă în gestionarea reacțiilor adverse ale tratamentului... Nu ezitați să discutați cu oncologul despre evoluția bolii și temerile dumneavoastră. Pe cât de important este diagnosticul precoce în cancer, intervenția precoce asupra reacțiilor adverse și luarea unor măsuri în privința unei probleme precum infertilitatea sunt atât posibile, cât și uneori la fel de vitale ca tratamentul în sine.